Withdrawal of appeal in administrative challenge to high audit court decision ordering recovery of unproven IT maintenance fees
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice definitively accepted the plaintiff's withdrawal of appeal, leaving the Court of Appeal's judgment dismissing the administrative action in force. The case involved a public entity challenging a decision by the High Audit Court, specifically seeking the annulment of audit measures that mandated the extension of verification to subsequent contracts and the recovery of funds for technical maintenance services allegedly paid without proper justificatory documents. Relying on the principle of disposability in civil procedure, the court applied Article 406 of the Code of Civil Procedure, which permits a plaintiff to withdraw from the proceedings at any stage; because the withdrawal occurred during the appellate stage before the supreme jurisdiction, the resulting decision is final and not subject to further appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 406 C. proc. civ, art. 9 C. proc. civ, art. 406 alin. (6) C. proc. civ; Withdrawal of appeal in administrative challenge to high audit court decision ordering recovery of unproven IT maintenance fees: De asemenea, instanţa reţine faptul că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al reclamantului care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la anularea în parte a Deciziei nr. III/15/26.11.2018 emisă de Curtea de Conturi a României - Departamentul nr. III - Direcţia 1 denumită în continuare Decizie, în sensul anulării în tot a măsurilor dispuse la pct. II.10 – fila x din Decizie: "La Acordul cadru nr. 14/25.02.2014 având ca obiect prestarea de "Servicii de mentenanţă şi asistenţă tehnică pentru sistemul informatic integrat implementat la A. S.A.": a) Extinderea verificării asupra tuturor contractelor subsecvente, identificarea situaţiilor de nerespectare a prevederilor contractuale şi luarea măsurilor pentru recuperarea sumelor acordate nelegal; b) Stabilirea întinderii prejudiciului determinat de plata nelegală a serviciilor pentru care nu au fost prezentate documente justificative potrivit clauzelor contractuale şi recuperarea acestuia în condiţiile legii (pentru înlăturarea abaterii prezentate la pct. 6 din Decizie – Termen de realizare: 30 iunie 2019)", cu consecinţa anulării în parte a încheierii nr. III/26/16.05.2019 – fila x pct. 3 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi - denumită în continuare Încheiere, cu privire la Măsura dispusă la pct. II.10 din Decizia nr. III/15/26.11.2018.
Prin sentinţa civilă nr. 774 din 12 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, având ca obiect "litigii Curtea de Conturi (Legea Nr. 94/1992) – Decizia nr. III/15/26.11.2018 ", ca neîntemeiată.
Împotriva sentinţei civile nr. 774 din 12 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal reclamanta A. S.A. a declarat recurs.
Ulterior, la data de 23 iulie 2020, recurenta-reclamantă A. S.A., în temeiul dispoziţiilor art. 406 C. proc. civ., a formulat o cerere prin care învederează instanţei că înţelege să renunţe la judecata recursului şi totodată solicită să se ia act de acest lucru.
Conform dispoziţiilor art. 406:
"(1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă.
(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.
(...)
(4) Dacă reclamantul renunţă la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunţă la judecată, instanţa va acorda pârâtului un termen până la care să îşi exprime poziţia faţă de cererea de renunţare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunţare.
(...)
(6) Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă."
De asemenea, instanţa reţine faptul că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al reclamantului care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
Astfel fiind, Înalta Curte, analizând actele dosarului precum şi cererea formulată de recurenta-pârâtă, în temeiul dispoziţiilor art. 406 alin. (6) C. proc. civ., va lua act de renunţarea la judecata recursului de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 774 din 12 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2021.