Revision of administrative order dismissed due to expiration of statutory one-month deadline under Romanian Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2021

Deliberând asupra cereii de revizuire de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de revizuire

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16.03.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne:

- anularea "Ordinul Ministrului de Interne nr. 02295 din 30 septembrie 1973";

- constatarea, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, a nelegalităţii actului administrativ cu caracter individual;

- obligarea pârâtului în calitate de autoritate publică emitentă la plata despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate de prejudiciile ce i-au fost aduse prin atitudinea culpabilă a pârâtului.

Prin sentinţa civilă nr. 3095 din 18 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi a admis excepţia decăderii şi a respins, ca tardiv formulat, capătul de cerere având ca obiect anularea Ordinului 02295/30.09.1973, a respins, ca inadmisibile, excepţia de nelegalitate a ordinului şi capătul de cerere având ca obiect despăgubiri pentru daune morale şi materiale şi, totodată, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune ca rămasă fără obiect.

Prin Decizia nr. 2779 din 24 mai 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 3095 din 18 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva Deciziei nr. 2779 din 24 mai 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat cerere de revizuire revizuentul A., solicitând anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

3. Apărările intimatului-pârât

Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, precum şi excepţia inadmisibilităţii acesteia pentru neîndeplinirea condiţiei generale de exercitare a acestei căi de atac, astfel cum prevede art. 509 alin. (1) C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acestei căi de atac, ca neîntemeiată.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate termenul de formulare a cererii de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta este exercitată cu nerespectarea termenului legal, fiind întemeiată excepţia tardivităţii formulării revizuirii, pentru următoarele considerente:

Analizând criticile aduse deciziei atacate, Înalta Curte constată că, deşi revizuentul a invocat formal motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., nu a prezentat o motivare circumstanţiată acestui motiv de revizuire, criticile expuse vizând, de fapt, nemultumirile revizuentului în sensul că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut şi că a pronunţat o hotărăre cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei nr. 1015 F din 16.04.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, critici circumscrise motivelor de revizuire reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 din C. proc. civ.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. vizează reformarea ultimei hotărâri pronunţate, a cărei anulare se solicită în raport de prima hotărâre pronunţată, ale cărei dispoziţii se doresc a fi menţinute. Din perspectiva termenului de promovare a revizuirii, sunt aplicabile dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care stabilesc un termen de depunere a căii extraordinare de atac de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Prezenta cerere de revizuire a fost îndreptată împotriva Deciziei nr. 2779 din 24 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, pe care revizuentul a apreciat-o a fi potrivnică sentinţei nr. 1015 F din 16.04.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.

Prin urmare, hotărârea ce face obiectul reformării şi în raport de care se calculează termenul de depunere a cererii de revizuire este decizia nr. 2779/24.05.2019. Această hotărâre a căpătat caracter definitiv la data pronunţării sale, în raport cu dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 5 şi alin. (2) din C. proc. civ.

Întrucât hotărârea supusă revizuirii a rămas definitivă la data de 24 mai 2019, în raport cu modul de calcul al termenelor de procedură socotite pe luni, prevăzute de art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., termenul de exercitare a revizuirii s-a împlinit la data de 24 iunie 2019.

Având în vedere că revizuentul a depus cererea la data de 15 iunie 2020, Înalta Curte constată că revizuirea întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este introdusă cu nerespectarea termenului legal, fiind tardiv formulată.

De asemenea, şi cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este tardiv formulată.

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., termenul de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti este de o lună, care se va socoti - în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1, respectiv când revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut - de la comunicarea hotărârii.

În cauză, hotărârea atacată cu revizuire a fost comunicată la data de 02 august 2019, iar cererea de revizuire a fost depusă la data de 15 iunie 2020, cu depăşirea termenului legal de o lună, care curge de la data comunicării hotărârii a cărei revizuire se cere, termenul de exercitare a revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. împlinindu-se la 02 septembrie 2019.

Înalta Curte apreciază a fi neîntemeiat argumentul revizuentului invocat prin concluziile scrise depuse la dosar, referitor la depunerea în termen legal a cererii de revizuire, faţă de prevederile Decretului nr. 195/2020 şi Decretului nr. 240/2020.

Se constată că prin Decretul nr. 195 din 16 martie 2020 s-a dispus instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României pe o perioadă de 1 lună de zile, iar prin Decretul nr. 240 din 15 aprilie 2020 s-a prelungit această stare de urgenţă cu încă 30 de zile.

Or, aşa cum s-a arătat anterior, termenul de o lună în care trebuia să fie exercitată calea extraordinară de atac s-a împlinit la 02 septembrie 2019 pentru cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. şi la 24 iunie 2019 pentru cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., deci înainte de instituirea stării de urgenţă prin Decretul nr. 195 din 16 martie 2020 al Preşedintelui României.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 1 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire declarată de revizuentul A., ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 2779 din 24 mai 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, ca fiind tardivă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 ianuarie 2021.