Renewal of exceptional working conditions classification aviz: validity of successive renewals under Government Decision 1014/2015 and the statutory 2018 expiry limit

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2021

Deliberând asupra recursurilor de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. de dosar x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Muncii, ca prin hotărârea ce se va pronunţa:

- să se constate caracterul nejustificat al refuzului pârâtei Inspecţia Muncii de a reînnoi avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite solicitat de Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Teleorman, refuz exprimat prin Adresa nr. x/30.03.2017;

- să fie obligată pârâta Inspecţia Muncii să reînnoiască avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite pentru perioada 2017-2018 solicitat de Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Teleorman prin adresa nr. x/07.03.2017.

Prin încheierea de şedinţă din 12 aprilie 2018, curtea de apel a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi a unit cu fondul toate excepţiile invocate în cauză, atât excepţia inadmisibilităţii şi a lipsei procedurii prealabile invocată de către pârâtă prin întâmpinare, cât şi lipsa calităţii procesuale active invocate la acest termen.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2029 din 27 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiate excepţiile invocate în cauză şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Muncii, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material).

În motivarea recursului, s-a arătat - în esenţă - că instanţa de fond a interpretat şi aplicat eronat atât prevederile art. 6 alin. (2), cât şi cele ale art. 1 alin. (1)-(3) din H.G. nr. 1014/2015.

Astfel, prima instanţă în mod greşit a apreciat că, în urma expirării termenului prevăzut în avizul anterior, locurile de muncă respective ar fi încadrate în condiţii normale. Recurenţii au invocat numeroasele hotărâri de Guvern care au prelungit posibilitatea şi termenele de reînnoire a avizelor, precum şi documentaţia ataşată cererii de prelungire a avizului, din care rezultă clar faptul că locurile lor de muncă prezintă în continuare caracteristicile unor locuri de muncă cu condiţii periculoase.

De altfel, acest motiv reţinut de către instanţa de fond nici măcar nu a fost invocat de către pârâtă, care a recunoscut că munca reclamanţilor se desfăşoară în continuare în condiţii deosebite, singurul motiv pentru care a respins cererea angajatorului fiind acela că nu există o prevedere legală care să reglementeze situaţia în care nu s-a solicitat de la început prelungirea avizului pe 3 ani, ci doar pe 1 an.

Recurenţii reclamanţi au apreciat că, dacă ar fi primit argumentul instanţei de fond, s-ar ajunge la o situaţie de neacceptat şi anume aceea ca angajaţii să fie lipsiţi de drepturile aferente prestării muncii în condiţii deosebite, deşi nu au nicio culpă, singura culpă fiind a angajatorului, care nu a luat măsurile adecvate pentru înlăturarea riscurilor şi nu a solicitat prelungirea avizului de prima oară pentru perioada 2016-2018.

În opinia recurenţilor, locurile de muncă nici nu pot fi, în mod obiectiv, transformate din locuri de muncă cu condiţii deosebite în locuri de muncă cu condiţii normale, având în vedere că, astfel cum rezultă din buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă nr. 18/27.02.2017, reclamanţii, în activitatea desfăşurată, intră în contact direct cu materialul infecţios, astfel că cel puţin la acest moment, nu există condiţii tehnice pentru înlăturarea totală a riscului muncii.

Referitor la dispoziţiile art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 1014/2015, recurenţii au susţinut că nicăieri în cuprinsul acestor prevederi nu se stabileşte că prelungirea avizului de încadrare a locurilor de munca în condiţii deosebite se poate face doar o singură dată. Aşa cum s-a arătat şi în cererea de chemare în judecată, această interpretare, pe care a făcut-o şi pârâta Inspecţia Muncii, este eronată, exprimată cu exces de putere, în condiţiile în care sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de H.G. nr. 1014/2015.

Potrivit art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1014/2015, perioada de valabilitate a avizelor reînnoite, potrivit prevederilor prezentei hotărâri, nu poate depăşi data de 31 decembrie 2018. Or, angajatorul a solicitat reînnoirea avizelor pentru perioada reglementată de H.G. nr. 1014/2015.

Faptul că reglementarea din H.G. nr. 1014/2015 are în vedere în art. 1 alin. (1) şi (2), ipoteza solicitării de reînnoire a avizelor valabile până la 31 decembrie 2015, fără a avea în vedere şi ipoteza reînnoirii ulterioare a avizelor în interiorul perioadei 2016-2018, nu poate fi interpretată în sensul imposibilităţii reînnoirii anuale a avizelor în această perioadă, întrucât reglementarea trebuie interpretată avându-se în vedere scopul urmărit prin aceasta.

Recurenţii au considerat că nu există nicio diferenţă de fond între situaţia în care un angajator a reînnoit avizul pentru întreaga perioadă 2016-2018 şi cea în care se află aceştia, în care angajatorul a reînnoit avizul doar pentru anul 2016, iar apoi a solicitat reînnoirea avizului pentru perioada 2017-2018, atât timp cât în ambele situaţii sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 1014/2015.

Recurenţii au mai invocat şi practica celeilalte instituţii competente să emită astfel de avize, prevăzută de art. 3 din H.G. nr. 1014/2015, şi anume Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, care a emis astfel de avize în anul 2017.

II. Apărările formulate de intimată

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata pârâtă Inspecţia Muncii a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanţii au învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere vizând obligarea pârâtei Inspecţia Muncii să reînnoiască avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite pentru perioada 2017-2018 solicitat de Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Teleorman prin adresa nr. x/07.03.2017.

Instanţa de fond a respins acţiunea reclamanţilor, reţinând că în mod corect pârâta Inspecţia Muncii a respins solicitarea Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Teleorman de reînnoire a avizului de încadrare a locurilor de muncă respective în condiţii deosebite pentru o nouă perioadă (2017-2018), având în vedere că acesteia îi fusese emis un asemenea aviz (Avizul nr. x/31.03.2016) cu o valabilitate de 1 an şi în condiţiile în care H.G. nr. 1014/2015 nu reglementează procedura de reînnoire a avizelor deţinute de angajatori la data de 31.12.2015 ca pe o procedură succesivă, la care angajatorii pot recurge fracţionat, ci, dimpotrivă, ca pe o procedură în etapă unică de reînnoire a avizelor deţinute la data de 31.12.2015, pentru perioada asumată de angajator, maxim până la 31.12.2018, perioadă în care aceştia îşi asumă normalizarea condiţiilor de muncă.

Înalta Curte reţine că, potrivit prevederilor art. 1 din H.G. nr. 1014/2015 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite "(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2016, avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite acordate, valabile până la data de 31 decembrie 2015 inclusiv, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite prin prezenta hotărâre. (2) Prevederile prezentei hotărâri se aplică numai angajatorilor care deţin la data de 31 decembrie 2015 avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, reînnoite, şi care nu au realizat până la această dată măsurile necesare în vederea normalizării condiţiilor de muncă pentru locurile de muncă încadrate în condiţii deosebite. (3) Perioada de valabilitate a avizelor reînnoite potrivit prevederilor prezentei hotărâri nu poate depăşi data de 31 decembrie 2018."

Contrar celor reţinute de judecătorul fondului, instanţa de recurs constată că legiuitorul nu a limitat în mod expres numărul avizelor care pot fi obţinute în baza acestui act normativ, stabilind doar perioada de valabilitate a acestora, având în vedere mai ales scopul adoptării acestui act normativ, acela de a asigura un termen rezonabil angajatorilor pentru normalizarea condiţiilor de muncă conform măsurilor propuse în planurile de prevenire şi protecţie asumate, şi faptul că nu poate fi acceptată teza potrivit căreia Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Teleorman i nu i s-ar mai putea acorda un al doilea aviz, de reînnoire a celui existent, în limita termenului limită prevăzut de art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1014/2015, în condiţiile în care nu s-a reuşit normalizarea condiţiilor de muncă.

Scopul adoptării H.G. nr. 1014/2015 a fost acela de a prelungi termenul de 1 an reglementat anterior prin H.G. nr. 1173/2014, în care angajatorii aveau obligaţia de a realiza măsurile necesare în vederea normalizării condiţiilor de muncă.

Prin Nota de fundamentare la H.G. nr. 1014/2015 s-a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 1173/2014 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, angajatorii care deţin avize de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite au obligaţia de a elabora planul de prevenire şi protecţie corespunzător locurilor de muncă încadrate în condiţii deosebite, revizuit, care să asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor, cuprinzând măsuri şi acţiuni, eşalonate şi distribuite trimestrial, pe perioada 1 ianuarie - 1 decembrie 2015, astfel încât, până cel târziu la data de 31 decembrie 2015, locurile de muncă să se încadreze în condiţii normale. Ca urmare a faptului că s-a constatat că, la acea dată, angajatorii sunt în curs de realizare a programelor de normalizare a condiţiilor de muncă, s-a estimat că, în contextul economic de la acea dată, măsurile propuse în planul de prevenire şi protecţie nu se pot realiza integral.

S-a precizat că actul normativ are în vedere stabilirea metodologiei de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, dar şi a unui termen limită, respectiv trei ani de la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă de completare a art. 29 din Legea nr. 263/2010, în care angajatorii au obligaţia de a normaliza condiţiile de muncă, iar menţinerea locurilor de muncă în condiţii deosebite vizează doar acei angajatori care deţin, la data de 31 decembrie 2015, avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite şi care nu au putut realiza până la această dată măsurile necesare în vederea normalizării condiţiilor de muncă.

Potrivit art. 1 din H.G. nr. 1014/2015, s-a stabilit metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, acordate anterior, valabile până la data de 31 decembrie 2015 inclusiv, numai pentru angajatorii care deţin la data de 31 decembrie 2015 avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite şi care nu au realizat până la acea dată măsurile necesare în vederea normalizării condiţiilor de muncă pentru locurile de muncă încadrate în condiţii deosebite.

Din dispoziţiile legale nu rezultă că reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, deţinut de angajator la 31.12.2015, poate fi făcută o singură dată. Ceea ce s-a reglementat expres a fost că perioada de valabilitate a avizelor reînnoite nu poate depăşi data de 31 decembrie 2018.

În consecinţă, având în vedere că din cuprinsul refuzului pârâtei rezultă că motivul pentru care a fost respinsă cererea de prelungire a Avizului nr. x/31.03.2016 nu l-a reprezentat neîndeplinirea vreuneia dintre cerinţele prevăzute de art. 2 din H.G.1014/2015, ci interpretarea greşită a dispoziţiilor H.G. nr. 1014/2015 în sensul că nu se poate prelungi valabilitatea avizului, refuzul de reînnoire a avizului este nejustificat.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Raportat la considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că prezentul recurs este fondat, motiv pentru care în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. va dispune admiterea acestuia, cu consecinţa casării în parte a hotărârii recurate, iar în rejudecare va dispune admiterea acţiunii formulate de reclamanţi şi obligarea pârâtei Inspecţia Muncii la reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite pentru perioada 2017-2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O. împotriva sentinţei civile nr. 2029 din 27 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată.

Admite acţiunea reclamanţilor.

Obligă pârâta Inspecţia Muncii să reînnoiască avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite pentru perioada 2017-2018.

Menţine soluţia dată excepţiilor prin sentinţa recurată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 ianuarie 2021.