Proportionality of judicial costs as a merit issue excluded from cassation review
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Appeals dismissed the appeal, upholding the appellate court's decision to complete the judgment by obliging the plaintiff to pay the defendant 3,000 RON in judicial costs, thereby leaving the prior judgment dismissing the plaintiff's claims intact. The dispute arose from the defendant's motion to complete the original judgment, which had failed to address its request for legal fees after the plaintiff's suit to annul a disciplinary sanction from the national order of architects was rejected; the plaintiff appealed the completion order, arguing the costs were disproportionate and improperly evidenced. The court held that the challenge to the proportionality of attorney fees under Article 451(2) of the Civil Procedure Code is a matter of merits rather than a ground for cassation under Article 488(1) point 8, and noted that the costs were validly proven by a tax invoice filed in the lower instance.
Legislator headnote
AI generatedart. 444 C. proc. civ, art. 451 alin. (2) din C. proc. civ, art. 488 din C. proc. civ, art. 451 din C. proc. civ, art. 486 C. proc. civ, art. 444 alin. (1) din C. proc. civ; Proportionality of judicial costs as a merit issue excluded from cassation review: Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru motive de nelegalitate potrivit dispoziţiilor art. 488 din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea formulată la data de 11.02.2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, declinată ulterior în favoarea Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ordinul Arhitecţilor din România - Comisia de disciplină, solicitând anularea Hotărârii nr. 1/22.01.2019 a Comisiei Naţionale de Disciplină şi, pe cale de consecinţă, redobândirea calităţii de arhitect, daune morale în valoare de 10.000 RON şi plata cheltuielilor de judecată, precum şi suspendarea efectelor acesteia.
Prin sentinţa nr. 135 din 10 octombrie 2019, Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de reclamantul A..
La data de 09 decembrie 2019, petentul Ordinul Arhitecţilor din România - Comisia de disciplină, în temeiul art. 444 C. proc. civ., a formulat cerere de completare a dispozitivului sentinţei nr. 135/10.10.2019 în sensul obligării reclamantului A. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.950 RON, constând în onorariul de avocat, astfel cum au fost solicitate şi dovedite în cauză.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 24/F-CONT din 27 februarie 2020 a Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea formulată de petentul Ordinul Arhitecţilor din Romania - Comisia Naţională de Disciplină, privind completarea sentinţei nr. 135 din 10 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimatul A..
S-a dispus completarea dispozitivului sentinţei nr. 135 din 10 octombrie 2019, în sensul că a fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, rezultată din aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru motive de nelegalitate potrivit dispoziţiilor art. 488 din C. proc. civ.
A susţinut recurentul că, deşi instanţa de judecată a redus cheltuielile de la 5950 RON la 3000 RON, suma este neîntemeiată întrucât nu s-a făcut dovada acestora în faţa instanţei de fond, reprezentanţii pârâtei nu s-au prezentat la proces, iar dosarul a fost pronunţat la primul termen.
A solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 451 din C. proc. civ. cu privire la reducerea cheltuielilor disproporţionate.
In concluzie, s-a solicitat admiterea recursului şi, pe fond, respingerea cererii privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul – pârât Ordinul Arhitecţilor din România – Comisia Naţională de Disciplină a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, constatarea nulităţii recursului – excepţie respinsă de instanţa de judecată la acest termen – iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a recursului şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
6. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:
Dispoziţiilor art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că "dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. În cazul hotărârilor definitive pronunţate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare".
Se observă că în mod corect instanţa a reţinut, în raport de textul de lege redat, că în dosarul nr. x/2019 s-a omis a se pronunţa asupra cererii pârâtului Ordinul Arhitecţilor din România - Comisia de disciplină, formulată prin concluziile scrise depuse la dosar la 11.09.2019, privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat în cuantum de 5950 RON.
Totodată, se reţine că dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."
Înalta Curte constată că la dosar se află copia facturii fiscale privind contravaloarea serviciilor de asistenta juridică în dosarul nr. x/2019, observând că este îndeplinită şi condiţia dovedirii cheltuielilor.
In ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată, redus de prima instanţă la suma de 3000 de RON, instanţa de recurs are în vedere dispozitivul şi considerentele deciziei nr. 3/2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii prin care se tranşează practica neunitară în sensul că motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Reţine astfel instanţa că proporţionalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor cu complexitatea şi valoarea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat, reprezentând o chestiune de temeinicie şi nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate, nu poate fi analizată pe calea recursului.
7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 24/F-CONT din 24 februarie 2020 a Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2021.