Natural gas capacity overcharge claim rejected, tariff and invoices upheld

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22.01.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal – veche, reclamanta A. a solicitat:

(i) anularea Hotărârii nr. 43 din 19 decembrie 2017 pronunţate de Comisia de soluţionare a disputelor pe piaţa angro şi cu amănuntul constituită în cadrul ANRE;

(ii) respingerea cererii de soluţionare a disputei nr. 28028/20.06.2017 formulate de Transgaz şi înregistrate la ANRE sub nr. x/21.06.2017;

(iii) constatarea caracterului nelegal al modalităţii de calcul a depăşirii capacităţii rezervate în lunile noiembrie- decembrie 2016 şi ianuarie- aprilie 2017, facturate de Transgaz către Gaz Sud, conform facturilor ce fac obiectul disputei.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 5123/2018 din 7 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal – veche, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. (fostă A., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. Mediaş, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 5123/2018 din 7 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal – veche a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Criticile formulate de recurenta-reclamantă se regăsesc în cererea de exercitare a căii de atac depusă la dosarul cauzei

4. Apărările formulate

4.1. Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate, apreciind că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a normelor de drept incidente.

4.2. Intimata-pârâtă Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. a formulat întâmpinare, prin care solicită, de asemenea, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Reclamanta A. învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat:

(i) anularea Hotărârii nr. 43 din 19 decembrie 2017 pronunţate de Comisia de soluţionare a disputelor pe piaţa angro şi cu amănuntul constituită în cadrul ANRE;

(ii) respingerea cererii de soluţionare a disputei nr. 28028/20.06.2017 formulate de Transgaz şi înregistrate la ANRE sub nr. x/21.06.2017;

(iii) constatarea caracterului nelegal al modalităţii de calcul a depăşirii capacităţii rezervate în lunile noiembrie- decembrie 2016 şi ianuarie- aprilie 2017, facturate de Transgaz către Gaz Sud, conform facturilor ce fac obiectul disputei.

Prin sentinţa ce face obiectul prezentei căi de atac, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal – veche a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. (fostă A., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. Mediaş, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

La data de 22.09.2016, intre S.C. GAZ SUD S.A. (în prezent S.C. A. SRL) în calitate de utilizator al reţelei (UR) şi S.N.T.G.N. Transgaz S.A. în calitate de operator de transport şi de sistem al gazelor naturale (OTS) s-a încheiat Contractul de transport al gazelor naturale nr. 21 cu o durata de un an gazier, respectiv de la data de 01 octombrie 2016 pana la data de 01 octombrie 2017.

Obiectul contractului este prevăzut la art. 2 şi constă în "prestarea serviciilor de transport:

a) ferme în punctele de intrare în/ieşire din SNT, altele decât cele de intrare din/ieşire înspre depozitele de înmagazinare subterană;

b) întreruptibile în punctele de intrare în SNT din depozitele de înmagazinare subterană/ieşire din SNT înspre depozitele de înmagazinare subterană, desemnând ansamblul de activităţi şi operaţiuni desfăşurate de OTS pentru sau în legătura cu rezervarea capacităţii de transport în punctele de intrare/ieşire in/din SNT şi transportul prin SNT al cantităţilor determinate de gaze naturale, exprimate în unităţi de energie, în conformitate cu prevederile Codului reţelei pentru SNT."

Modalităţile şi condiţiile de plata sunt prevăzute la art. 5 din contract care prevede:"

(1) Utilizatorul reţelei va plaţi operatorului sistemului de transport contravaloarea serviciilor ferme şi întreruptibile de transport prestate, calculată în baza tarifului de transport reglementat.

(2) Utilizatorul reţelei va plaţi operatorului sistemului de transport suplimentar, după caz, tarifele prevăzute în Codul reţelei.

(3) Tarifele menţionate la alin. (1) şi (2) sunt prevăzute în Anexa nr. 1 la contract.

(4) OTS va transmite UR, până la 15 ale lunii următoare celei pentru care a păstrat serviciul de transport facturi separate (denumite în continuare facturi lunare) întocmite în baza alocărilor finale, respectiv:

a) o factură aferenta serviciilor de transport prestate pentru luna precedentă, stabilită în baza alocărilor finale;

b) o factură aferentă dezechilibrelor zilnice finale, înregistrate în luna precedentă, a căror contravaloare a fost calculată în conformitate cu metodologia prevăzută la art. 1022 şi 1024 din Codul reţelei;

c) o factură aferentă contravalorii tarifului de depăşire a capacităţii rezervate, calculată în conformitate cu prevederile art. 99, şi/sau a contravalorii tarifului pentru neasigurarea capacităţii rezervate, calculată în conformitate cu prevederile art. 101 din Codul reţelei, după caz;

d) o factură aferentă contravalorii capacităţii suplimentare, calculată în conformitate cu prevederile art. 51 din Codul reţelei, rezultata în urma nominalizării de către UR a unei cantităţi de gaze naturale care depăşeşte capacitatea rezervata de UR intr-un punct de intrare/ieşire in/din SNT.

(5) Plata contravalorii facturilor emise conform prevederilor din Codul reţelei, se face în termen de 15 zile calendaristice de la data emiterii facturilor. în cazul în care data scadentei este zi nelucrătoare, termenul se socoteşte împlinit în următoarea zi lucrătoare."

Drepturile şi obligaţiile pârtilor au fost stipulate în art. 6-9 din Contract iar conform acestora Electrocentrale Bucureşti S.A. are obligaţia de a plaţi integral şi la termen facturile emise de S.N.T.G.N. Transgaz S.A. reprezentând contravaloarea serviciilor de transport prestate şi, după caz, a majorărilor de întârziere aferente, fără a fi specificate alte obligaţii de plata.

S.N.T.G.N. Transgaz S.A., în baza contractului nr. x/22.09.2016 a emis către S.C. GAZ SUD S.A. (în prezent S.C. A. SRL):

• factura seria x nr. x/03.02.2017 în valoare totala de 137.115,93 RON (cu TVA), reprezentând contravalori ale depăşirilor a capacităţii rezervate în luna noiembrie 2016,

• factura seria x nr. x/03.02.2017 în valoare totală de 28690 RON (cu TVA), reprezentând contravalori ale depăşirilor a capacităţii rezervate în luna noiembrie 2016,

• factura seria x nr. x/03.02.2017 în valoare totala de 103102,97 RON (cu TVA), reprezentând contravalori ale depăşirilor a capacităţii rezervate în luna decembrie 2016,

• factura seria x nr. x/03.02.2017 în valoare totala de 54275,64 RON (cu TVA), reprezentând contravalori ale depăşirilor a capacităţii rezervate în luna decembrie 2016.

• factura seria x nr. x/27.02.2017 în valoare totala de 268889,51 RON (cu TVA), reprezentând contravalori ale depăşirilor a capacităţii rezervate în luna ianuarie 2017.

• factura seria x nr. x/21.03.2017 în valoare totala de 108901,95 RON (cu TVA), reprezentând contravalori ale depăşirilor a capacităţii rezervate în luna februarie 2017.

• factura seria x nr. x/21.04.2017 în valoare totala de 7292,88 RON (cu TVA), reprezentând contravalori ale depăşirilor a capacităţii rezervate în luna martie 2017.

• factura seria x nr. x/23.05.2017 în valoare totala de 113113,63 RON (cu TVA), reprezentând contravalori ale depăşirilor a capacităţii rezervate în luna aprilie 2017.

Fiecare dintre facturile în discuţie au anexe în cuprinsul cărora sunt redate, pentru fiecare zi gazieră, valoarea capacităţii rezervate şi valoarea capacităţii utilizate.

S.N.T.G.N. Transgaz S.A, prin cererea nr. x/20.06.2017, înregistrata la Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (denumita în continuare ANRE) sub nr. x/21.06.2017, a solicitat soluţionarea disputei intervenită în derularea contractului de transport al gazelor naturale nr. 21/22.09.2016, încheiat intre S.N.T.G.N. Transgaz S.A. şi S.C. Gaz Sud S.A., având ca obiect refuzul la plată a facturilor seria x nr. x/03.02.2017, seria x nr. x/03.02.2017, seria x nr. x/03.02.2017, seria x nr. x/03.02.2017, seria x nr. x/27.02.2017, seria x nr. x/21.03.2017, seria x nr. x/21.03.2017, seria x nr. x/21.04.2017, seria x nr. x/21.04.2017, seria x nr. x/23.05.2017, facturi aferente contravalorii depăşirilor de capacitate rezervata pentru lunile noiembrie 2016- aprilie 2017, emise în conformitate cu prevederile art. 99 din Codul reţelei pentru Sistemul naţional de transport al gazelor naturale, aprobat prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 16/2013, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin Hotărârea nr. 43/19.12.2017 Comisia de soluţionare a disputelor pe piaţa angro şi cu amănuntul apărute între participanţii la piaţa gazelor naturale a constatat că modalitatea de calcul a depăşirii capacităţii rezervate a respectat prevederile art. 99 din Codul reţelei pentru Sistemul naţional de transport al gazelor naturale.

Astfel cum reiese din cuprinsul hotărârii contestate şi cum părţile au reluat prin cererea de chemare în judecată şi respectiv prin întâmpinare, poziţia divergentă a acestora priveşte modul de calcul al tarifului pentru depăşirea capacităţii rezervate (T.D.C.R.)

Poziţia Transgaz este ceea că facturile în discuţie au fost emise în conformitate cu dispoziţiile din Codul reţelei (art. 13, art. 17, art. 18 alin. (2), art. 31, art. 51, art. 80, art. 99 şi art. 101) prin aplicarea tarifului de depăşire a capacităţii rezervate de transport pentru fiecare punct fizic/virtual. În opinia sa suma capacităţilor din formula de calcul a depăşirilor capacităţilor rezervate prevăzută de art. 99 este suma capacităţilor pe fiecare punct de intrare/ieşire în/din SNT aferente fiecărui contract încheiat de UR

În susţinerea acestei opinii Transgaz a prezentat în faţa Comisiei argumente de interpretare a dispoziţiilor legale din Codul reţelei

De asemenea a arătat că criticile reclamantului privind facturile de dezechilibru nu au făcut obiectul disputei soluţionate de ANRE astfel că nu pot face obiectul analizei instanţei.

Poziţia S.C. GAZ SUD S.A. este aceea că facturile pentru depăşirea capacităţii rezervate sunt nelegale întrucât: - nu au fost respectate dispoziţiile legislaţiei europene în materie Regulamentul 312/2014;

- depăşirea capacităţii rezervate a fost stabilită în condiţiile unei lipse totală de transparenţă şi în absenţa unei metodologii;

- interpretarea şi aplicarea eronată de către Comisie a prevederilor legale privind alocările şi depăşirile;

Dispoziţile legale aplicabile în cauză şi avute în vedere de Comisia de soluţionare a disputelor sunt următoarele:

Art. 99 din Codul reţelei:

Pentru fiecare zi gazieră şi fiecare tip de puncte de intrare/ieşire în/din SNT la care UR a depăşit capacitatea rezervată, UR va plăti OTS un tarif de depăşire a capacităţii rezervate (TDCR) calculat astfel:

TDCR = RCf x (CUTL - CREZ), unde:

RCf - componenta fixă de rezervare de capacitate a tarifului pentru prestarea serviciului de transport ferm pe zi (RON/MWh/h);

Cutl - suma capacităţilor utilizate efectiv pentru acelaşi tip de puncte de intrare/ieşire în/din SNT (MWh/zi);

Crez - suma capacităţilor rezervate de către UR pentru acelaşi tip de puncte de intrare/ieşire în/din SNT (MWh/zi).

Punctele de intrare şi de ieşire în/din SNT sunt definite de art. 13 şi 17 din Codul reţelei astfel:

Art. 13

Punctele fizice de intrare în SNT sunt:

a)punctele fizice de intrare din perimetrele de producţie;

b)punctele fizice de intrare din depozitele de înmagazinare subterană, pentru extracţia de gaze naturale din depozitele de înmagazinare subterană;

c)punctele fizice de intrare din alte sisteme de transport al gazelor naturale din state membre ale UE;

d)punctele fizice de intrare din alte sisteme de transport al gazelor naturale din state terţe, non-UE;

e)punctele fizice de intrare din terminale GNL;

f)punctele fizice de intrare din instalaţii de producţie a biogazului sau a altor gaze care îndeplinesc condiţiile de calitate pentru a putea fi livrate/transportate în/prin SNT.

Art. 17 Punctele fizice de ieşire din SNT sunt:

a)punctele fizice de ieşire spre sisteme de distribuţie;

b)punctele fizice de ieşire spre CD;

c)punctele fizice de ieşire spre depozitele de înmagazinare subterană, pentru injecţia de gaze naturale în depozitele de înmagazinare subterană;

d)punctele fizice de ieşire spre alte sisteme de transport gaze naturale din state membre ale UE;

e)punctele fizice de ieşire spre alte sisteme de transport gaze naturale din state terţe, non-UE;

f)punctele fizice de ieşire spre conductele de alimentare din amonte.

ART. 18

(1) În toate punctele fizice de intrare/ieşire în/din SNT, indiferent dacă acestea sunt sau nu grupate în puncte virtuale, se aplică următoarele proceduri/operaţiuni prevăzute de Codul reţelei:

a) comunicarea datelor operative zilnice, necesare programării/dispecerizării activităţii de transport al gazelor naturale pentru ziua următoare;

b) măsurarea.

(2) În punctele fizice de intrare/ieşire în/din SNT negrupate în puncte virtuale, în punctele fizice de ieşire spre sisteme de distribuţie, în punctele virtuale de intrare în SNT, precum şi în punctele virtuale de ieşire din SNT menţionate la art. 171alin. (2) lit. b) - d) se aplică următoarele proceduri/operaţiuni prevăzute de Codul reţelei:

a) rezervarea de capacitate;

b) comunicarea programului de transport;

c) nominalizarea/renominalizarea;

d) corelarea nominalizărilor;

e) alocarea;

f) returnarea voluntară de capacitate;

g) FTC;

h) transferul obligatoriu de capacitate;

i) determinarea respectării şi asigurării nivelului capacităţii rezervate şi aplicarea tarifelor de depăşire a capacităţii rezervate şi de neasigurare a capacităţii rezervate.

(3) În punctele virtuale de ieşire din SNT menţionate la art. 171alin. (2) lit. a) se efectuează operaţiunea de însumare a alocărilor făcute pe punctele fizice de ieşire ce compun fiecare punct virtual de ieşire spre sisteme de distribuţie în scopul determinării dezechilibrelor zilnice.

ART. 31

UR are dreptul să solicite numai capacitatea necesară pentru:

a) îndeplinirea obligaţiilor contractuale potrivit portofoliului propriu de clienţi;

b) îndeplinirea contractelor de înmagazinare;

c) propriul consum.

ART. 51*)

(1) În situaţia în care cantitatea de gaze naturale nominalizată de un UR într-un punct de intrare/ieşire în/din SNT depăşeşte capacitatea rezervată de acel UR în punctul respectiv, OTS verifică dacă suma cantităţilor de gaze naturale nominalizate de către toţi UR în acel punct de intrare/ieşire în/din SNT se încadrează în capacitatea tehnică a acestuia şi:

a) suplimentează capacitatea rezervată de respectivul UR în acel punct de intrare/ieşire până la nivelul cantităţii nominalizate, în situaţia în care suma cantităţilor de gaze naturale nominalizate de către toţi UR în punctul de intrare/ieşire în/din SNT respectiv se încadrează în capacitatea tehnică a acestuia respectiv;

b) suplimentează capacitatea rezervată de respectivul UR în acel punct de intrare/ieşire până la nivelul cantităţii rezultate în urma aplicării principiului pro rata cu capacităţile rezervate asupra cantităţilor de gaze naturale aferente tuturor UR ale căror nominalizări depăşesc capacităţile rezervate de aceştia în punctul respectiv.

(2) Nominalizările/Renominalizările transmise de un UR care depăşesc capacitatea rezervată se înregistrează de către OTS numai în situaţia în care acestea se încadrează în capacitatea tehnică disponibilă.

(3) Suplimentarea, în condiţiile prevăzute la alin. (1), a capacităţii rezervate este obligatorie pentru UR şi OTS pentru ziua D. UR nu poate renunţa la respectiva capacitate zilnică suplimentară, odată ce OTS a aprobat o nominalizare ce depăşeşte capacitatea rezervată de UR într-un punct de intrare/ieşire în/din SNT.

(4) Pentru capacitatea suplimentară rezultată în condiţiile alin. (1) se percepe tariful de rezervare de capacitate pentru prestarea serviciului de transport ferm pe zi, în vigoare la data aprobării nominalizării.

ART. 71^3

(1) OD efectuează alocarea pe fiecare UR şi/sau pe fiecare partener al UR care se află într-o relaţie contractuală cu OD, pentru livrările operate prin reţelele proprii de distribuţie în baza informaţiilor transmise de OTS către OD în conformitate cu prevederile art. 71 referitoare la punctele de ieşire din SNT spre reţelele de distribuţie.

(2) Alocarea este efectuată de OD pentru fiecare UR şi/sau pentru fiecare partener al UR care se află într-o relaţie contractuală cu OD prin utilizarea:

a) nivelurilor cantitative măsurate pentru clienţii finali din portofoliul UR şi/sau al partenerului UR care se află într-o relaţie contractuală cu OD la care citirea mijloacelor de măsurare se face zilnic. În situaţia în care măsurarea zilnică nu este disponibilă din cauze tehnice, OD iau în considerare ultimele informaţii referitoare la cantitatea zilnică măsurată, înregistrată în evidenţele OD;

b) nivelurilor cantitative determinate în baza profilelor de consum elaborate de OD pentru clienţii finali aflaţi în portofoliul UR şi/sau al partenerului UR care se află într-o relaţie contractuală cu OD, la care citirea mijloacelor de măsurare nu se face zilnic.

(3) Profilele de consum elaborate de OD sunt puse la dispoziţia UR şi a partenerilor acestora, la cerere, şi se utilizează pentru toţi UR care nominalizează cantităţi de gaze naturale la intrarea în sistemele de distribuţie, precum şi pentru toţi partenerii UR care se află într-o relaţie contractuală cu OD.

Art. 80

(1) UR poate solicita OTS efectuarea unui transfer de capacitate de transport din punctele de intrare/ieşire în/din SNT în care a rezervat capacitate în alte puncte de intrare/ieşire în/din SNT de acelaşi tip şi nivel tarifar în care a rezervat sau nu capacitate de transport, prin transmiterea, către OTS, a unei cereri de transfer de capacitate întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 8^2.

(2) Cererea de transfer de capacitate va fi transmisă OTS cu minimum două zile lucrătoare înainte de data prevăzută în aceasta pentru realizarea efectivă a transferului de capacitate.

(3) OTS aprobă cererea de transfer de capacitate numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) în punctele de intrare/ieşire în/din SNT în care UR doreşte să îi fie transferată capacitatea rezervată există capacitate disponibilă de acelaşi tip (fermă/întreruptibilă, respectiv anuală/trimestrială/lunară/zilnică) cu cea rezervată;

b) punctele de intrare/ieşire în/din SNT în care UR doreşte să îi fie transferată capacitatea rezervată sunt de acelaşi tip (intrare-intrare; ieşire-ieşire) şi nivel tarifar (producţie-producţie; depozit-depozit; distribuţie-distribuţie etc.) cu punctele de intrare/ieşire în/din SNT în care are rezervată capacitate, menţionate în cererea de transfer de capacitate.

(4) În cazul în care cererea de transfer de capacitate nu este aprobată, OTS va preciza clar motivul refuzului, cu minimum o zi lucrătoare înainte de data prevăzută pentru realizarea efectivă a transferului de capacitate.

(5) În cazul în care cererea de transfer de capacitate este aprobată, OTS va modifica în mod corespunzător contractul de transport încheiat cu UR respectiv şi va comunica această modificare şi operatorilor sistemelor adiacente punctelor de intrare/ieşire în/din SNT care au făcut obiectul transferului de capacitate.

Analiza criticilor formulate de reclamant:

1. În ceea ce priveşte aplicabilitatea directă în cauză a dispoziţiile legislaţiei europene –Regulamentul Uniunii Europene nr. 312/2014 şi consecinţele unei astfel de aplicări.

În primul rând, curtea de apel a reţinut că că susţinerile teoretice ale reclamantului privind aplicarea directă în dreptul intern al României sunt corecte în raport de conţinutul prevederilor art. 268 din Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene, dispoziţii care stabilesc că regulamentul este obligatoriu în toate elementele sale şi direct aplicabil în statele membre precum şi în raport de conţinutul prevederilor art. 148 alin. (2) din Constituţia României potrivit cărora reglementările europene cu caracter obligatoriu au prioritate faţă de dispoziţiile legislaţiei naţionale.

Astfel cum reiese din chiar cuprinsul art. 1 din Regulamentul 312/2014 acesta stabileşte un cod de reţea care fixează norme de echilibrare a gazelor naturale, inclusiv norme de reţea cu privire la procedurile de nominalizare, tarifele de dezechilibru, procesele de reglare asociate tarifului de dezechilibru zilnic şi echilibrarea operaţională între reţelele operatorilor de sisteme de transport.

Potrivit art. 32 din Regulament "Obligaţiile de informare ale operatorilor de sisteme de transport faţă de utilizatorii reţelei

Informaţiile furnizate utilizatorilor reţelei de către operatorul de sistem de transport se referă la:

- starea generală a reţelei de transport în conformitate cu punctul 3.4 subpunctul 5 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 715/2009;

- acţiunile de echilibrare ale operatorului de sistem de transport, menţionate în capitolul III;

- intrările şi ieşirile utilizatorului reţelei pentru ziua gazieră respectivă, menţionate la articolele 33-42.

În raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de obiectul disputei soluţionate prin Hotărârea nr. 43/19.12.2017 în discuţie în prezentul litigiu pot fi avute în vedere doar informaţiile referitoare la intrările şi ieşirile utilizatorului de reţea, în condiţiile în care, aspectele referitoare la acţiunile de echilibrare realizate de operatorul de reţea, stabilite prin cap. III din Regulament, nu au făcut obiectul disputei soluţionate de ANRE.

În ceea ce priveşte informaţiile din ultima categorie, instanţa fondului a constatat că cel puţin în parte, acestea au fost disponibile reclamantului parţial iar pe de altă parte că inexistenţa unora dintre informaţii cum sunt acelea care privesc activitatea de prognoză nu sunt de natură a determina o altă soluţie în ceea ce priveşte legalitatea actului atacat în prezentul litigiu.

O astfel de concluzie se impune în condiţiile în care, prin Regulament, sunt stabilite doar coordonatele generale privind realizarea prognozelor, desemnarea părţii responsabile şi obligaţiile de comunicare ale operatorilor de sistem de transport faţă de persoana responsabilă cu prognozele precum şi stabilirea unei metodologii pentru elaborarea prognozelor fără a fi stabilite sancţiuni sau consecinţe clare ale întârzierii implementării acestui mecanism al prognozelor. Mai mult, prevederile art. 33 alin. (3) din Regulament stabilesc faptul că "furnizarea accesului la informaţii nu se interpretează ca oferind o garanţie anume, alta decât disponibilitatea acestor informaţii într-un format definit şi printr-un instrument definit, cum ar fi un site internet sau o adresă de internet, şi accesul aferent al utilizatorilor reţelei la aceste informaţii în condiţii normale de utilizare. Operatorii de sisteme de transport nu sunt, în niciun caz, obligaţi să ofere garanţii suplimentare, în special în ceea ce priveşte sistemul informatic al utilizatorilor reţelei."

Astfel, fără a nega existenţa obligaţiilor de informare inclusiv sub aspectul prognozelor, prima instanţă a considerat că nerespectarea acestor obligaţii nu pot determina consecinţa nelegalităţii Hotărârii nr. 43/19.12.2017 din această perspectivă.

2. Un alt set de critici formulate de reclamant cu privire la nelegalitatea Hotărârii nr. 43/19.12.2017 a vizat nerespectarea dispoziţiilor privind reglementarea şi tarifarea depăşirii capacităţii rezervate, lipsa de transparenţă în realizarea acestor operaţiuni.

Reclamantul arată în primul rând că din cauza imposibilităţii de a previziona cantitatea de gaze care urmează a fi consumată într-o zi ca urmare a conduitei operatorului de transport se poate ajunge la depăşirea de către utilizatorii de reţea a capacităţii rezervate iniţial precum şi faptul că nu există pentru utilizatorii de reţea un mecanism reglementat eficient şi fezabil prin care aceştia să evite aplicarea tarifelor pentru depăşirea capacităţii rezervate.

De asemenea a arătat că mecanismele stabilite de art. 80 din Codul reţelei care reglementează instituţia transferului de capacitate şi art. 51 din acelaşi cod care reglementează suplimentarea de capacitate nu constituie un mecanism eficient.

Curtea de apel a constatat că toate aceste susţineri ale reclamantului nu privesc legalitatea şi temeinicia deciziei contestate ci constituie critici ale legislaţiei existente în domeniu respectiv inexistenţa unor norme care să prevină apariţia unor situaţii în care utilizatorii de reţea să se regăsească în situaţia de a înregistra depăşiri ale capacităţii rezervate şi implicit de a suporta costuri suplimentare, aspecte care nu pot constitui un temei suficient pentru anularea hotărârii nr. 43/19.12.2017, ANRE aflându-se în situaţia de a analiza legalitatea refuzului plăţii facturilor care au făcut obiectul disputei în raport de legislaţia existentă.

Astfel cum s-a reţinut deja, prevederile Regulamentului Uniunii Europene nr. 312/2014, deşi sunt direct aplicabile, nu constituie un cadru juridic suficient pentru a permite ca prin aplicarea acestuia să se ajungă la soluţia dorită de reclamant, în condiţiile în care acest act stabileşte doar aspecte generale privind activitatea de informare precum şi obligaţia statelor membre de a realiza o metodologie pentru elaborarea prognozelor.

O astfel de soluţie este justificată în mod evident de faptul că aplicabilitatea Regulamentului în discuţie este extinsă la nivelul întregii Uniuni astfel că legiuitorul european a înţeles să stabilească anumite obligaţii ale statelor lăsând însă acestora o marjă de apreciere în ceea ce priveşte modalitatea de atingere a rezultatului, marjă justificată de existenţa unor elemente specifice fiecăruia dintre statele membre. În aceste condiţii, neîndeplinirea în integralitate a obligaţiilor stabilite cum este aceea de realizare a unei metodologi pentru eliberarea prognozelor nu poate determina consecinţele propuse de reclamant ci poate antrena cel mult răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate ca urmare a acestor omisiuni.

3. Cu privire la corecta interpretare a dispoziţiilor art. 99 din Codul reţelei:

Art. 99 din Codul reţelei stabileşte:

Pentru fiecare zi gazieră şi fiecare tip de puncte de intrare/ieşire în/din SNT la care UR a depăşit capacitatea rezervată, UR va plăti OTS un tarif de depăşire a capacităţii rezervate (TDCR) calculat astfel:

TDCR = RCf x (CUTL - CREZ), unde:

RCf - componenta fixă de rezervare de capacitate a tarifului pentru prestarea serviciului de transport ferm pe zi (RON/MWh/h);

Cutl - suma capacităţilor utilizate efectiv pentru acelaşi tip de puncte de intrare/ieşire în/din SNT (MWh/zi);

Crez - suma capacităţilor rezervate de către UR pentru acelaşi tip de puncte de intrare/ieşire în/din SNT (MWh/zi).

Punctele de intrare şi de ieşire în/din SNT sunt definite de art. 13 şi 17 din Codul reţelei astfel:

Art. 13

Punctele fizice de intrare în SNT sunt:

a)punctele fizice de intrare din perimetrele de producţie;

b)punctele fizice de intrare din depozitele de înmagazinare subterană, pentru extracţia de gaze naturale din depozitele de înmagazinare subterană;

c)punctele fizice de intrare din alte sisteme de transport al gazelor naturale din state membre ale UE;

d)punctele fizice de intrare din alte sisteme de transport al gazelor naturale din state terţe, non-UE;

e)punctele fizice de intrare din terminale GNL;

f)punctele fizice de intrare din instalaţii de producţie a biogazului sau a altor gaze care îndeplinesc condiţiile de calitate pentru a putea fi livrate/transportate în/prin SNT.

Art. 17 Punctele fizice de ieşire din SNT sunt:

a)punctele fizice de ieşire spre sisteme de distribuţie;

b)punctele fizice de ieşire spre CD;

c)punctele fizice de ieşire spre depozitele de înmagazinare subterană, pentru injecţia de gaze naturale în depozitele de înmagazinare subterană;

d)punctele fizice de ieşire spre alte sisteme de transport gaze naturale din state membre ale UE;

e)punctele fizice de ieşire spre alte sisteme de transport gaze naturale din state terţe, non-UE;

f)punctele fizice de ieşire spre conductele de alimentare din amonte.

În privinţa operaţiunilor care se realizează în punctele de reţea dispoziţiilor art. 18 din Codul reţelei stabilesc:

(1)În toate punctele fizice de intrare/ieşire în/din SNT, indiferent dacă acestea sunt sau nu grupate în puncte virtuale, se aplică următoarele proceduri/operaţiuni prevăzute de Codul reţelei:

a)comunicarea datelor operative zilnice, necesare programării/dispecerizării activităţii de transport al gazelor naturale pentru ziua următoare;

b)măsurarea.

(2)În punctele fizice de intrare/ieşire în/din SNT negrupate în puncte virtuale, în punctele fizice de ieşire spre sisteme de distribuţie, în punctele virtuale de intrare în SNT, precum şi în punctele virtuale de ieşire din SNT menţionate la art. 171 alin. (2) lit. b)-d) se aplică următoarele proceduri/operaţiuni prevăzute de Codul reţelei:

a)rezervarea de capacitate;

b)comunicarea programului de transport;

c)nominalizarea/renominalizarea;

d)corelarea nominalizărilor;

e)alocarea;

f)returnarea voluntară de capacitate;

g)FTC;

h)transferul obligatoriu de capacitate;

i)determinarea respectării şi asigurării nivelului capacităţii rezervate şi aplicarea tarifelor de depăşire a capacităţii rezervate şi de neasigurare a capacităţii rezervate.

(3)În punctele virtuale de ieşire din SNT menţionate la art. 171 alin. (2) lit. a) se efectuează operaţiunea de însumare a alocărilor făcute pe punctele fizice de ieşire ce compun fiecare punct virtual de ieşire spre sisteme de distribuţie în scopul determinării dezechilibrelor zilnice.

Analizând aceste dispoziţii legale, instanţa fondului a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (2) lit. a) din Codul reţelei operaţiunea de rezervare de capacitate se realizează pentru fiecare punct intrare/ieşire în/din SNT şi nu pe total puncte de aceeaşi categorie. Expresia "în punctele fizice" nu poate fi interpretată decât ca făcând referire la fiecare dintre punctele fizice şi nu la toate punctele fizice.

Dispoziţiile art. 99 din Codul reţelei instituie modul de calcul al tarifului pentru depăşirea capacităţii rezervate, însă, acest articol nu poate fi citit, interpretat şi aplicat separat de prevederile art. 18 din acelaşi Cod al reţelei.

Cu alte cuvinte nu este posibilă interpretarea potrivit căreia prin dispoziţiilor art. 18 se stabileşte că măsurarea, rezervarea de capacitate şi determinarea respectării şi asigurării nivelului capacităţii rezervate şi aplicarea tarifelor de depăşire a capacităţii rezervate şi de neasigurare a capacităţii rezervate se realizează pentru fiecare punct în parte iar calculul tarifului pentru depăşirea capacităţii rezervate, stabilit de art. 99 se realizează luându-se în calcul totalul punctelor cu consecinţa compensărilor între puncte unde capacitatea rezervată a fost depăşită cu cele în care aceasta a fost sub nivelul rezervat.

O astfel de concluzie este susţinută în plus şi de faptul că dispoziţiile art. 80 din Codul reţelei stabilesc posibilitatea de a solicita un transfer de capacitate din punctele de intrare/ieşire în/din SNT în care a rezervat capacitate în alte puncte de acelaşi tip şi nivel tarifar. Or, dacă ar fi acceptată interpretarea reclamantului, aceste dispoziţii ar deveni inaplicabile iar UR nu ar mai avea vreun interes pentru a solicita realizarea transferului de capacitate între puncte de acelaşi tip şi nivel tarifar pentru că oricum ar opera "compensarea" cantităţilor rezervate/utilizate în astfel de puncte.

Curtea de apel a respins ca neîntemeiate susţinerile reclamantului care a arătat că modul de calcul realizat de Transgaz era aplicabil anterior modificării art. 99 prin Ordinul ANRE nr. 160/2015.

Anterior modificării menţionate dispoziţiile art. 99 din Codul reţelei aveau următorul conţinut:

Pentru fiecare zi gazieră şi fiecare punct de intrare/ieşire în/din SNT la care UR a depăşit capacitatea rezervată maximă cu mai mult decât limitele intervalului specificat în Tabelul 4, UR va plăti un tarif de depăşire a capacităţii rezervate.

Tabelul 4 - Limite de toleranţă pentru depăşirea capacităţii rezervate

În perioada în discuţie în prezenta cauză, dispoziţiile art. 99 au următorul conţinut:

, Pentru fiecare zi gazieră şi fiecare tip de puncte de intrare/ieşire în/din SNT la care UR a depăşit capacitatea rezervată, UR va plăti OTS un tarif de depăşire a capacităţii rezervate (TDCR) calculat astfel:

Analizând comparativ forma art. 99 din Codul reţelei anterior modificării aduse prin Ordinul ANRE nr. 160/2015 judecătorul fondului a constatat că modificarea esenţială nu priveşte înlocuirea expresiei "fiecare punct" cu expresia "fiecare tip de puncte" ci în forma anterioară se stabilea obligaţia de plată a tarifului de depăşire a capacităţii rezervate dacă aceasta era depăşită cu mai mult decât limitele stabilite în tabel (5% pentru punctele de intrare din import şi punctele de ieşire şi 7% pentru punctele de intrare de la perimetrele de producţie şi punctele de intrare din depozitele de înmagazinare subterană a gazelor naturale) în timp ce în forma actuală este stabilită formula de calcul a tarifului.

Înlocuirea expresiei "fiecare punct" cu expresia "fiecare tip de puncte" nu poate primi interpretarea propusă de reclamant în condiţiile în care un astfel de mod de calcul este infirmat de restul reglementării şi de întreaga concepţie a sistemului naţional de transport de gaze naturale.

În acelaşi timp, în raport de modificările aduse Codului reţelei că în reglementarea aplicabilă perioadei anterioare lunii octombrie 2016 punctele de intrare cuprindeau:

- grupul punctelor de intrare din perimetrele de producţie, din terminalele GNL şi din instalaţiile de producere a biogazului sau a altor gaze care îndeplinesc condiţiile de calitate pentru a putea fi livrate/transportate în/prin SNT

- grupul punctelor de intrare din interconectarea cu alte sisteme de transport al gazelor naturale din state terţe non-UE (Medieşu Aurit şi Isaccea Import)

- punctul de intrare din interconectarea cu alte sisteme de transport al gazelor naturale din state membre ale UE (Csanadpalota)

- grupul punctelor de intrare din depozitele de înmagazinare subterană

Totodată, grupul punctelor de ieşire cuprindea:

- grupul punctelor de ieşire către sistemele de distribuţii, reţelele de conducte din amonte şi clienţii finali racordaţi direct la sistemul de transport

- grupul punctelor de ieşire către depozitele de înmagazinare subterană

- punctul de ieşire din interconectarea cu alte sisteme de transport al gazelor naturale din state membre ale UE (Csanadpalota)

- punctul de ieşire din interconectarea cu alte sisteme de transport al gazelor naturale din state terţe non-UE (Ungheni)

În reglementarea introdusă prin Ordinul nr. 39 din 10 august 2016, care reglementează tarifele de transport pentru activitatea de transport al gazelor naturale prin Sistemul naţional de transport, desfăşurată în perioada 1 octombrie 2016-30 septembrie 2017, prin anexa 1 din se face referire la:

- Grupul punctelor de intrare în sistemul de transport al gazelor naturale din perimetrele de producţie, din terminalele GNL şi din instalaţiile de producere a biogazului sau a altor gaze care îndeplinesc condiţiile de calitate pentru a putea fi livrate/transportate în/prin sistemul de transport al gazelor naturale, din interconectarea cu alte sisteme de transport al gazelor naturale şi din depozitele de înmagazinare subterană a gazelor natural

Grupul punctelor de ieşire din sistemul de transport al gazelor naturale spre consumatorii direcţi, sisteme de distribuţie, depozitele de înmagazinare subterană, conductele de alimentare din amonte şi alte sisteme de transport interconectate.

Analizând comparativ cele două reglementări instanţa de fond a constatat că reglementarea diferită pentru cele două perioade, nu are la bază o modificare a concepţiei privind modul de calcul al depăşirii capacităţii rezervate ci doar existenţa unor tarife diferentiate pe categorii de puncte.

Astfel, prin reglementarea anterioară existau tarife diferentiate atât sub aspect temporal (an/trimestru/lună/zi) cât şi tarife diferentiate pe categorii pentru fiecare dintre cele 4 categorii de puncte de intrare şi 4 categorii de puncte de ieşire.

În schimb, prin reglementarea aplicabilă lunii octombrie 2016 pentru grupul punctelor de intrare respectiv grupul punctelor de ieşire tariful era acelaşi pentru fiecare grup în parte diferenţirerea acestuia fiind realizată exclusiv sub aspectul perioadei de timp (trimestrial/lunar/zilnic, vară/iarnă).

Totodată, reiese că prin reglementarea aplicabilă perioadei 1 octombrie 2016-30 septembrie 2017, în cadrul celor două categorii de grupuri au fost menţinute aceleaşi subcategorii:

- producţie, interconectări, înmagazinare, distribuţie – pentru grupul punctelor de intrare

- consumatorii direcţi, sisteme de distribuţie, depozitele de înmagazinare subterană, conductele de alimentare din amonte şi alte sisteme de transport interconectate – pentru grupul punctelor de intrare

Gruparea din cuprinsul anexei 1 la Ordinul 39/2016 a tuturor subcategoriilor punctelor de intrare/ieşire a avut la bază exclusiv unificarea tarifelor pentru toate subcategoriile fiind menţnute excluisv tarife diferenţiate sub aspect temporal.

Aplicarea pentru întregul grup de puncte a aceluiaşi tarif, particularizat doar în raport de perioada de timp, nu poate determina concluzia propusă de reclamant că se impune compensarea pentru totalul punctelor de intrare unde capacitatea rezervată a fost depăşită în raport cu totalul punctelor de ieşire, unde ar fi existat puncte în care au existat diferenţe de utilizare în minus, ignorând existenţa subcategoriilor menţionate anterior.

Cu alte cuvinte stabilirea unui tarif unic pe categorii de puncte nu înseamnă stabilirea unei singure categorii de puncte.

În raport de aceste argumente, judecătorul fondului a reţinut că interpretarea dispoziţiilor legale aplicabile a fost corect realizată de Comisia de soluţionare a disputelor pe piaţa angro şi cu amănuntul apărute între participanţii la piaţa gazelor naturale.

4. Cu privire la nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii în ceea ce priveşte criticile referitoare la alocări:

Reclamantul a arătat în dezvoltarea acestei critici faptul că a contestat cantităţile alocate de Transgaz, cantităţi care reprezintă baza cantitativă a facturilor de depăşire de capacitate, arătând că aceste cantităţi sunt diferite faţă de cele măsurate cu instrumente metrologice, în realitate alocările realizate de Transgaz fiind netransparente şi imposibil de verificat.

Dispoziţiile art. 24 din Ordinul ANRDE 16/2013 stabilesc:

(1) În perioada 15 martie - 1 aprilie potenţialii UR îşi pot declara în scris intenţia de rezervare de capacitate pentru următoarele perioade de timp:

a) un an gazier sau multiplu de ani gazieri;

b) un trimestru, începând cu 1 iulie, 1 octombrie, 1 ianuarie sau 1 aprilie;

c) o lună, începând cu prima zi gazieră a fiecărei luni;

d) o zi gazieră, în scopul creării contului de acces la platforma informaţională a OTS pentru configurarea solicitării de rezervare de capacitate.

Reiese astfel din cuprinsul acestor dispoziţii faptul că utilizatorul de reţea este cel care iniţiază rezervarea de capacitate pentru intervalele de timp indicate.

Potrivit dispoziţiilor art. 35 "Pentru majorarea capacităţii aprobate, UR va urma aceeaşi procedură ca în cazul solicitării de capacitate, potrivit prevederilor art. 37.

În ceea ce priveşte procedura de acces a utilizatorilor de reţea la sistemul de rezervare dispoziţiile art. 362 stabilesc:

(1) Cererile de rezervare de capacitate se transmit, obligatoriu, direct în platforma online pentru rezervarea capacităţii de transport operată de către OTS.

(2) În vederea obţinerii accesului la platforma online pentru rezervarea capacităţii de transport, solicitanţii de capacitate de transport în punctele de intrare/ieşire în/din SNT care nu deţin calitatea de UR la data începerii procesului de rezervare de capacitate de transport vor transmite OTS o cerere de acces la platformă, OTS având obligaţia de a pune la dispoziţia solicitantului numele de utilizator, parola şi token-ul necesare pentru utilizarea platformei în termen de cel mult 3 zile de la data primirii cererii de acces la platformă.

Reiese aşadar că cererile de rezervare de capacitate sunt transmise şi înregistrate în mod direct în platforma online, platformă la care este asigurat accesul tuturor utilizatorilor de reţea.

Aşadar, din cuprinsul acestor dispoziţii reiese că stabilirea capacităţii rezervate se realizează pe baza cererii formulate de utilizatorul de reţea direct în platforma online pentru rezervarea capacităţii de transport operată de către OTS.

Totodată Codul reţelei permite utilizatorilor de reţea să realizeze transfer de capacitate între puncte de acelaşi tip şi de a o suplimenta în fiecare punct de intrare-ieşire în limitele capacităţii tehnice astfel încât programul de transport să fie cât mai apropiat de consumul înregistrat de portofoliul său de clienţi şi să nu se regăsească în situaţia de a suporta contravaloarea tarifului de depăşire a capacităţii rezervate.

Pentru a calcula tariful de depăşire a capacităţii rezervate pârâtul Transgaz a realizat aplicarea prevederilor art. 99 din Codul reţelei, dispoziţii care stabilesc că "Pentru fiecare zi gazieră şi fiecare tip de puncte de intrare/ieşire în/din SNT la care UR a depăşit capacitatea rezervată, UR va plăti OTS un tarif de depăşire a capacităţii rezervate (TDCR) calculat astfel:

TDCR = RCf x (CUTL - CREZ), unde:

RCf - componenta fixă de rezervare de capacitate a tarifului pentru prestarea serviciului de transport ferm pe zi (RON/MWh/h);

CUTL - suma capacităţilor utilizate efectiv pentru acelaşi tip de puncte de intrare/ieşire în/din SNT (MWh/zi);

CREZ - suma capacităţilor rezervate de către UR pentru acelaşi tip de puncte de intrare/ieşire în/din SNT (MWh/zi).

În ceea ce priveşte două dintre elementele care întră în componenţa formulei de calcul respectiv RCf- care este o componentă fixă şi CREZ care este stabilit de utilizatorul de reţea prin accesarea platformei online nu există divergenţe ale părţilor.

Potrivit susţinerilor reclamantului sub semnul îndoielii este cel de-al treilea element din conţinutul formulei respectiv suma capacităţilor utilizate efectiv pentru acelaşi tip de puncte de intrare/ieşire în/din SNT (MWh/zi), reclamantul susţinând că valorile stabilite de Transgaz sunt mai mari decât cele stabilite prin contoare;

Cu privire la această componentă curtea de apel a reţinut că modul de stabilire a acesteia este lămurită prin următoarele dispoziţii din anexa 9 din Codul reţelei - Condiţii tehnice pentru exploatarea punctelor de măsurare a cantităţilor de gaze naturale la intrarea în/ieşirea din SNT - Cap. 3 din Codul reţelei, capitol intitulat "Măsurarea şi determinarea cantităţilor de gaze naturale":

3.1. (1) Măsurarea comercială a cantităţilor de gaze naturale se face de către proprietarul/operatorul punctelor de intrare/ieşire în/din SNT prin sisteme de măsurare, numite în continuare sisteme de măsurare de bază.

3.2. (1) Proprietarul/operatorul sistemelor de măsurare de bază la solicitarea celeilalte părţi va accepta ca aceasta să îşi monteze sisteme de măsurare proprii numite în continuare sisteme de control, cu clasa de exactitate comparabilă cu clasa de exactitate a sistemelor de bază, montate astfel încât să nu se influenţeze reciproc.

3.3. Prelevarea datelor pe baza cărora se determină cantităţile de gaze naturale ce intră/ies în/din SNT, se efectuează pentru toate punctele de predare/preluare de intrare şi, respectiv, de ieşire, şi pentru toate sistemele de măsurare, la ora 600 a zilei gaziere n pentru ziua gazieră n-1.

3.4. (1) Cantităţile determinate prin măsurarea cu sistemele de bază vor fi consemnate în procese-verbale conform modelelor din anexele 2.1 ... 2.7 şi comunicate zilnic părţilor: OTS, respectiv UR şi partenerii acestuia.

(2) Pentru punctele de intrare/ieşire în/din SNT, unde nu există sistem de măsurare de control, operatorul sistemului de măsurare de bază va pune la dispoziţie la cererea celeilalte părţi datele şi/sau diagramele înregistrate cel târziu până la încheierea procesului-verbal de predare/preluare gaze săptămânal conform anexelor nr. x ... 2.6.

3.5. În cazul în care părţile, din motive obiective şi justificate nu convin asupra valorilor obţinute se vor efectua verificări ale sistemelor de măsurare în conformitate cu capitolul 4 al prezentelor Condiţii tehnice.

De asemenea dispoziţiile art. 4.2 din Cap. 4 din cuprinsul Codului reţelei stabilesc:

4.2. (1) În cazul unor neînţelegeri cu privire la cantităţile de gaze naturale măsurate, părţile pot solicita verificarea metrologică a sistemelor utilizate, suplimentar faţă de verificarea metrologică periodică.

(2) Dacă se constată că echipamentele funcţionează în limita toleranţelor admise prin clasa de exactitate, cheltuielile de verificare se suportă de către reclamant, în caz contrar, acestea vor fi suportate de către proprietarul acestora.

Reiese din cuprinsul acestor prevederi faptul că măsurarea se realizează de către proprietarul/operatorul punctelor de intrare/ieşire în/din SNT prin sisteme de măsurare de bază, datele fiind consemnate în procese-verbale care sunt comunicate inclusiv utilizatorilor reţelei.

De asemenea este stabilită în mod expres posibilitatea montării unor sisteme de control de către utilizatorul de reţea precum şi procedura de urmat în cazul existenţei unor diferenţe între datele înregistrate de sistemele de bază şi cele înregistrate de sistemele de control.

În cauză reclamantul nu a făcut dovada că a utilizat aceste mijloace şi proceduri respectiv faptul că a solicitat montarea unor sisteme de control în paralel cu cele de bază pentru a verifica corectitudinea datelor înregistrate de Transgaz respectiv faptul că a contestat valorile înregistrate.

Stabilirea unei astfel de proceduri şi nerecurgerea la aceasta de către reclamant a determinat de altfel şi respingerea ca inutilă a administrării în cauză a probei cu expertiză solicitată de reclamant.

În aceste condiţii criticile reclamantului privind corectitudinea cantităţilor de energie stabilite în punctele de ieşire din SNT vor fi respins ca neîntemeiate.

Înalta Curte apreciază că sentinţa atacată este legală în raport cu motivele de casare invocate şi îşi însuşeşte considerentele acesteia.

Astfel, nu sunt fondate criticile referitoare la nemotivarea Hotărârii nr. 43/2017, atâta timp cât din conţinutul acesteia poate fi decelată raţiunea care a stat baza emiterii acesteia, asigurându-se, în acest mod, dreptul la apărare şi posibilitatea realizării controlului de legalitate de către judecător. Aceasta în condiţiile în care emitentul unui un act administrativ precum cel care face obiectul litigiului nu trebuie să răspundă fiecărui aspect concret invocat de persoana interesată, fiind posibilă gruparea argumentelor astfel încât să se răspundă printr-un singur argument global. De asemenea, este posibil ca, din ansamblul motivării, unele argumente să fie înlăturate implicit fără ca acest lucru să echivaleze cu o nemotivare a actului. Chiar acceptând teza unei motivări insuficiente a actului administrativ, Înalta Curte constată că aceasta nu echivalează cu o lipsă totală a motivării actului administrativ, numai aceasta din urmă putând determina sancţiunea anulării acestuia.

În speţă, se constată că, în ceea ce priveşte alocările, trimiterea la art. 713 din Codul Reţelei pe care organul administrativ a făcut-o în cuprinsul hotărârii este suficient de clară pentru decelarea raţionamentului emitentului, dat fiind că aceste dispoziţii stabilesc fără echivoc că alocarea nu este făcută de către operatorul de transport, datele privind alocarea fiind inserate în platforma GMOIS de către operatorul de distribuţie.

Înalta Curte apreciază că lipsa răspunsului instanţei de fond la argumentul reclamantei privind nemotivarea hotărârii nr. 43/2017 nu poate determina incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din noul C. proc. civ., atâta timp cât considerentele sentinţei atacate întemeiază soluţia pronunţată şi cuprind o analiză exhaustivă a tuturor criticilor de natură substanţială cuprinse în acţiunea introductivă.

Cât priveşte criticile recurentei prin care se susţine nelegalitatea sentinţei atacate, ca efect al ignorării prevederilor Regulamentului UE nr. 312/2014, Înalta Curte apreciază că nici acestea nu sunt întemeiate, dat fiind că instanţa fondului a apreciat în mod corect că "în raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de obiectul disputei soluţionate prin Hotărârea nr. 43/19.12.2017 în discuţie în prezentul litigiu pot fi avute în vedere doar informaţiile referitoare la intrările şi ieşirile utilizatorului de reţea, în condiţiile în care, aspectele referitoare la acţiunile de echilibrare realizate de operatorul de reţea, stabilite prin cap.

III din Regulament, nu au făcut obiectul disputei soluţionate de ANRE. În ceea ce priveşte informaţiile din ultima categorie Curtea constată că cel puţin în parte, acestea au fost disponibile reclamantului parţial iar pe de altă parte că inexistenţa unora dintre informaţii cum sunt acelea care privesc activitatea de prognoză nu sunt de natură a determina o altă soluţie în ceea ce priveşte legalitatea actului atacat în prezentul litigiu. O astfel de concluzie se impune în condiţiile în care, prin Regulament, sunt stabilite doar coordonatele generale privind realizarea prognozelor, desemnarea părţii responsabile şi obligaţiile de comunicare ale operatorilor de sistem de transport faţă de persoana responsabilă cu prognozele precum şi stabilirea unei metodologii pentru elaborarea prognozelor fără a fi stabilite sancţiuni sau consecinţe clare ale întârzierii implementării acestui mecanism al prognozelor.

Mai mult, prevederile art. 33 alin. (3) din Regulament stabilesc faptul că "furnizarea accesului la informaţii nu se interpretează ca oferind o garanţie anume, alta decât disponibilitatea acestor informaţii într-un format definit şi printr-un instrument definit, cum ar fi un site internet sau o adresă de internet, şi accesul aferent al utilizatorilor reţelei la aceste informaţii în condiţii normale de utilizare. Operatorii de sisteme de transport nu sunt, în niciun caz, obligaţi să ofere garanţii suplimentare, în special în ceea ce priveşte sistemul informatic al utilizatorilor reţelei." Astfel, fără a nega existenţa obligaţiilor de informare inclusiv sub aspectul prognozelor, Curtea consideră că nerespectarea acestor obligaţii nu pot determina consecinţa nelegalităţii Hotărârii nr. 43/19.12.2017 din această perspectivă."

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte constată şi că nu a fost dovedită legătura de cauzalitate dintre neîndeplinirea integrală a obligaţiei de informare şi emiterea facturilor ce fac obiectul litigiului, iar eventuala neîndeplinire a acestor obligaţii nu determină constatarea nelegalităţii hotărârii contestate şi a modului de calcul utilizat la emiterea facturilor în litigiu, nicio dispoziţie nestabilind un astfel de efect, în raport cu dispoziţiile ar. 32, art. 33, art. 39, art. 40 din Regulamentul (UE) nr. 312/2014.

Nu sunt întemeiate nici criticile referitoare la lipsa de transparenţă a Transgaz în privinţa facturării şi tarifării depăşirii capacităţii rezervate, având în vedere justeţea aprecierii judecătorului fondului potrivit căreia "toate aceste susţineri ale reclamantului nu privesc legalitatea şi temeinicia deciziei contestate ci constituie critici ale legislaţiei existente în domeniu respectiv inexistenţa unor norme care să prevină apariţia unor situaţii în care utilizatorii de reţea să se regăsească în situaţia de a înregistra depăşiri ale capacităţii rezervate şi implicit de a suporta costuri suplimentare, aspecte care nu pot constitui un temei suficient pentru anularea hotărârii nr. 43/19.12.2017, ANRE aflându-se în situaţia de a analiza legalitatea refuzului plăţii facturilor care au făcut obiectul disputei în raport de legislaţia existentă."

Argumentul primei instanţe este corect în condiţiile în care, pe de-o parte, nu se poate stabili că, în ipoteza în care normele de drept intern ar fi avut un alt conţinut sau în care reclamantei i-ar fi fost comunicate alte informaţii de către Transgaz, aceasta ar fi evitat sau ar fi reglat depăşirile de capacitate, iar, pe de altă parte, aplicarea directă a normelor dreptului comunitar invocate de către reclamantă nu poate determina concluzia nelegalităţii actului contestat şi a modului de calcul a tarifului, aceste norme având un caracter general.

Simpla invocare de către recurentă a principiului legalităţii nu poate conduce la concluzia că omisiunea autorităţilor naţionale de implementare a unor reglementări europene este de natură să o exonereze pe aceasta de obligaţia de plată a tarifului de depăşire a capacităţii rezervate.

Recurenta-reclamantă face referire în mod nejustificat la norme ale UE care nu conţin dispoziţii privind modul de calcul al depăşirii de capacitate rezervată, ci privesc activitatea de echilibrare a Sistemului Naţional de Transport al Gazelor Naturale. Acţiunile de echilibrare întreprinse de către operatorul de transport şi utilizatorul reţelei nu au legătură cu obiectul prezentului litigiu iar tariful de dezechilibru este distinct şi nu are legătură cu tariful aferent depăşirii de capacitate rezervată.

Concluzionând, în condiţiile în care normele europene nu prevăd o sancţiune specifică pentru omisiunea autorităţilor naţionale de implementare a unor măsuri regulamentare, aplicarea directă a Regulamentului UE nr. 312/2014 nu poate avea drept consecinţă anularea unor acte concrete, emise în conformitate cu prevederile naţionale referitoare la alocările de capacitate. Recurenta poate, eventual, să întreprindă demersuri pentru obligarea autorităţilor publice la îndeplinirea obligaţiilor care le revin, dar nu poate fi exonerată de obligaţiile proprii având în vedere că a înţeles să încheie contractul de transport potrivit cadrului legislativ existent la acea dată.

Totodată, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a reţinut în mod corect că, în speţă, reclamantul nu a făcut dovada că ar fi utilizat procedurile prevăzute de pct. 3.2 şi 4.2 din anexa 9 a Codului Reţelei, respectiv faptul că ar fi solicitat montarea unor sisteme de control în paralel cu cele de bază pentru a verifica corectitudinea datelor înregistrate de Transgaz, ori că ar fi contestat valorile înregistrate.

Stabilirea unei astfel de proceduri şi nerecurgerea la aceasta de către recurenta-reclamantă determină inutilitatea susţinerilor acesteia potrivit cărora măsurătorile realizate de operatorii de distribuţie cu instrumente metrologice contrazic cantităţile facturate de Transgaz. Contestarea facturilor emise de operatorul de transport pentru tariful de depăşire a capacităţii rezervate nu are semnificaţia contestării măsurătorilor la momentul la care acestea au fost comunicate recurentei.

Înalta Curte apreciază drept nefondate şi criticile recurentei privind modalitatea de interpretare de către instanţa de fond a prevederilor art. 99 din Codul Reţelei, în condiţiile în care aceasta a reţinut în mod corect că dispoziţiile menţionate se interpretează şi se aplică în mod corelat cu cele ale art. 18 alin. (2) lit. a) şi i) din acelaşi cod, potrivit cărora rezervarea de capacitate şi determinarea respectării şi asigurării nivelului capacităţii rezervate şi aplicarea tarifelor de depăşire a capacităţii rezervate şi de neasigurare a capacităţii rezervate sunt operaţiuni care se realizează în punctele fizice de intrare/ieşire în/din SNT negrupate în puncte virtuale, în punctele fizice de ieşire spre sisteme de distribuţie, în punctele virtuale de intrare în SNT, precum şi în punctele virtuale de ieşire din SNT menţionate la art. 171 alin. (2) lit. b) – d).

Atât rezervarea de capacitate, cât şi facilitatea de transfer de capacitate şi determinarea respectării şi asigurării nivelului capacităţii rezervate, precum şi aplicarea tarifelor de depăşire a capacităţii rezervate şi de neasigurare a capacităţii rezervate se face în fiecare dintre punctele descrise în cadrul art. 18 alin. (2) din Codul reţelei. Ca urmare, în mod legal operatorul de transport a corelat prevederile art. 99 cu cele ale art. 18 alin. (2) din Codul reţelei şi a calculat depăşirea capacităţii rezervate în fiecare punct descris în norma mai sus citată, cu atât mai mult cu cât art. 99 nu reprezintă o normă specială, derogatorie de la restul normelor cuprinse în Codul reţelei.

Înalta Curte reţine că emitentul actului normativ nu poate reglementa aceeaşi situaţie de fapt prin norme juridice diferite, ceea ce însemnă că tipurile avute în vedere de acesta în textul art. 99 din Codul reţelei sunt aceleaşi pe care le-a descris în art. 18 alin. (2) din acelaşi act şi unde au loc atât rezervarea de capacitate, cât şi determinarea respectării nivelului capacităţii rezervate. Totodată, potrivit art. 131 şi art. 171 din Codul Reţelei, un punct virtual de intrare/ieşire este acel punct naţional obţinut prin gruparea mai multor puncte fizice de intrare/ieşire de acelaşi tip iar pentru fiecare producător/operator de înmagazinare/operator de distribuţie se constituie câte un punct virtual de intrare din perimetrele de producţie, prin gruparea punctelor fizice de intrare/ieşire din perimetrele de producţie operate de producătorul/operatorul de de înmagazina re/operatorul de distribuţie respectiv.

Or, în cadrul art. 18 alin. (2) din Codul Reţelei se face referire la punctele de intrare/ieşire pentru care se aplică tariful de depăşire a capacităţii rezervate, punctele de ieşire spre sistemele de distribuţie, precum şi punctele fizice de intrare/ieşire în/din SNT negrupate în puncte virtuale, acestea fiind menţionate în mod explicit în rândul punctelor de ieşire/intrare pentru care se aplică procedura de determinare a respectării şi asigurării nivelului capacităţii rezervate şi aplicarea tarifelor de depăşire a capacităţii rezervate şi fiind, ca urmare, luate în considerare la nivel individual şi nu grupat sau virtual.

În această situaţie nu se pune problema unei încălcări a principiului potrivit căruia norma specială derogă de la norma generală, ci de o interpretare coroborată a prevederilor din cuprinsul aceluiaşi act normativ. Ca urmare, nu poate fi reţinută o încălcare a dispoziţiilor art. 178 alin. (2) din Legea nr. 123/2012 potrivit cărora preţurile trebuie să fie determinate într-o manieră transparentă, pe baza metodologiilor aprobate şi publicate.

De asemenea, nu sunt întemeiate susţinerile recurentei în sensul că prin modificarea art. 99 din Codul reţelei, care anterior făcea referire la puncte iar nu la tipuri de puncte, s-a urmărit modificarea modalităţii de calcul a depăşirii capacităţii rezervate, dat fiind că că, într-o astfel de ipoteză, prin raportare la definiţiile cu care operează Codul reţelei, art. 99 ar fi făcut referire la puncte virtuale de intrare-ieşire, iar nu la tipuri de puncte.

Un argument suplimentar în susţinerea tezei instanţei de fond îl reprezintă faptul că dispoziţiile art. 51 şi art. 80 din Codul reţelei prevăd posibilitatea utilizatorului de reţea de a suplimenta capacitatea rezervată şi respectiv, de a solicita operatorului de transport efectuarea unui transfer de capacitate de transport din punctele de intrare/ieşire în/din SNT în care a rezervat capacitatea de transport, în alte puncte de acelaşi tip şi nivel tarifar.

Or, acceptarea punctului de vedere al recurentei-reclamante ar conduce la eliminarea incidenţei dispoziţiilor art. 51 şi art. 80 din Codul reţelei, întrucât, dată fiind egalitatea între tariful de suplimentare a capacităţii şi tariful depăşirii de capacitate rezervată, utilizatorul de reţea nu ar mai avea interes să solicite realizarea transferului de capacitate de transport între puncte de acelaşi tip, în condiţiile în care ar interveni anularea diferenţelor pozitive cu cele negative dintre capacitatea rezervată şi capacitatea utilizată pe acelaşi tip de puncte.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 5123/2018 din 7 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal – veche, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 5123/2018 din 7 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal – veche, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 16 decembrie 2021.