Nullity of appeal for failure to substantiate cassation grounds and judicial fine for repetitive, manifestly unfounded litigation

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Sesizarea instanţei de fond

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad, la data de 08 decembrie 2020 revizuentul A. a formulat o cerere de revizuire a deciziei civile nr. 1 R din 20.01.2021 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 509 alin. (1) din Noul C. proc. civ., solicitând admiterea cererii de revizuire şi desfiinţarea actului menţionat, cu motivarea, în esenţă, că în dosar nu s-a ţinut cont de cele solicitate, iar hotărârea i s-a comunicat fără să fie semnată de angajaţii menţionaţi în aceasta, astfel cum prevede Noul C. proc. civ. şi Regulamentul de ordine interioară al instanţei şi, în consecinţă, în opinia petentului, acest act este nul.

Petentul revizuent A. nu s-a prezentat în faţa instanţei, personal sau prin reprezentant, pentru a-şi susţine cererea de revizuire şi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Soluţia instanţei de fond

Potrivit prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din Noul C. proc. civ. privind suspendarea voluntară judecătorul va suspenda judecata "2. când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

Dat fiind faptul că procesul civil este guvernat de principiul dreptului de dispoziţie al părţilor prevăzut de art. 9 alin. (1)-(3) din Noul C. proc. civ. care stabileşte că procesul civil poate fi pornit Ia cererea celui interesat, că obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, precum şi faptul că, în condiţiile legii, partea poate, după caz, renunţa la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuşi dreptul pretins, poate recunoaşte pretenţiile părţii adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunţa la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri,

Prin încheierea din data de 17 martie 2021, văzând că revizuentul petent nu a susţinut acţiunea formulată şi nu a cerut judecarea cauzei şi în lipsa sa, tribunalul a constatat că se impune suspendarea judecăţii cauzei raportat la dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din Noul C. proc. civ.

Calea de atac exercitată

Împotriva încheieri din data de 17 martie 2021, revizuentul A. a formulat recurs.

Prin încheierea din data de 10 mai 2021, Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal a suspendat judecarea recursului în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Împotriva încheieri din data de 10 mai 2021 a Curţii de Apel Timişoara a declarat recurs recurentul A..

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului.

Astfel, instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reţinute, Înalta Curte constată că, cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestor motive de casare.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de control judiciar fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte mai constată că pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt înregistrate numeroase dosare, cu conţinut identic, formulate de A..

Potrivit art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ.,: "(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel:

1. cu amendă judiciară de la 100 RON la 1.000 RON:

a) introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice."

Faţă de exercitarea repetată a căilor de atac formulate, Înalta Curte apreciază că în speţă sunt incidente prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., astfel încât va aplica recurentului sancţiunea amenzii judiciare în cuantum 1000 de RON.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 197 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va constata nulitatea recursului şi, totodată, va face aplicarea în cauză a prevederilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 10 mai 2021 a Curţii de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

În temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. aplică recurentului sancţiunea amenzii judiciare în cuantum 1000 de RON.

Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare, în ceea ce priveşte amenda judiciară.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 decembrie 2021.