Recalculation of court clerk trainee stipend based on post-decisional constitutional amendments and sectoral reference values.

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 13.03.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Şcoala Naţională de Grefieri a solicitat anularea actului administrativ individual emis de SNG prin adresa nr. x/25.10.2017 şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei SNG să emită decizie de recalculare prin care să dispună ca reclamantul să beneficieze de indemnizaţie lunară de cursant (pe scurt: bursa) în cuantum raportat la nivelul maxim de salarizare pentru un grefier debutant cu studii superioare juridice, respectiv majorarea indemnizaţiei lunare de cursant, aferentă perioadei 06.06.2016 - 06.12.2016, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 445,5 RON; obligarea pârâtei SNG să calculeze şi să plătească diferenţele pecuniare dintre sumele de bani primite şi cele rezultate în urma recalculării potrivit pct. 1) pentru fiecare lună, începînd cu data de 06.06.2016 şi pînă la data de 06.12.2016, respectiv a diferenţelor dintre venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 305 RON) şi venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi Legii nr. 293/2015 (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 445,5 RON) în aceeaşi perioadă, actualizate cu indicele de inflaţie şi rata dobînzii legale, de la data scadenţei pînă la data plăţii efective; obligarea pârâtei SNG să solicite pârâtului CSM sumele de bani necesare plăţii drepturilor pecuniare solicitate; anularea adresei CSM nr. x/17.11.2017 şi obligarea pârâtului CSM să prevadă în bugetul de venituri şi cheltuieli sumele de bani necesare plăţii drepturilor pecuniare solicitate; obligarea în solidar a pârâţilor CSM şi SNG la plata cheltuielilor de judecată efectuate.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3999 din 9 octombrie 2018 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, Consiliul Superior al Magistraturii şi a respins cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis în parte cererea modificată, a dispus anularea adresei nr. x/25.10.2017 emisă de pârâta Şcoala Naţională de Grefieri, a obligat pârâta Şcoala Naţională de Grefieri, prin Director, să emită reclamantului o decizie de stabilire a indemnizaţiei lunare de cursant, producătoare de efecte juridice în perioada 6.06.2016 - 30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 445,5 RON, a obligat pârâtul Şcoală Naţională de Grefieri să plătească reclamantului diferenţelor salariale rezultate, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume, de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi până la data plăţii, a respins, în rest, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Şcoala Naţională de Grefieri, ca neîntemeiată.

La data de 03.01.2019, reclamantul A. a formulat cerere de completare a sentinţei civile nr. 3999/09.10.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Prin sentinţa nr. 3999/09.10.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018 s-a respins cererea de completare a dispozitivului sentinţei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistratiurii şi Şcoala Naţională de Grefieri, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

1.3.1. Împotriva sentinţei civile nr. 3999/09.10.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2018, a declarat recurs pârâta Şcoala Naţională de Grefieri solicitând admiterea recursului, casarea în parte şi, în consecinţă, rejudecarea litigiului pe fond şi respingerea în tot a cererii de chemare în judecată a intimatului-reclamant A..

Prin sentinţa civilă nr. 3999/09.10.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, s-a reţinut, în esenţă, facându-se trimitere la Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 794/15.12.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21.12.2016, că, întrucât încă de la data de 09.04.2015 se aflau în plată indemnizaţii de încadrare stabilite prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, intimatul reclamant este îndreptăţit la plata diferenţelor salariale rezultate între bursa efectiv primită şi cea stabilită prin luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 445,5 RON (405 RON + o majorare de 10% acordată prin Legea nr. 293/2015).

Apreciază recurenta că acest argument nu poate fi primit deoarece Decizia CCR pe care se întemeiază soluţia primei instanţe, conform art. 147 alin. (4) din Constituţia României, produce efecte doar pentru viitor, de la data publicării în Monitorul Oficial al României. Aşadar Decizia CCR nr. 794/15.12.2016 a început să producă efectele reţinute de către prima instanţă începând cu data de 21.12.2016, când a fost publicată în Monitorul Oficial al României. Până la această dată, dispoziţia declarată neconstituţională s-a bucurat de o prezumţie de constituţionalitate, cu consecinţa că efectele deja produse în acest interval de timp trebuie recunoscute ca fiind valide. Anularea ori modificarea lor în baza unei Decizii a CCR publicate ulterior în Monitorul Oficial al României ar reveni la o aplicare retroactivă a acesteia, contrar art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

Or, în opinia recurentei se constată că prima instanţă a procedat în acest fel atunci când a dat efecte unei Decizii a CCR care a început să producă efecte începând cu data de 21.12.2016, pentru o perioadă anterioară, respectiv pentru intervalul 06.06.2016-06.12.2016, când intimatul-reclamant A. a fost cursant al Şcolii Naţionale de Grefieri.

Recurenta-pârâtă Şcoala Naţională de Grefieri precizează că a stabilit în mod legal cuantumul bursei pentru intimatul-reclamant A. şi, întrucât Decizia CCR nr. 794/15.12.2016 nu poate produce efecte pentru perioada anterioară datei de 21.12.2016, solicită respingerea capătului de cerere privitor la recalcularea acestei burse prin luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 445,5 RON.

1.3.2. Împotriva sentinţei civile nr. 3999 din 9 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi a sentinţei civile nr. 1234 din 29 martie 2019 pronunţate de aceeaşi instanţă a declarat recurs reclamantul A..

În opinia recurentului, judecătorul fondului nu a motivat de ce nu este îndreptăţit să primească majorarea bursei pe toată perioada în care a urmat cursurile SNG, respectiv 06.06.2016-06.12.2016.

Precizează că a primit aceeaşi indemnizaţie de cursant în toată perioada iunie- decembrie 2016, în exact acelaşi cuantum de 1037 de RON net (1419 RON brut).

Prin urmare, nu doar în perioada 06.06.2016-30.09.2016 bursa recurentului trebuia calculată pe baza unei valori de referinţă sectorială majorată, ci şi în perioada 01.10.2016-06.12.2016.

De asemenea, instanţa de fond nu a motivat de ce nu a obligat pârâta SNG la calcularea bursei pe baza unei VRS de 484,18 Iei (în principal) sau a unei VRS de 463,5 RON (în secundar), aşa cum s-a solicitat în precizarea acţiunii.

În plus, precizează că deja au fost pronunţate hotărîri judecătoreşti care au recunoscut grefierilor necesitatea aplicării unei VRS de 484,18 RON - a se vedea în acest sens Sentinţa Tribunalului Vâlcea nr. 1177 din 22.10.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, precum şi Sentinţa Tribunalului Mureş nr. 829 din 12.07.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Prin urmare, consideră că a devenit caducă utilizarea unei VRS de 445,5 RON în prezenta speţă.

Totodată, susţine recurentul că, instanţa de fond a omis să motiveze respingerea cererii recurentului privind cheltuielile de judecată efectuate la fond, în cuantum de 21,40 RON, conform chitanţelor anexate concluziilor trimise pentru termenul de judecată din data de 25.09.2018.

În fine, consideră recurentul că instanţa de fond a admis în mod eronat excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtului CSM, deoarece acesta trebuie să fie sancţionat administrativ pentru simplul fapt că nu a reacţionat deloc la cererea trimisă iniţial în 27.09.2017. Mai mult, instanţa de fond ar fi trebuit să constate şi nulitatea adresei CSM nr. x/17.11.2017, întrucît competenţa de a răspunde plângeriî prealabile aparţine plenului CSM, nicidecum secretarului general al CSM.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursurilor

2.1 Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, cu luarea în considerare a apărărilor formulate în cauză, Înalta Curte apreciază că recursurile părţilor sunt fondate în raport de considerentele care urmează a fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant A. a susţinut că hotărârea atacată este nelegală, întrucât nu cuprinde motivele pe care se sprijină, considerentele acesteia fiind lapidare.

Din perspectiva acestor critici, subsumate motivului de nelegalitate reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătoreşti se vor arata obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părtilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părtilor.

O hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă, în motivarea sa, argumentele pro şi contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumentele care trebuie să se raporteze, pe de o parte la susţinerile şi apărările părţilor, iar pe de altă parte la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii. În caz contrar, hotărârea este lipsită de suport probator şi legal.

În cadrul dreptului la un proces echitabil se analizează şi dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanţei observaţiile, argumentele şi mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părţi ca aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligaţia instanţei de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.

Motivarea este de esenţa hotărârilor, reprezentând o garanţie pentru părţi că cererile lor au fost analizate cu atenţie. O motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei echivalează, practic, cu inexistenţa motivării.

Or, considerentele instanţei de fond, importante sub aspect cantitativ, sunt compuse din expunerea situaţiei de fapt, prezentarea pe larg a dispoziţiilor legale aplicabile, a jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii Constituţionale în materia analizată, pentru ca în final să concluzioneze abrupt în legătură cu îndreptăţirea reclamantului la drepturile solicitate pe o anumită perioadă de timp, diferită de cea solicitată în acţiune.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază ca validă critica reclamantului şi implicit a pârâtei recurente în sensul că judecătorul nu a explicat soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care să demonstreze că acesta a analizat cererile şi criticile părţilor, nu a evaluat probele dosarului, trecându-le prin filtrul propriei sale aprecieri.

În concluzie, cele reţinute conduc la concluzia necercetării cauzei de către instanţa de fond.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

În consecinţă, reţinând că în cauză sunt incidente dispoziţiile 498 alin. (2) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate, va casa hotărârile recurate şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 3999 din 9 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi a sentinţei civile nr. 1234 din 29 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi de pârâta Şcoala Naţională de Grefieri împotriva sentinţei civile nr. 3999 din 9 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează hotărârile recurate şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 decembrie 2021.