Appeal against judicial inspection's classification of judge's delayed ruling dismissed as unfounded
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the first-instance decision that upheld the Judicial Inspection's resolution to classify the complaint against a judge for allegedly failing to draft a court ruling within the statutory 30-day period. The dispute arose from the complainant's challenge to the validity of the classification resolution, arguing that the copy provided lacked the inspector's name and that the Inspection failed to conduct a necessary comparative analysis of the judge's caseload and the age of pending rulings to determine if the delay was imputable. The Court held that the absence of the inspector's name on the communication copy did not invalidate the act because the original file contained all required elements and communication is an operation subsequent to the act's issuance. Substantively, the Court found the pre-verification complete, ruling that given the judge's high caseload, administrative duties, and lack of significant delays in other rulings, the failure to draft the specific judgment within the term was not imputable to the magistrate, citing Articles 45(3) and 46(2) of Law No. 317/2004 regarding judicial inspection powers, Article 99(r) of Law No. 303/2004 defining disciplinary offenses, and Article 426(5) of the Civil Procedure Code establishing the 30-day drafting limit.
Legislator headnote
AI generatedart. 497 C. proc. civ, art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004, art. 426 alin. (1) din C. proc. civ, art. 16 alin. (3) din Legea nr. 304/2004; Appeal against judicial inspection's classification of judge's delayed ruling dismissed as unfounded: The dispute arose from the complainant's challenge to the validity of the classification resolution, arguing that the copy provided lacked the inspector's name and that the Inspection failed to conduct a necessary comparative analysis of the judge's caseload and the age of pending rulings to determine if the delay was imputable. The Court held that the absence of the inspector's name on the communication copy did not invalidate the act because the original file contained all required elements and communication is an operation subsequent to the act's issuance. Substantively, the Court found the pre-verification complete, ruling that given the judge's high caseload, administrative duties, and lack of significant delays in other rulings, the failure to draft the specific judgment within the term was not imputable to the magistrate, citing Articles 45(3) and 46(2) of Law No. 317/2004 regarding judicial inspection powers, Article 99(r) of Law No. 303/2004 defining disciplinary offenses, and Article 426(5) of the Civil Procedure Code establishing the 30-day drafting limit.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited in the dispositive to dismiss the appeal as unfounded in administrative and fiscal litigation.
Full text
Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 13.08.2020, sub nr. de mai sus, reclamantul, A., în contradictoriu cu pârâta, INSPECŢIA JUDICIARĂ, a formulat contestaţie împotriva rezoluţiei de clasare nr. 1662 din 25.05.2020, dată în sesizarea înregistrată sub nr. x-1477, precum şi rezoluţiei nr. C20-925 din 04.08.2020, a inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare de respingere a plângerii formulate împotriva rezoluţiei de clasare.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1375 din 9 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul, A. în contradictoriu cu pârâta INSPECŢIA JUDICIARĂ, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1375 din 09.12.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 496 alin. (2) şi art. 497 C. proc. civ. a declarat recurs reclamantul A. solicitând admiterea recursului aşa cum a fost formulat, casarea sentinţei civile susmenţionate şi trimiterea dosarului spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.
Susţine recurentul că instanţa de fond consideră în mod neîntemeiat că lipsa numelui inspectorului judiciar din cuprinsul rezoluţiei de clasare nr. 1662 din 25.05.2020, nu atrage "invaliditatea" actului, întrucât, pe de o parte, aşa cum ar rezulta din exemplarul înaintat în copie la dosar de către pârâtă, exemplarul original, cel care este păstrat la dosarul de bază conţine toate avizele prevăzute de lege şi toate elementele prevăzute de lege inclusiv numele inspectorului judiciar, iar pe de altă parte, cauzele de nelegalitate ale actului nu pot fi decât anterioare sau concomitente emiterii acestuia, şi nicidecum ulterioare, eventuala viciere a procedurii de comunicare neputând avea efectul învederat de recurent.
Pe fondul cauzei, susţine recurentul că, pentru a evidenţia caracterul imputabil al faptei săvârşită de doamna judecător B., s-ar fi impus analizarea activităţii sale sub aspectul numărului de hotărâri pronunţate prin raportare la ceilalţi judecători ai secţiei respective din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, precum şi a structurii numărului total al hotărârilor neredactate în termenul legal din perspectiva vechimii acestora (de exemplu, cele cu o vechime mai mare de 1 an de la data pronunţării şi cele cu o vechime mai mare de 6 luni de la data pronunţării), aspecte pe care Inspecţia Judiciară a evitat cu obstinaţie să le verifice şi să le analizeze, invocând, în acest sens, texte din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie, aprobat prin Ordinul Inspectorului şef nr. 136 din 11.12.2018, despre care a învederat recurentul în cuprinsul acţiunii că este un act administrativ normativ nepublicat şi, deci, care nu poate produce efecte juridice, în condiţiile art. 11 alin. (1) din Legea 24/2000. Cu privire la aceste aspecte, instanţa fondului a omis a se pronunţa.
Concluzia instanţei de fond şi, deci, şi hotărârea pronunţată este contrară legii, şi întrucât ea se bazează doar pe unul dintre aspectele activităţii şi volumului de muncă al unui magistrat, şi anume, numărul de şedinţe de judecată, cu numărul de dosare rulate, şi/numărul de dosare soluţionate, şi nu are în vedere celalalt aspect esenţial al activităţii şi volumului de muncă al unui magistrat, şi anume, redactarea hotărârilor în dosarele soluţionate în termenele prevăzute de lege. Or, sub acest din urmă aspect, este de observat că la data de 27.04.2020, doamna judecător figura în evidentele instanţei cu nu mai putin de 95 hotărâri neredactate în termenul legal, iar la data de 21.05.2020, avea 82 de hotărâri neredactate in termenul legal.
Precizează recurentul că aceste aspecte trebuiau să fie avute în vedere de către inspectorul judiciar, în cadrul efectuării verificărilor prealabile, întrucât obiectul sesizării era tocmai nerespectarea termenului legal de redactare a unei hotărâri. Or, pentru a decela în mod corect, dacă această nerespectare are sau nu un caracter imputabil, adică dacă fapta este săvârşită cu vinovăţie de natură a îi conferi acesteia caracterul juridic de abatere disciplinară, se impunea o verificare nu numai sub aspectul numărului de şedinţe, al numărului de dosare rulate şi al numărului de dosare soluţionate, ci şi în privinţa respectării termenelor legale de redactare a hotărârilor judecătoreşti în dosarele soluţionate.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
În ceea ce priveşte criticile de nelegalitate privind faptul că rezoluţia de clasare nr. 1662 din 25.05.2020, nu conţine numele inspectorului judiciar care a efectuat verificările prealabile, ceea ce afectează validitatea acesteia, sunt neîntemeiate, în considerarea următoarelor argumente.
Aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, exemplarul înaintat în copie la dosar de către intimata-pârâtă, exemplarul original, cel care este păstrat la dosarul de baza, conţine toate avizele prevăzute de lege şi toate elementele prevăzute de lege, inclusiv numele inspectorului judiciar care a efectuat verificările prealabile.
Susţinerile recurentului în sensul că, i s-a comunicat o copie informă nu este susceptibil să atragă invaliditatea actului în discuţie întrucât de esenţa comunicării este aceea că reprezintă o operaţiune ulterioară emiterii actului contestat.
În ceea ce priveşte conţinutul verificărilor prealabile, instanţa de fond corect a constatat, contrar susţinerilor recurentului, caracterul complet al verificărilor prealabile efectuate de Inspecţia Judiciară, efectuate în condiţiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, republicată, şi în limitele de competenţă prevăzute de dispoziţiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată şi modificată, fiind finalizate la data de 25 mai 2020.
Astfel, instanţa reţine că prevederile legale incidente sunt: art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată, în forma actuală, constituie abatere disciplinară neredactarea sau nesemnarea hotărârilor judecătoreşti sau a actelor judiciare ale procurorului, din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege; art. 426 alin. (1) din C. proc. civ. hotărârea se redactează de judecătorul care a soluţionat procesul, iar potrivit alin. (5) al aceluiaşi text de lege hotărârea se va redacta şi se va semna în cel mult 30 de zile de la pronunţare, urmând ca în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori; art. 16 alin 3 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare care prevede că hotărârile judecătoreşti trebuie redactate în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării, iar în cazuri temeinic motivate, termenul poate fi prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori.
Prin urmare, în considerarea termenului scurs de la pronunţarea hotărârii precum şi activitatea doamnei judecător, volumul de muncă, numărul hotărârilor neredactate în termenul legal, vechimea acestora, precum şi practica Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară, în mod corect s-a statuat că nu a rezultat necesitatea procedurală ca activitatea de verificare să fi fost efectuată printr-o analiză a structurii numărului total al hotărârilor judecătoreşti, inclusiv din perspectiva vechimii acestora.
Contrar susţinerilor recurentului, atribuţiile legale au fost corect exercitate de pârâta Inspecţia Judiciară în ceea ce priveşte conţinutul verificărilor prealabile efectuate.
Se constată că situaţia premisă la data finalizării acestora, 25 mai 2020, era depăşirea termenului de recomandare pentru redactare (astfel cum este acesta reglementat conform art. 426 alin. (1) din C. proc. civ. respectiv art. 16 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară) al unei hotărâri pronunţate la data de 17.12.2019 .
Astfel, sub aspectul laturii obiective, în mod judicios s-a reţinut că, la data de 25 mai 2020, judecătorul înregistra un număr de 82 de hotărâri neredactate, fără a fi înregistrate vechimi mari în redactare, iar sub aspectul laturii subiective, întârzierile în redactarea hotărârilor judecătoreşti nu sunt imputabile magistratului, volumul de activitate în perioada analizată fiind unul ridicat, acesta îndeplinând totodată atribuţii administrative la nivelul secţiei la care funcţionează.
Prin urmare, efectuarea unui control cu privire la redactarea şi comunicarea hotărârilor nu poate fi iniţiat la propunerea petiţionarilor, sesizările vizând aspecte punctuale din activitatea magistraţilor se efectuează astfel cum impun prevederile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 republicată.
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamant ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1375 din 9 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 decembrie 2021.