CNSAS action to establish Securitate collaborator status: sufficiency of handwritten information notes and fulfillment of Art. 2 lit. b) O.U.G. 24/2008 requirements

Şedinţa publică din data de 2 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la 31.07.2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., constatarea calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1017 din 15 martie 2019, Curtea a admis acţiunea şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, recurentul pârât A. a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului cu consecinţa schimbării în întregime a hotărârii recurate în sensul respingerii acţiunii în constatare, astfel cum a fost formulată, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată, arătând în esenţă următoarele:

Prin sentinţa pronunţată, Curtea de Apel a admis cererea astfel cum a fost formulată, constatând faptul că, ar fi avut calitatea de colaborator al Securităţii.

Pentru a pronunţa aceasta hotărâre, prima instanţă a stabilit ca fiind concludente înscrisurile furnizate de reclamant în probatoriu şi că, acestea, chiar dacă mai conţin şi unele erori, sunt suficiente şi de natură a constata calitatea de fost colaborator al Securităţii. Întrucât nu a procedat la contestarea acestor înscrisuri, în condiţiile an. 301 C. proc. civ., se impune a se constata însuşirea lor de către recurent, în viziunea primei judecăţi.

Privitor la apărările formulate, instanţa de fond le-a examinat parţial, cu superficialitate, neindicând, pentru toate apărările ce a formulat, argumentele pentru care a înţeles să le respingă, întreaga analiză lăsând impresia unei prejudecăţi, în ce priveşte obiectul cererii deduse, ca si când aceasta ar fi admisă înaintea examinării dosarului cauzei.

Sub acest aspect consideră că, prima instanţa a încălcat dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. (b) C. proc. civ. ceea ce echivalează cu necercetarea fondului dedus judecăţii, sub toate aspectele, aspect ce impune analizarea acestuia în mod legal şi temeinic.

În ce priveşte fondul judecăţii, prima instanţă a făcut o eronată analiză asupra situaţiei deduse judecăţii, ceea ce a dus la aplicarea greşită a dispoziţiilor legii, privitoare la calitatea recurentului de colaborator al Securităţii.

Lipsa unei legături, privind identitatea, dintre persoana recurentului şi numitul A., despre care se arată că, ar fi avut calitatea de colaborator al Securităţii sub numele conspirativ "B.".

În sutinerea afirmaţiei, privind calitatea de colaborator al fostei Securităţi, reclamantul aduce în discuţie un prim mijloc de proba, reprezentat de "Nota de constatare" nr. x/17.05.2018.

În conţinutul acesteia, în cuprinsul a 7 pagini, sunt menţionate situaţiile în care apar informaţii furnizate de sursa cu numele conspirativ "B.", cu indicarea numărului de dosar şi a aspectelor constatate, aspecte care, în aprecierea autorului cererii şi a celui al "Notei de constatare", dovedesc statutul recurentului, de colaborator al fostei Securităţi.

Faţă de conţinutul şi concluziile sus menţionatei note de constatare, a formulat următoarele critici:

- documentul "Nota de constatare" nr. x/17.05.2008, nu poarta datele de identitate ale persoanelor ce l-au întocmit şi l-au vizat deşi sunt menţionate, expres, spaţii pentru aceasta destinaţie iar, privitor la persoana celui ce l-a întocmit este arătat faptul ca are calitatea de "Consilier" şi că, iniţialele numelui si prenumelui sunt D.I. Înscrisul nu poate constitui mijloc de proba în fata instanţei de judecata, neputând fi stabilit daca ne aflam în prezenta unui început de probă scrisă, act sub semnătura privată sau act autentic. În aceste condiţiuni, în conformitate cu dispoziţiile art. 298, ale art. 292 alin. (2) coroborat cu prevederile art. 286 alin. (2), toate din C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 6 din CEDO, solicită înfăţişarea înscrisului original, pentru a putea fi cercetat şi a-şi formula apărări faţă de acesta, în funcţie de forţa sa probatorie: început de dovadă scrisă, înscris sub semnătura privata sau act autentic.

Conţinutul şi autorul notelor informative de la dosarul cauzei, pretins a fi fost întocmite de sursa B..

Deşi autorul cererii, prin conţinutul şi forma acesteia, încearcă să inducă o notă de rigurozitate şi minuţiozitate în abordarea subiectului, dovezile aduse în susţinere sunt departe de ceea ce se încearcă a se sugera.

Astfel, un prim aspect, esenţial în chestiunea stabilirii calităţii de colaborator a recurentului, legat de numele conspirativ atribuit si semnătura aplicată pe notele de informare, trebuie constată o lipsa majoră a argumentaţiei: toate notele de informare sunt semnate de sursa C., nicidecum B., cum este peste tot vehiculat.

Aceasta eroare este una dirimanta, în condiţiile în care, toate operaţiunile de verificare a conformităţii informaţiilor, redactarea si aprobarea Notei de constatare din 17.05.2018 şi argumentele expuse în motivarea acţiunii vizează un alt nume: B..

Faptul că nu este o eroare materiala la mijloc este dovedit prin aceea că, toate notele informative depuse la dosarul cauzei, poartă numele de C. şi nu B..

Probele pe care le invocă în susţinerea acestor aspecte rezultă din chiar înscrisurile din dosar şi cele cercetate cu ocazia prezentării originalelor înaintea instanţei de judecata.

Se arată că, ar fi avut calitatea de colaborator al fostei securităţi prin furnizarea unui număr de cinci note informative, depuse în xerocopie la filele x; 29 - 30; 31; 33 -34 si 37 ds.i., fără a fi dovedită legătura dintre autorul real al respectivelor note şi persoana recurentului. Aceasta, întrucât, din chiar afirmaţiile reclamantei rezulta echivocul situaţiei de fapt iar, aplicarea principiului, in dubio, pro reo, dă câştig de cauza recurentului, pârât în prezenta cerere.

Pentru a fi dovedită legătura dintre recurent şi autorul notelor informative, se au în vedere o serie de documente, provenite din reconstituirea unor dosare aflate încă în depozitele arhivelor, provenind de la fostele structuri de securitate. Documentele sunt absolut incomplete, conţin alte denumiri sub acoperire ale informatorului, decât cea indicată de reclamantă prin preluarea din adresele Postului de Miliţie Putna şi nu sunt suficiente şi concludente pentru a susţine o cerere de chemare în judecată, a cărei admitere poate avea consecinţe deosebit de grave asupra persoanei şi vieţii recurentului şi a celor din familie.

A mai arătat că, după procesul-verbal menţionat, în care, la poziţia nr. x este trecut numele A., fără a se cunoaşte conţinutul dosarului ce a fost topit, aferent acestui nume, se aduce în discuţie adresa din 03.07.1986 emisă de Postul de Miliţie Putna, aflată la fila x ds.i, în care se arată că, a existat un colaborator (fără a fi dat niciun detaliu asupra naturii si importantei colaborării) pe nume conspirativ "B.", numele real al acestuia fiind A. din comuna Putna. Face precizarea faptului că, în acea perioada, în calitate de gestionar la un birt din sat, funcţiona unchiul său, A.. Cum, în adresa postului de miliţie, nu se precizează nimic referitor la datele de identitate ale acestei persoane si ale părinţilor săi, exista posibilitatea ca, respectivul autor al notelor să fie această persoană, dat fiind si faptul ea, în calitatea ce o avea, întrucât avea acces la mult mai multe surse de informaţie decât recurentul.

Niciuna din Notele informative de la filele x; 29 - 30; 31; 33 -34 şi 37 ds.i. nu este semnată cu denumirea indicată de şeful postului de miliţie, în adresa analizată, adică "B.". Prenume care încep cu lit. V), sunt cunoscute în zona ca fiind: D., E., F., G., H., I., oricare din acestea putând să fie în discuţie, nu neapărat cel al autorului notelor, "Viorel".

În conţinutul cererii de chemare în judecată se face vorbire despre înscrisul denumit "Procesul-verbal nr. x al Sedinţei din data de 21.06.2018 a Colegiului CNSAS".

La termenul de judecată din data de 23.11.2018, la solicitarea apărării de a se prezenta acest înscris, întrucât în anexele comunicate pârâtului odată cu acţiunea, nu rezultă existenţa documentului, reclamanta a arătat faptul că, respectivul proces-verbal a fost comunicat pârâtului, în xerocopie, el aflând-se la dosarul cauzei, la fila x ds.i.

Aşa cum se poate observa, la fila x ds.i., indicată de reclamantă, nu este nicidecum înscrisul constând in, Procesul-verbal nr. x al Şedinţei din data de 21.06.2018 al Colegiului CNSAS.

În ipoteza în care, instanţa va stabili, în ciuda lipsurilor evidente de probe concludente şi mai presus de orice îndoială, calitatea sa, de fost colaborator al fostei Securităţi, a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată, având în vedere lipsa oricăror efecte ale pretinselor informări depuse la docarul cauzei

Aşa cum rezultă din chiar cuprinsul rapoartelor ofiţerului de securitate şi sarcinilor trasate de acesta, la care se adaugă conţinutul notei informative, acestea nu au avut niciun fel de impact şi nu au atras niciun fel de măsuri faţă de cele două persoane care erau vizate în cele cinci note informative adunate pe parcursul a trei ani. Aceste persoane nu au fost implicate niciodată în niciun fel de anchetă generate de aceste note, ele nu au avut niciodată cunoştinţa de aceste note informative astfel încât, viaţa lor, în contra afirmaţiilor reclamantei, nu a avut niciun fel de urmări negative.

Lipsa de temeinicie a hotărârii, raportata la neîndeplinirea exigentelor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Deşi, în conţinutul cap. I si II din cuprinsul acţiunii sunt expuse argumentele care susţin existenţa a două condiţii identificate de autorul cererii pentru ca persoana sa fi avut caracterul de colaborator al fostei Securităţi, consideră că, acestea nu există.

Parcurgerea notelor puse la dispoziţie contrazice afirmaţiile din cuprinsul acestor argumente.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, schimbarea în întregime a sentinţei atacate cu consecinţa respingerii acţiunii, astfel cum a fost formulată şi obligarea reclamantului la suportarea cheltuielilor de judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 şi urm., art. 425 alin. (1) lit. b), art. 453 C. proc. civ., O.U.G. Nr. 24/2008.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, arătând în esenţă următoarele:

Referitor la susţinerile recurentului pârât prin care încearcă să demonstreze lipsa unei legături, privind identitatea, dintre persoana sa, şi numitul A., despre care se arată că ar fi avut calitatea de colaborator al Securităţii sub numele conspirativ "B.", afirmând că "nu s-au identificat documente care să desene relaţia cu securitatea" a recurentului şi "se impune a se constata lipsa de temeinicie a afirmaţiilor din cererea introductivă" a solicitat respingerea acestora.

Aşa cum se menţionează în nota de constatare şi în acţiunea introductivă de instanţă, în urma verificărilor efectuate în bazele de date ale Direcţiei Investigaţii, a rezultat că domnul A. figurează în dosarul x, ce conţine procese-verbale de constatare a distrugerii unor dosare din fondul reţea al Securităţii Judeţene Suceava, în care s-a regăsit la filele x, un Proces Verbal din data de 26.05.1987, întocmit de comisia de selecţionare a I.J.S. SUCEAVA care menţionează la fila x, poziţia 37, persoana verificată A., cu dosarul personal nr. x, dosar distrus în anul 1987.

Direcţia Investigaţii a identificat o serie de documente scrise şi semnate de recurent, păstrate în alte dosare - D x, din care a rezultat că domnia sa a fost informator al Postului de Miliţie Putna, judeţul Suceava, furnizând informaţii sub numele conspirativ "B.".

În dosarul nr. x (Dosar comuna Putna), fila x s-a regăsit o Adresă către Securitatea oraşului Rădăuţi din 03.07.1986, I.J. Suceava, Post de Miliţie Putna, semnată plt. maj. J., şef post de miliţie, în care se menţionează: "/.../în reţeaua pe linie de securitate la acest post de miliţie am avut pe colaboratorul "B..", care a devenit membru K.. Acesta are numele real A. din comuna Putna./.../."

În Procesul Verbal din data de 26.05.1987, citat mai sus, persoana verificată apare cu numele A., care nu este un nume tocmai comun, aceeaşi dată de naştere cu a pârâtului din acţiune, respectiv - o importantă menţiune - apare într-un dosar personal cu nr. x, dosar întocmit de fosta securitate pe numele pârâtului, care a fost distrus în anul 1987.

De asemenea, în Adresa către Securitatea oraşului Rădăuţi din 03.07.1986, şeful de la Postul de miliţie Putna consemnează că a avut un colaborator "B..", care are numele real A. din comuna Putna, devenit membru K..

De asemenea, privitor la argumentele recurentului cum că, toate notele de informare sunt semnate de sursa C., nicidecum B., observând notele informative depuse în probatoriu la dosarul cauzei, se poate constata că toate documentele sunt scrise şi semnate olograf cu numele conspirativ "B.".

În concluzie, având în vedere considerentele noastre menţionate mai sus, opinează că, legătura pârâtului cu Securitatea este pe deplin dovedită şi probată.

Mai mult, raportat la aceste apărări ale recurentului, judecătorul fondului apreciază în mod corect, raportat la prevederile art. 301 C. proc. civ., că "/.../pârâtul nu a contestat scrisul şi semnătura sa de pe notele informative, se prezumă că a recunoscut că este autorul acestora, astfel încât o eroare materială/.../nu poate conduce la înlăturarea probelor reprezentate de notele informative."

Din analiza actelor depuse la dosarul cauzei, argumentele părţilor şi dispoziţiile legale în materie, prima instanţă a observat în mod corect îndeplinirea ambelor condiţii necesare pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii.

Faţă de aspectele invocate de recurent, intimatul reiterează atât materialul relevant în susţinerea prezentei acţiuni în constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, cât şi consideraţiile sale pe marginea conţinutului acestor documente.

Sunt îndeplinite condiţiile legale prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificările şi completările ulterioare, notele informative furnizate în data de 08.02.1989, întocmite şi semnate olograf cu numele conspirativ "B.", referitoare la comentarii negative la adresa nivelului de trai din ţara noastră sub regimul comunist comparativ celui existent în alte ţări, înscrisuri necontestate de acesta.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 2 lit. b), art. 3 lit. g) şi art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, art. 490 şi art. 205 C. proc. civ. .

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Recurentul pârât şi-a întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.- când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Referitor la criticile din recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Curtea reţine că sunt neîntemeiate, astfel că le va respinge, având în vedere următoarele aspecte:

Contrar susţinerilor recurentului, în speţă au fost respectate prevederile art. 425 lit. b) din C. proc. civ., conform cărora hotărârea judecătorească trebuie să conţină "expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. vizează, astfel cum rezultă din lectura sa, nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti. În concepţia legiuitorului, nemotivarea constituie motiv de casare atunci când, nu se arată motivele pe care se sprijină hotărârea judecătorului, ori când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii.

Judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, atât argumentele recurentului pârât, cât şi pe cele ale reclamantului, şi a prezentat, în concret, în raport de natura cauzei, motivele de fapt şi de drept, care au format convingerea sa.

Nu în ultimul rând, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa constantă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a precizat că, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă, concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar. Ca principiu, instanţa de judecată nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt şi de drept care susţin cererea de chemare în judecată, ci poate să le analizeze global, printr-un raţionament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esenţial.

Sub acest aspect, din analiza considerentelor de fapt şi de drept cuprinse de sentinţa recurată, se reţine că, prima instanţă a respectat întrutotul exigenţele motivării acestora, conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., recurentul având posibilitatea de a evalua conţinutul concret al sentinţei, de a-şi formula şi structura criticile de nelegalitate împotriva acestor considerente.

Aşa fiind, Înalta Curte reţine că, soluţia recurată cuprinde motivele pe care se întemeiază şi nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei, de natură să conducă la reformarea sentinţei sub acest aspect.

Cu privire la criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Curtea a reţinut că sunt neîntemeiate, pentru următoarele motive:

Contrar criticilor recurentului, în aprecierea Înaltei Curţi, instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a textelor de lege incidente în cauză, respectiv cele ale art. 2 lit. b), art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008.

Referitor la susţinerile recurentului, în sensul că, prima instanţă a făcut o eronată analiză asupra situaţiei deduse judecăţii, ceea ce a dus la aplicarea greşită a dispoziţiilor legii, invocând totodată, faptul că, anumite înscrisuri, precum Nota de constatare nr. x/17.05.2008 nu poate constitui mijloc de probă în faţa instanţei de judecată, solicitând totodată, înfăţişarea unor înscrisuri în original, respectiv a procesului-verbal nr. x al şedinţei din 21.06.2018 a Colegiului CNSAS, Înalta Curte reţine că, aceste susţineri invocate prin cererea de recurs nu cuprind critici apte a fi încadrate în motivele de casare formal invocate şi încadrate de recurent, în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. .

Astfel, Înalta Curte reţine că, legiuitorul, reglementând calea de atac a recursului, a prevăzut, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente, examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite, aşadar, prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare, şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

Înalta Curte reţine deci, că sunt neîntemeiate susţinerile recurentului, în sensul că, "/.../- documentul Nota de constatare nr. x/17.05.2008, nu poartă datele de identitate ale persoanelor ce l-au întocmit şi l-au vizat/.../" şi, prin urmare, "/.../înscrisul nu poate constitui mijloc de probă în faţa instanţei de judecată/.../.".

Totodată, se constată că, Nota de constatare nr. x/17.05.2018, la care face referire recurentul, i-a fost transmisă acestuia de către CNSAS, în forma anonimizată impusă de Regulamentul (UE) 679/2016 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal.

De asemenea, Nota de constatare nr. x/17.05.2018 nu constituie un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) pct. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, pentru că prin ea însăşi, nu naşte, nu modifică şi nu stinge raporturi juridice, ci reprezintă rezultatul verificărilor realizate în cadrul direcţiei de specialitate din cadrul C.N.S.A.S. .

Procesul-verbal nr. x al şedinţei din data de 21.06.2018, prin care Colegiul C.N.S.A.S. a analizat şi aprobat nota de constatare nr. x/17.05.2018, este anexat în extras, în copie certificată, acţiunii în constatare depusă la instanţa de fond.

Neîntemeiate sunt şi criticile recurentului referitoare la lipsa unei legături privind identitatea sa cu cea a lui A., în sensul că, toate notele de informare sunt semnate de sursa C. şi nu de B., avându-se în vedere dispoziţiile art. 301 C. proc. civ. şi faptul că, în faţa instanţei de fond, recurentul pârât nu a contestat scrisul şi semnătura de pe notele informative, prezumându-se astfel că a recunoscut că, este autorul acestora, aceste aspecte neputând fi invocate direct în recurs.

În ceea ce priveşte criticile recurentului referitoare la faptul că, în speţă nu sunt îndeplinite exigenţele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, instanţa de control judiciar constată că, sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse, avându-se în vedere interpretarea şi aplicarea judicioasă a textelor de lege incidente în cauză, de către instanţa de fond.

Astfel, Înalta Curte observă că, în ceea ce priveşte prima condiţie prevăzută de art. 2 lit. b), respectiv ca informaţiile furnizate Securităţii să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, aceasta este îndeplinită având în vedere conţinutul notelor informative, prin care recurentul pârât informa Securitatea în legătură cu numiţii J.Ş. şi T.N.L, şi anume:

- "/.../, sursa vă informează că numitul J.Ş. nu este încadrat în câmpul muncii de un an de zile, în prezent ajută soţia la magazinul L../.../în toate împrejurările afirmă că este şomer şi că în România nu I se acordă loc de muncă după cerinţele lui." (dosar nr. x, f. x);

- "/.../, sursa vă informează că numitul T.N.L este magaziner la SIL Putna,/.../. Tot în discuţiile purtate a reieşit faptul că [el] cunoaşte de la rudele sale că în RFG se găsesc de toate, făcând comparaţia că la noi s-a cartelat totul, până şi pâinea, iar produsele din carne nu se găsesc deloc. /.../." (dosar nr. x/1090, f. x).

Faţă de conţinutul acestor informaţii, reiese că Securitatea monitoriza cu atenţie orice comentariu negativ la adresa nivelului de trai sub regimului comunist, cunoscut fiind faptul că acesta urmărea promovarea ideii că statul comunist era forma superioară de organizare politică şi socială, în care toate persoanele aveau un nivel de viaţă ridicat, iar meritul pentru această stare de fapt se datora în exclusivitate partidului.

Comentariile legate de nivelul de trai reprezintă atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, întrucât este de notorietate faptul că anii '80 au fost guvernaţi de o politică restrictivă în toate domeniile, inclusiv în cel alimentar.

Potrivit Raportului final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România "sfârşitul anilor 1980 a coincis cu accentuarea politicii represive, inclusiv în plan economic. Cu sprijinul unor specialişti din domeniul sănătăţii/.../şi din alte sectoare, conducerea K., şi în primul rând M. au luat decizii cu grave consecinţe în planul vieţii cotidiene a cetăţenilor României: penuria artificială organizată statal, reducerea dramatică a consumului de electricitate pentru uzul cetăţenilor, dar nu numai, justificarea pe baze fals ştiinţifice a unor politici deliberate de înfometare a populaţiei./.../Obsesia lui M. şi a camarilei sale, izvorâtă înainte de toate dintr-o filozofie autarhică, de a achita, într-un interval foarte scurt, întreaga datorie externă (de peste 8 miliarde de dolari), a dus la deteriorarea accelerată a bazei tehnologice a economiei, a industriei turistice şi a condiţiilor de viaţă./.../Cozile interminabile, soldate întotdeauna cu rezultate incerte, au devenit viaţa de zi cu zi a cetăţenilor români." (Raport final - Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, 2006 -Bucureşti, f. x).

Totodată, se reţine că, pe baza informaţiilor furnizate cu solicitudine de către recurentul pârât, ofiţerii din cadrul Securităţii au trasat următoarele sarcini: "/.../Documentarea activităţii în continuare a numitului J.Ş., identificarea tinerilor neîncadraţi în muncă ce elogiază modul de viaţă capitalist; care este starea de spirit în rândul muncitorilor de la SIL Putna."; I...I: "Stabiliţi faţă de ce persoane face astfel de informaţii." (dosar nr. x, f. x); "/.../. Sarcinile trasate au fost menţionate pe nota informativă nr. FN x/08.02.1989./.../" (dosar nr. x/1090, f. x).

Aşa fiind, delaţiunile recurentului privind comentariile negative legate de nivelul de trai şi orice comparaţie între nivelul de trai din Occident şi România comunistă, reprezintă atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, motiv pentru care, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că, prima condiţie impusă de legiuitor în constatarea calităţii de colaborator este asigurată.

A doua condiţie de fond instituită de legiuitor în textul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale -şi nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi - în sensul că, recurentul putea şi trebuia să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiilor furnizate,

Înalta Curte constată că, şi această condiţie este îndeplinită, întrucât este exclus ca recurentul să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza astfel de informaţii, asupra celor la care se referea în delaţiunile sale urma, cel mai probabil, să se desfăşoare o acţiune de investigare din partea Securităţii ori o înăsprire a formelor de supraveghere, dacă persoanele în cauză erau deja urmărite.

Referitor la cea de-a doua condiţie legală ce trebuie îndeplinită pentru a se putea constata calitatea de colaborator, este suficient ca informaţiile respective să fie apte de a produce o reacţie din partea Securităţii iar informatorul să conştientizeze posibilitatea unei astfel de reacţii.

Concluzionând, reiese că, standardul impus de legiuitor pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a fost îndeplinit, astfel că, soluţia primei instanţe, aceea de constatare a calităţii recurentului pârât de colaborator al Securităţii este în conformitate cu cerinţele impuse de O.U.G. nr. 24/2008.

Prin urmare, aspectele invocate de recurentul-pârât prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei nr. 1017 din 15 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 decembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.