Jurisdiction retained by Mehedinți Tribunal over police salary recalculation claim

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 27.03.2020, sub nr. x/2020, Corpul Naţional al Poliţiştilor, în numele mai multor reclamanţi, în contradictoriu cu pârâta Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, au solicitat obligarea pârâtei să stabilească salariul de bază şi sporurile de care beneficiază fiecare dintre reclamanţi, inclusiv sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu la nivelul maxim al acestor drepturi salariale acordat în cadrul instituţiei cu respectarea termenului de prescripţie de 3 ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată, emiterea actelor administrative, începând cu data de 09.04.2015, şi plata într-o singură tranşă a diferenţelor salariale începând cu data de 09.04.2015 actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală.

În şedinţa publică din 23.03.2021, instanţa a dispus disjungerea cauzei în ceea ce priveşte pe reclamanta A., prin Corpul Naţional al Poliţiştilor, formându-se dosarul nr. x/2021, în care s-a invocat excepţia necompetenţei teritoriale.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 2278 din 6 aprilie 2021, Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă sesizată a reţinut incidenţa prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei urmând a se respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat indiferent de calitatea acestuia din proces, conform alin. (4) al aceluiaşi articol.

Din analiza înscrisurilor de la dosar, s-a reţinut că reclamanta are domiciliul în judeţul Mehedinţi, în circumscripţia Tribunalului Mehedinţi, împrejurare în raport de care instanţa competentă pentru a soluţiona prezenta cerere este Tribunalul Mehedinţi.

2.2. Hotărârea Tribunalului Mehedinţi – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 473 din 7 iunie 2021, Tribunalul Mehedinţi – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Mehedinţi a reţinut că litigiul dedus judecăţii se caracterizează printr-un caz de coparticipare procesuală activă, fiind vorba de o pluralitate de reclamanţi cu aceleaşi interese, obiectul vizând drepturi salariale decurgând din raporturi de serviciu, organizaţia sindicală acţionând în numele membrilor de sindicat având domicilii în raza unor tribunale diferite.

Având în vedere incidenţa instituţiei coparticipării active, faţă de identificarea reclamanţilor cu domiciliu în Bucureşti, Tribunalul Mehedinţi a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, măsura disjungerii nefiind de natură a conduce la pierderea competenţei ce a fost stabilită definitiv, la data învestirii sale cu soluţionarea litigiului, în favoarea acestei instanţe.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi – secţia II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul Corpul Naţional al Poliţiştilor a solicitat, în numele membrului său A. şi al altor membri, obligarea pârâtei Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date să stabilească salariul de bază şi sporurile de care beneficiază fiecare dintre reclamanţi, inclusiv sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu la nivelul maxim al acestor drepturi salariale acordat în cadrul instituţiei cu respectarea termenului de prescripţie de 3 ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată, emiterea actelor administrative, începând cu data de 09.04.2015, şi plata într-o singură tranşă a diferenţelor salariale începând cu data de 09.04.2015 actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală.

Potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 544/2004: "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilata acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, conform art. 10 alin. (4) din Legea nr. 544/2004, introdus prin art. I pct. 11 din Legea nr. 212/2018, "(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

În speţă, instanţa de la domiciliul părţilor în interesul cărora Corpul Naţional al Poliţiştilor formulează acţiunea este competentă teritorial să soluţioneze cauza, întrucât reclamanţii sunt titularii dreptului pretins, iar interesul promovării acţiunii aparţine acestora.

O interpretare contrară ar conduce la atribuirea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea unei instanţe în circumscripţia căreia reclamanţii nu domiciliază în fapt, aspect de natură a invalida voinţa legiuitorului, care, prin modificarea prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a urmărit să asigure reclamantului accesul facil la instanţa de judecată aflată în circumscripţia teritorială în care locuieşte.

În acest context, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere că domiciliul reclamantei A. este situat în judeţul Mehedinţi.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei privind reclamanta A., prin Corpul Naţional al Poliţiştilor şi pe pârâta Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date în favoarea Tribunalului Mehedinţi – secţia II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., prin Corpul Naţional al Poliţiştilor şi pe pârâta Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date în favoarea Tribunalului Mehedinţi – secţia II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2021.