Exclusive territorial jurisdiction of court at defendant's seat for public institution plaintiff in administrative litigation

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani – secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 28.07.2020, sub nr. x/2020, reclamantul Municipiul Dorohoi reprezentat prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr. 310/19.06.2020 emisă de pârât.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Botoşani – secţia contencios de administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 346 din 30 septembrie 2020, Tribunalul Botoşani – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă sesizată a avut în vedere calitatea reclamantei şi sediul pârâtului. Astfel, calitatea reclamantei de autoritate publică este în măsură să atragă incidenţa art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, iar Tribunalul Bucureşti este competent să judece prezentul litigiu, ca instanţă în circumscripţia căreia este situat sediul pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei.

2.2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 2646 din 20 aprilie 2021, Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani.

Instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bucureşti a reţinut că litigiul dedus judecăţii nu se poartă între două autorităţi publice, ci între o autoritate publică, emitentă a actului administrativ considerat nelegal, şi o persoană pretins vătămată – reclamanta, persoană juridică de drept public, aceasta din urmă neacţionând în regim de putere publică, ci adresându-se instanţei de contencios administrativ ca orice persoană vătămată, conform art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, în sensul că revine instanţei de la sediul reclamantei competenţa exclusivă de soluţionare a cauzei, respectiv Tribunalului Botoşani, dat fiind faptul că reclamanta Primăria Municipiului Dorohoi are sediul în judeţul Botoşani.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

În cauză, reclamanta Primăria Municipiului Dorohoi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, a solicitat anularea Deciziei nr. 310/19.06.2020 privind soluţionarea contestaţiei formulată de către reclamantă.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două tribunale îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei: "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamanta Primăria Municipiului Dorohoi are calitatea de instituţie publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora. Totodată, art. 96 din O.U.G. nr. 57/2019 prevede că "Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu".

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul are calitatea de instituţie publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei având sediul în municipiul Bucureşti. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituţie publică.

Deşi în prezenta cauză reclamanta acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa, în situaţia în care o instituţie publică are calitatea de reclamantă într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.

Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situaţia reclamanţilor persoane fizice sau juridice, competenţa trebuie tranşată în raport de dispoziţiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituţie publică, fără a face distincţie între situaţiile în care instituţie publică acţionează în calitate de parte vătămată şi cele în care acţionează ca emitent al actelor atacate.

Prin urmare, în considerarea calităţii de instituţie publică a reclamantei Primăria Municipiului Dorohoi şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Bucureşti.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Primăria Municipiului Dorohoi şi pe pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, prin Compartimentul de Soluţionare Contestaţii – Direcţia Generală POR în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Primăria Municipiului Dorohoi şi pe pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, prin Compartimentul de Soluţionare Contestaţii – Direcţia Generală POR în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2021.