Territorial jurisdiction for challenging a border entry ban: competence lies with the court of the central approving authority, not the local proposing post.

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, a formulat contestaţie împotriva măsurii interzicerii intrării pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani (în intervalul 22.10.2020- 22.10.2025), măsură ce i-a fost comunicată prin actul nr. x din 23.10.2020, emis de Inspectoratul Teritorial de Frontieră Sighetul Marmaţiei, Sectorul Poliţiei de Frontieră Sighetul Marmaţiei, PTF Sighetul Marmaţiei, solicitând înlăturarea/anularea măsurii dispusă împotriva sa, precum şi anularea actului care o consemnează.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti – secţia IX-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 168 din 16 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă sesizată a reţinut că actul administrativ prin care s-a dispus măsura contestată a fost emis de organele poliţiei de frontieră din cadrul PTF – Sighetu Marmaţiei - Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei, iar nu de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, autoritate publică centrală, cu sediul în raza teritorială de competenţă a Curţii de Apel Bucureşti.

Prin urmare, sunt incidente prevederile art. 1063 alin 2 din O.U.G. nr. 194/2002, în sensul că, competenţa exclusivă de soluţionare a cauzei revine instanţei în a cărei circumscripţie se află punctul de trecere al frontierei şi, implicit, autoritatea publică din cadrul Poliţiei de Frontieră care a dispus această măsură. Cum PTF - Sighetu Marmaţiei din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei se află în raza teritorială de competenţă a Curţii Apel Cluj, aceasta este competentă în soluţionarea litigiului.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 142 din 17 mai 2021, Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Cluj a reţinut că formaţiunea care a dispus măsura contestată este Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, iar nu Punctul Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei care a făcut doar o propunere în acest sens.

Prin urmare, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 1063 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002 şi având în vedere faptul că Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră îşi are sediul în Municipiul Bucureşti, a reţinut că este competentă să judece prezentul litigiu Curtea de Apel Bucureşti, ca instanţă în a cărei circumscripţie se află formaţiunea care a dispus respectiva măsură prin actul administrativ contestat.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia IX-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce succed:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Potrivit art. 1063 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002: "Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură. Contestaţia nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanţei este definitivă".

Din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei se observă că prin nota raport nr. x din data de 23.10.2020, Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei-Punctul de Trecere a Frontierei Sighetu Marmaţiei a solicitat pârâtului să aprobe instituirea măsurii de interzicere a intrării în România pentru o perioadă de 5 ani în privinţa reclamantului A., în conformitate cu art. 1063 alin. (4) din O.U.G. nr. 194/2002, pentru nerespectarea scopului călătoriei, declarat la intrarea în România.

Măsura a fost aprobată de către Inspectorul General al Poliţiei de Frontieră şi adusă la cunoştinţa reclamantului A. prin intermediul adresei nr. x din 23.10.2020 emisă de şeful P.T.F. Sighetul Marmaţiei. Din conţinutul acestei adrese rezultă că măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, iar reclamantul a fost îndrumat să se adreseze Curţii de Apel Bucureşti în cazul în care doreşte să conteste măsura astfel dispusă.

Coroborând aceste aspecte cu prevederile legale incidente ale O.U.G. nr. 194/2002, rezultă că măsura interzicerii intrării în România a fost propusă de intimatul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei, dar a intrat în vigoare şi a început să producă efecte doar în urma aprobării de către intimatul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră. Aşadar, măsura contestată a fost dispusă de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, organ care îşi are sediul în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, instanţă căreia îi revine şi competenţa soluţionării prezentei cauze.

Faptul că intimatul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră are calitatea prevăzută de lege pentru a determina competenţa teritorială a instanţei de judecată ("formaţiunea care a dispus această măsură") este confirmată şi de conţinutul întâmpinării depusă la dosarul cauzei, însoţită de înscrisurile ce au stat la baza emiterii măsurii administrative interdictive .

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2021.