Revision dismissed for lack of res judicata in state aid refusal dispute; ministry ordered to pay claimant's costs

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2021

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna la data de 22.03.2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea actului administrativ nr. x/03.09.2018 emis de pârâta Garda Forestieră Braşov şi, în consecinţă:

- obligarea pârâţilor, în solidar, să plătească reclamantului suma de 11.332,23 RON cu titlul de compensaţii/ajutoare de stat, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă nerecoltată de pe suprafaţa de pădure de 43,80 ha încadrată în tipul II de categorii funcţionale aferentă anului 2018;

- obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale ce se va calcula asupra sumei de 11.332,23 RON, începând cu data de 29 iunie 2018 şi până la data plăţii debitului. Prin sentinţa civilă nr. 1256/06.12.2019 Tribunalul Covasna a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Apelor şi Pădurilor, a respins excepţia inadmisibilităţii formulării acţiunii şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

Pe fondul cauzei, a admis în parte acţiunea şi a dispus anularea actului administrativ nr. x/03.09.2018 emis de pârâta Garda Forestieră Braşov în privinţa reclamantului.

Au fost obligaţi pârâţii, în solidar, să plătească reclamantului suma de 11.332,23 RON cu titlul de compensaţii/ajutoare de stat, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă nerecoltată de pe suprafaţa de pădure de 43,80 ha încadrată în tipul II de categorii funcţionale aferentă anului 2018, precum şi la plata dobânzii legale aferente, începând cu data de 22 martie 2019 şi până la data plăţii debitului.

2. Hotărârea supusă revizuirii

Prin Decizia nr. 341/R/2020 din 17 iunie 2020, Curtea de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Ministerul Apelor şi Pădurilor şi Garda Forestieră Braşov împotriva sentinţei civile nr. 1256/06.12.2019 pronunţată de Tribunalul Covasna, obligând recurenţii la plata către intimatul A. a sumei de 1262 RON, cheltuieli de judecată.

3. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii

Împotriva acestei decizii recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a formulat cerere de revizuire, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care, prin decizia civilă nr. 501/R/2020 din 18 august 2020, în baza art. 510 alin. (2) din C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea cererii, revizuentul a susţinut, în esenţă, că decizia contestată încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 248/24.03.2020 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, în cuprinsul căreia s-a reţinut că refuzul pârâtei, cuprins în adresa nr. x/03.09.2018 emisă de Garda Forestieră Braşov, a fost justificat, raportat la prevederile H.G. nr. 447/2017.

Revizuentul a precizat că această adresă este un act comun celor două dosare, chiar dacă destinatarii lor erau persoane diferite, întrucât actele prin care a fost solicitată acordarea compensaţiilor pentru anul 2018 au fost transmise de către mai mulţi solicitanţi diferiţi, prin acelaşi avocat.

Prin urmare, a considerat că în cauză există contrarietate de hotărâri, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nefiind admisibil ca o hotărâre ulterioară să contrazică o altă hotărâre definitivă pronunţată anterior, cu privire la aceeaşi pricină, cu încălcarea art. 431 din acelaşi cod.

În opinia revizuentului, cele două hotărâri au statuat asupra aceluiaşi aspect, cu încălcarea autorităţii de lucru judecat existând contradicţie atât în dispozitive, cât şi în considerente, astfel încât se justifică revizuirea pe acest temei, deoarece este incident efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, în sensul că ceea ce s-a statuat anterior, chiar prin considerentele unei hotărâri definitive, trebuie să determine evitarea unei rediscutări, respectiv a unei contraziceri ulterioare.

4. Apărarea intimatului

Intimatul A. a depus la dosar note scrise, prin care a invocat excepţia nulităţii cererii de revizuire, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Din textul de lege anterior indicat rezultă că, pentru a opera acest caz de revizuire, trebuie îndeplinită condiţia existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, pronunţate în litigii distincte, precum şi existenţa triplei identităţi de elemente care definesc cele două pricini, respectiv părţi, obiect şi cauză juridică.

Cu alte cuvinte, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este necesar ca hotărârile potrivnice să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat, revizuirea neputând fi admisă atunci când, între decizia instanţei de recurs şi celelalte hotărâri invocate de revizuent nu există contrarietate, întrucât acestea nu conţin elementele caracteristice pentru existenţa lucrului judecat - una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

În cauza dedusă judecăţii, hotărârile pe care revizuentul le circumscrie cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., chiar dacă sunt date în soluţionarea unor cauze având obiect/cauză asemănătoare, raporturile procesuale se desfăşoară între părţi diferite (reclamanţii fiind diferiţi), nefiind îndeplinite condiţiile reglementate de textul legal anterior citat.

Astfel, primul proces, soluţionat definitiv prin Decizia nr. 248 din 24 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, a avut ca obiect acţiunea formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, privind anularea actului administrativ nr. x/03.09.2018, emis de pârâta Garda Forestieră Braşov şi obligarea pârâţilor, în solidar, să plătească reclamantului suma de 38.395,04 RON, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă nerecoltată de pe suprafaţa de pădure de 43,80 ha încadrată în tipul II de categorii funcţionale aferentă anului 2018, şi dobânzi legale ce se vor calcula asupra acestei sume, începând cu data de 29 iunie 2018 şi până la data plăţii debitului.

Cel de-al doilea litigiu, soluţionat definitiv prin Decizia nr. 341/R/2020 din 17 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, a avut ca obiect cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, privind anularea actului administrativ nr. x/03.09.2018, emis de pârâta Garda Forestieră Braşov şi obligarea pârâţilor, în solidar, să plătească reclamantului suma de 11.332,23 RON cu titlul de compensaţii/ajutoare de stat, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă nerecoltată de pe suprafaţa de pădure de 43,80 ha încadrată în tipul II de categorii funcţionale aferentă anului 2018, precum şi la plata dobânzii legale aferente, începând cu data de 22 martie 2019 şi până la data plăţii debitului.

Înalta Curte constată că revizuentul circumscrie noţiunii de contrarietate, astfel cum este reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., modalitatea diferită de soluţionare a unei cauze similare, privind alt reclamant, ceea ce nu poate fi primit, întrucât relevant în aprecierea stării de contradicţie este împrejurarea ca acelaşi litigiu, supus judecăţii a doua oară, purtând între aceleaşi părţi şi având aceeaşi cauză, să primească o altă rezolvare.

Or, în speţă, hotărârile pretins potrivnice nu întrunesc tripla identitate pe care o impun dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., soluţiile pronunţate nu sunt contrare unele altora, nu se contrazic, nu se exclud una pe alta, întrucât sunt pronunţate în litigii diferite, purtând între părţi diferite.

În realitate, revizuentul deduce judecăţii, pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., o chestiune de practică judiciară neunitară, acesta semnalând faptul că, apreciind asupra cererii formulate de diferite composesorate de anulare a actului administrativ nr. 7300-7315/03.09.2018, prin care pârâta Garda Forestieră Braşov a refuzat avizarea documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2018, cu consecinţa obligării pârâtei Garda Forestieră Braşov în solidar cu pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor la plata unor sume de bani, instanţele de judecată au pronunţat soluţii diferite.

Scopul reglementării cazului de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este însă acela de a uniformiza practica judiciară într-o anumită materie, ci de a înlătura situaţiile de încălcare a autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri anterioare.

Ca atare, nu poate fi reţinută în cauză incidenţa dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. întrucât tripla identitate nu se regăseşte în cauză, conform considerentelor anterior expuse.

Cu privire la susţinerea revizuentului în sensul că autoritatea de lucru judecat la care face referire art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. trebuie avută în vedere atât sub aspectul efectului negativ, cât şi al celui pozitiv, vizând nu doar considerentele decisive, adică, acelea care susţin şi explicitează dispozitivul, ci şi considerentele care au dezlegat o chestiune litigioasă dedusă judecăţii în mod incidental şi a cărei rezolvare nu se va regăsi, aşadar, în dispozitivul hotărârii, Înalta Curte reţine că aceasta este nefondată.

Astfel, se constată că revizuentul nu pretinde o altă cauză juridică şi care să fi fost deja analizată prin hotărârile anterioare, ci invocă altă hotărâre judecătorească, pronunţată într-un litigiu ce a purtat între alte părţi, invocând, practic, jurisprudenţa instanţelor în cauze similare.

Prin urmare, se constată că decizia a cărei anulare se cere prin cererea de revizuire nu încalcă autoritatea lucrului judecat, sub niciun aspect - negativ sau pozitiv - în raport cu hotărârea judecătorească invocată ca fiind potrivnică celei ce face obiectul revizuirii. Revizuentul tinde în realitate să obţină o rejudecare a cauzei, obiectiv inadmisibil în acest demers judiciar.

Condiţiile impuse de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ. au în vedere tocmai caracterul forţei obligatorii a unei hotărâri judecătoreşti, pe calea extraordinară a revizuirii putând fi schimbată o hotărâre judecătorească definitivă numai în condiţiile şi cazurile expres prevăzute de lege, în caz contrar aducându-se atingere principiului securităţii raporturilor juridice, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În acest context, trebuie amintit că instanţa de contencios european a drepturilor omului a statuat, în mod constant, în jurisprudenţa sa, că revizuirea, cale extraordinară de atac de retractare, nu se poate transforma într-un apel/recurs deghizat, prin care să se tindă la obţinerea unei rejudecări a cauzei, întrucât, în sens contrar, s-ar aduce atingere prezumţiei de validitate de care trebuie să se bucure hotarârile judecătoreşti irevocabile ori principiul securităţii raporturilor juridice.

Astfel, în Hotărârea din 29 iulie 2008 pronunţată în Cauza Mitrea împotriva României (Cererea nr. 26105/03) şi în Hotărârea din 07.10.2009 dată în Cauza Stanca Popescu împotriva României (Cererea nr. 8.727/03), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că în lipsa unei circumstanţe substanţiale ori imperative, de natură să justifice redeschiderea procesului judecat irevocabil, admiterea unei contestaţii în anulare sau a unei revizuiri, constituie o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice şi, prin aceasta, o încălcare a dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Cu privire la aceeaşi chestiune, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat şi asupra faptului că instituirea normelor privind revizuirea răspunde acestui imperativ al respectării autorităţii de lucru judecat, dar şi celui al asigurării securităţii raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei.

În virtutea acestui principiu, nicio parte nu este abilitată să solicite repunerea în discuţie a unei hotărâri definitive şi executorii cu unicul scop de a obţine o reexaminare a cauzei şi o nouă hotărâre în privinţa sa (Cauza Şerbănescu împotriva României - Cererea nr. 33.945/04).

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitor la introducerea căilor de recurs extraordinare (Cauza Sebastian Taub împotriva României, Hotărârea din 12 octombrie 2006), a mai reţinut că "instanţele superioare nu trebuie să-şi folosească puterea de supervizare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept şi erorile judiciare şi nu pentru a proceda la o nouă analiză. Supervizarea nu trebuie să devină un apel deghizat, iar simplul fapt că ar putea exista două puncte de vedere diferite asupra subiectului nu reprezintă un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză. Nu se poate deroga de la acest principiu decât atunci când o cer motive substanţiale şi imperioase (Riabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99)."

Aceasta este şi raţiunea pentru care legiuitorul român a impus condiţii cu caracter de excepţie la formularea căii extraordinare de atac a revizuirii, condiţii ce nu sunt îndeplinite în cauza de faţă.

III. Soluţia instanţei de revizuire şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 513 raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.

Faţă de circumstanţele cauzei şi munca desfăşurată de avocat, va obliga revizuentul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor la plata către intimatul A. a sumei de 1500 RON reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu de avocat cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împotriva Deciziei nr. 341/R/2020 din 17 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019.

Obligă revizuentul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor la plata către intimatul A. a sumei 1500 RON reprezentând cheltuieli de judecată, constând în 1500 RON onorariu de avocat cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Cu recurs la Completul de 5 judecători.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2021.