Fisheries contract claim barred; appeal against annulment order inadmissible for lack of stamp-fee remedy.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the plaintiff's appeal as inadmissible, upholding the lower court's ruling that annulled the plaintiff's initial claim for failure to pay the 50 RON court stamp fee within the deadline (under Article 200(4) of the Civil Procedure Code). The plaintiff had sought to compel the Ministry of Agriculture to sign an EU-funded fisheries contract and pay compensatory damages, but the Court held that the only available remedy against an annulment order issued during the regularization procedure is a request for reexamination (Article 200(5) CPC), not an appeal, citing Articles 457(1) CPC and 129 of the Constitution. The dismissal is final.
Legislator headnote
AI generatedart. 200 alin. (4) din C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Fisheries contract claim barred; appeal against annulment order inadmissible for lack of stamp-fee remedy: The plaintiff had sought to compel the Ministry of Agriculture to sign an EU-funded fisheries contract and pay compensatory damages, but the Court held that the only available remedy against an annulment order issued during the regularization procedure is a request for reexamination (Article 200(5) CPC), not an appeal, citing Articles 457(1) CPC and 129 of the Constitution. The dismissal is final.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for rejecting the appeal as inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2021
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 26.10.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contractoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Direcţia Generală Pescuit-Autoritatea de Management pentru Popam 2014-2020, următoarele:
- obligarea pârâtei la emiterea notificării privind înştiinţarea reprezentantului legal al reclamantei în legătură cu data la care trebuie să se prezinte în vederea semnării contractului de finanţare, pentru cererea de finanţare selectată în vederea finanţării – cod proiect 131990;
- obligarea pârâtei la semnarea contractului de finanţare aferent cererii de finanţare selectate în vederea finanţării conform clasamentului publicat în sistemul informativ MYSMIS, cerere având cod SMIS – 191990;
- obligarea pârâtei la efectuarea plăţilor compensatorii pentru pierderile de venit şi material piscicol, în perioada 2018-2019, cauzate de îndeplinirea restricţiilor prevăzute de autorizaţia de mediu, aferente siturilor natura 2000, pentru punerea în aplicare a Directivelor 2009/147/CE şi 92/43/CEE.
Prin rezoluţia din 23.11.2020, instanţa a dispus ca în termen de cel mult 10 zile de la primirea înştiinţării, reclamanta să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, aferentă cererii de chemare în judecată, sub sancţiunea anulării.
1. Hotărârea atacată
Prin încheierea din camera de consiliu din 10 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în temeiul art. 200 alin. (4) din C. proc. civ.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva încheierii din camera de consiliu din 10 martie 2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate şi trimiterea litigiului la instanţa de fond pentru soluţionarea pe fond a cauzei.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.
Potrivit art. 200 alin. (3)-(7) din C. proc. civ.:
"(3) Când cererea nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancţiune obligaţia de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202 alin. (3).
(4)Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.
(5) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.
(6) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.
(7) Cererea se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3)."
Înalta Curte reţine şi că, potrivit art. 457 alin. (1) din Codul de de procedură civilă: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac
Raportat la datele speţei de faţă, Înalta Curte observă că împotriva încheierii prin care se dispune anularea cererii de chemare în judecată, în temeiul dispoziţiilor art. 200 alin. (4) din C. proc. civ., reclamantul poate formula cerere de reexaminare, potrivit prevederilor alin. (5) ale aceluiaşi articol.
Astfel, în cazul contestaţiilor împotriva măsurii de anulare a cererii de chemare în judecată dispusă în procedura de verificare şi regularizare a acesteia, legiuitorul a prevăzut doar o singură cale de atac, şi anume cererea de reexaminare, ce urmează a fi soluţionată de un alt complet al aceleiaşi instanţe, nefiind deschisă calea formulării unui recurs sau a oricărei alte căi de atac.
5. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul promovat de reclamanta A. S.R.L., ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii din 10 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2021.