Revision for violation of EU law priority: application of later-in-force Delegated Regulation on carcass classification exemptions

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. x/2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. Brăila a chemat în judecată pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale - Direcţia pentru Agricultură a Judeţului Brăila - Serviciul de Inspecţii Tehnice şi Control Clasificare Carcase Porcine, Bovine şi Ovine – Zona IV, solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să fie obligat pârâtul să emită un act administrativ în care să analizeze pe fond îndeplinirea criteriilor prevăzute de legislaţia comunitară în ceea ce priveşte derogările pe care statele membre le prevăd în materia obligativităţii clasificării carcaselor de animale la recomandarea Comunităţii Europene şi să dispună exceptarea societăţii reclamante de la obligativitatea încheierii acestor operaţiuni de clasificare. Prin cererea modificatoare din 08.11.2013 reclamanta a înţeles să atragă în proces şi Comisia de Clasificare a Carcaselor Bucureşti, iar prin precizările depuse la data de 12.12.2013, reclamanta a menţionat că înţelege să se judece cu Comisia de Clasificare a Carcaselor Bucureşti şi cu MADR- Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Brăila - Serviciul de Inspecţii Tehnice şi control, clasificare carcase porcine, bovine şi ovine - zona IV.

Prin sentinţa civilă numărul 619/2014 a Tribunalului Brăila s-a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Comisia de Clasificare a Carcaselor Bucureşti şi s-a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale - Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Brăila, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs reclamanta, criticând-o prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5 şi 8 C. proc. civ., iar prin Decizia nr. 940/2015 a Curţii de Apel Galaţi a fost admis recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., împotriva sentinţei nr. 619/09.04.2014 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2013, a fost casată sentinţa recurată şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă Tribunalul Brăila – secţia contencios administrativ.

Instanţa de recurs a reţinut că motivarea instanţei de fond nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 425 C. proc. civ., nefiind analizate precizările din cererea modificatoare, prin modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a fost încălcat principiul contradictorialităţii, iar din motivarea sentinţei nu rezultă argumente pentru care acţiunea a fost respinsă, nu sunt analizate probatoriile şi nici înlăturate motivele, în fapt şi în drept.

În fond după casare, prin sentinţa nr. 716/2015 a Tribunalului Brăila, a fost admisă excepţia de necompetenţă a Tribunalului Brăila invocată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Brăila şi a fost declinată soluţionarea cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale - Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Brăila - Compartimentul Comisiei de Clasificare Carcase şi Comisia de Clasificare a Carcaselor, în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

S-a reţinut că, în condiţiile în care legea organică nu prevede o competenţă specială, derogatorie de la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că exceptarea de la calificarea carcaselor se face printr-un act al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale care este organ al administraţiei centrale, tribunalul nu este competent a soluţiona prezenta cauză.

Pe rolul Curţii de Apel Galaţi, cauza a fost înregistrată la data de 28.12.2015 sub nr. de dosar x/2013

Prin sentinţa nr. 166/2016 pronunţată în data de 30 iunie 2016, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a luat act de renunţarea reclamantei S.C. A. S.R.L. la judecata în contradictoriu cu Direcţia pentru Agricultură Brăila-Serviciul de Inspecţii Tehnice şi Control Clasificare Carcase Porcine, Bovine şi Ovine-Zona IV şi cu Comisia de Clasificare a Carcaselor Bucureşti şi a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu M.A.D.R, astfel cum a fost modificată.

Împotriva sentinţei nr. 166/2016 din data de 30 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L..

2. Soluţia instanţei de recurs

Prin Decizia nr. 542 din 4 februarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 166/2016 din 30 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal.

3. Cererea de revizuire

Împotriva Deciziei nr. 542 din 4 februarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat cerere de revizuire S.C. A. S.R.L., întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004, solicitând anularea acestei decizii şi pronunţarea unei hotărâri în acord cu dispoziţiile dreptului unional, respectiv cu Regulamentul Delegat UE 2017/1182 al Comisiei din 20 aprilie 2017, aplicabil începând cu 11 iulie 2018, prin care se completează normele de aplicare a Regulamentului UE nr. 1308/2013 privind clasificarea carcaselor de bovine, porcine şi ovine, regulament pe care instanţa de recurs nu l-a analizat întrucât acesta nu exista la momentul pronunţării hotărârii instanţei de fond, ce făcea obiectul recursului.

Hotărârea care a făcut obiectul recursului a fost pronunţată la data de 30 iunie 2016, iar Regulamentul delegat 2017/1182, iar în fata instanţei de recurs a invocat aplicarea Regulamentului Delegat UE 2017/1182.

Instanţa de recurs a reţinut ca în calea de atac extraordinara este chemata sa verifice doar legalitatea hotărârii prin prisma corectei aplicări a legii la situaţia de fapt stabilita de instanţa de fond, astfel încât cererea noastră de aplicare a derogărilor instituite printr-un alt regulament, decat cele invocate si analizate la momentul judecării fondului, nu poate fi primita.

Revizuienta a susţinut că în dreptul administrativ supremaţia dreptului unional şi-a găsit o consacrare legislativă specială, prin dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, prevederi care reglementează o ipoteză distinctă de revizuire, adăugată celor prevăzute de C. proc. civ.

În acest sens s-a pronunţat Decizia nr. 45/2016 de către ICCJ prin care a admis sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, stabilind ca în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (2) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cererea de revizuire este admisibilă în baza unor decizii ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, indiferent de momentul pronunţării acestora şi de împrejurarea invocării sau nu în litigiul de bază a dispoziţiilor de drept european preexistente, încălcate prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Ca atare, având in vedere supremaţia dreptului unional, indiferent de momentul apariţiei Regulamentelor emise de UE acestea au o forţă juridica superioara, fiind obligatorii spre deosebire de directive si recomandări care nu au caracter obligatoriu.

Astfel, chiar dacă la momentul introducerii acţiunii existau Regulamentele UE 1234/2007 şi 1249/2008, ulterior, mai precis la data de 20 decembrie 2013, a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene Regulamentul 1308/2013 din 17 decembrie 2013 prin care se abrogă Regulamentul 1234/2007, unde la art. 19 pct. 6 lit. c) şi d) se stipulează ca "pentru sectorul cărnii de vita şi mânzat, se stabilesc derogări speciale care pot fi acordate de statele membre abatoarelor care sacrifice puţine animale din specia bovina" iar in ceea ce priveşte carnea de porc se arata ca "statele membre sunt autorizate sa nu aplice grila pentru clasificarea carcaselor de porc si sunt autorizate sa folosească alte criterii de evaluare decât greutatea si conţinutul de carne macra sau sa prevadă derogări de la grila respectiva".

Urmare a precizărilor ce au fost considerate necesare după casare, revizuienta a cerut instanţei de fond sa pronunţe o hotărâre prin care sa aplice derogările de la obligativitatea clasificării carcaselor de bovine şi porcine, prevăzute în Regulamentul 1308/2013 şi Regulamentul 1249/2008 ale Uniunii Europene, scutind-o astfel de încheierea contractelor de clasificare, invocând drept argument Regulamentele UE in vigoare la acel moment.

Anterior termenului din 04.02.2020 a depus Regulamentul delegat UE 2017/1182 al Comisie Europene, cu aplicare din 11 iulie 2018, pe care instanţa de recurs, cu încălcarea Deciziei HP nr. 45/2016, a refuzat sa-l analizeze in sensul aplicării derogărilor de la obligativitatea clasificării carcaselor de bovine si porcine, derogări prevăzute expres în Art. 2 pct. 1 lit. a) şi b) din Regulamentul delegat UE 2017/1182. Ori Regulamentul delegat 2017/1182 din 20.04.2017 era in esenţă o completare a normelor de aplicare a Regulamentului UE 1308/2013 si ca element de noutate, o abrogare a Regulamentului (CE) 1249/2008 ce fuseseră invocate pe tot parcursul procesului.

In preambulul Regulamentului 2017/1182 se arata tot ceea ce S.C. A. S.R.L. a susţinut in aceşti ani de judecata continua: că deşi nu este o obligaţie pentru statele membre ale UE, aceastea ar trebui sa prevadă, în vederea reducerii poverii administrative, "posibilitatea de a acorda unităţilor de mici dimensiuni derogări de la obligaţia generală de clasificare a carcaselor. Din experienţa dobândită prin aplicarea grilei utilizate de Uniune pentru clasificare rezultă că este oportun să se prevadă astfel de derogări pentru abatoarele care sacrifică mai puţin de 150 de bovine cu vârsta de minimum opt luni sau mai puţin de 500 de porcine pe săptămână ca medie anuală."

Deşi a învederat instanţei, cu ocazia dezbaterilor, ca judecătorul national, însărcinat sa aplice in cadrul competentei sale dispoziţiile dreptului comunitar, are obligaţia de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe propria răspundere, neaplicata, orice dispoziţie contrara din legislaţia naţională, chiar ulterioara, fara a solicita sau aştepta realizarea prealabila a acestuia pe cale legislativa sau prin orice alt procedeu instituţional" (Cauza Simmenthal, C-106/77), instanţa de recurs a pronunţat hotărârea cu încălcarea principiului aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României, refuzând sa pronunţe o hotărâre prin care sa dea eficienta si prioritate Regulamentului 2017/1182, aplicând direct derogările prevăzute de normele comunitare, pe motiv ca acest Regulament nu a fost analizat si de instanţa de fond.

Regulamentele UE sunt acte juridice care se aplica automat si uniform, în toate statele membre, de-îndată ce intră în vigoare, fara a fi nevoie sa fie transpuse in legislaţia naţională, fiind obligatorii pentru toate tarile membre UE.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, în subsidiar, respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, intimata a susţinut că, prin raportare la dispozitivul Deciziei nr. 45/2016, aceasta are în vedere admisibilitatea revizuirii în contextul pronunţării unei decizii de către CJUE, condiţionat, în mod implicit, de preexistenta dispoziţiilor de drept european încălcate, litigiului de bază.

În prezenta cauză nu a fost pronunţată vreo decizie CJUE, solicitarea A., având ca obiect adresarea întrebării preliminare către CJUE, fiind respinsă, iar dispoziţiile de drept european, pretins a fi fost înlăturate, în mod greşit, de la aplicare de către instanţa de recurs nu au făcut obiectul unei asemenea întrebări, nefiind preexistente litigiului de bază.

De asemenea, având în vedere pct. 64 din considerentele Deciziei nr. 45 din 12 decembrie 2016 referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (2) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, intimate arată că raportul juridic dedus judecăţii s-a născut la momentul comunicării adresei DAJ Brăila nr. 69/18.01.2013 către S.C. A. S.R.L., ca răspuns la corespondenţa iniţiată de către operatorul economic cu nr. x/14.01.2013, prin care acesta solicita excluderea de la obligaţia efectuării activităţii de clasificare a carcaselor de porcine şi de bovine.

Prin răspunsul formulat, DAJ Brăila a informat S.C. A. că, în aplicarea Normelor tehnice aprobate prin OMADR nr. 457/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prin OMADR nr. 882/2004, cu modificările şi completările ulterioare, are în continuare obligaţia de a proceda la clasificarea carcaselor de porcine şi de bovine.

Având în vedere că Regulamentul delegat UE 2017/1182 al Comisiei din 20 aprilie 2017 a intrat în vigoare începând cu 11 iulie 2018, iar raportul juridic conflictual s-a născut la nivelul anului 2013, şi pe acest considerent cererea de revizuire este inadmisibilă.

De asemenea, intimata a apreciat ca fiind corecte următoarele reţineri ale instanţei de recurs: "Cât priveşte cererea recurentei - reclamante, formulată la momentul deschiderii dezbaterilor pe fondul recursului, de aplicare a derogărilor instituite prin Regulamentul delegat UE 2017/1182 al Comisiei din 20 aprilie 2017, de completare a Normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013, Înalta Curte nu poate lua în considerare o astfel de cerere, în condiţiile în care, la momentul pronunţării sentinţei de fond ce face obiectul prezentului recurs, 30 iunie 2016, respectivul Regulament (Regulamentul delegat UE 2017/1182), nu exista, nefăcând obiectul analizei instanţei de fond.

Cum în calea de atac a recursului se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţa de fond, cererea de aplicare a derogărilor instituite printr-un alt regulament decât cele invocate şi analizate la momentul judecării pe fond, adoptat ulterior pronunţării hotărârii, nu poate fi primită".

Prin urmare, atât timp cât analizarea oportunităţii de aplicare a Regulamentului delegat UE 2017/1182 era inadmisibilă în etapa procesuală a recursului, cu atât mai mult, analizarea incidenţei acestui act normativ este inadmisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii.

Pe fondul cererii de revizuire, intimata susţine că, în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. a) şi b) "Derogări de la clasificarea obligatorie a carcaselor" din Regulamentul delegat (UE) 2017/1182 al Comisiei din 20 aprilie 2017 de completare a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte grilele utilizate în Uniune pentru clasificarea carcaselor de bovine, porcine şi ovine şi în ceea ce priveşte raportarea preţurilor de piaţă ale anumitor categorii de carcase şi animale vii, invocate revizuentă: "(1) Statele membre pot decide că cerinţele privind clasificarea carcaselor de bovine şi de porcine prevăzute la punctele A.V şi, respectiv, B.II din anexa IV la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 nu sunt obligatorii pentru abatoarele care sacrifică: a) mai puţin de 150 de bovine cu vârsta de minimum opt luni pe săptămână ca medie anuală; b) mai puţin de 500 de porcine pe săptămână ca medie anuală.

Statele membre pot determina o limită inferioară, în special pentru a asigura reprezentativitatea înregistrării preţurilor menţionată la articolul 8 alin. (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1184".

În plus la alin. (4), se menţionează că: "Statele membre notifică Comisiei dacă decid să aplice oricare dintre derogările prevăzute la alin. (1), (2) şi (3) din prezentul articol".

Prin comparaţie cu textele legale citate, intimata readuce în atenţie prevederile Regulamentului CE nr. 1249/2008 din 10 decembrie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a grilelor comunitare de clasificare a carcaselor de bovine, porcine ovine privind raportarea preţurilor acestora ce conţine reglementări cu caracter special, adoptat în temeiul art. 43 lit. m) din Regulamentul 1234/2007, Capitolul II-Sectorul cărnii de vită Articolul 2 Domeniu de aplicare şi dispoziţii generale, analizate de către instanţa de recurs.

Prin urmare, Regulamentul delegat UE nr. 2017/1182 al Comisiei din 20 aprilie 2017 cuprinde dispoziţii similare Regulamentului CE nr. 1249/2008 din 10 decembrie 2008 în ceea ce priveşte facultatea statelor membre de a nu aplica grila de clasificare a carcaselor de bovine şi porcine abatoarelor care nu depăşesc anumite praguri de sacrificări, respectiv cel mult 75 bovine adulte şi cel mult 200 de porci pe săptămână în medie anuală (Regulamentul CE nr. 1249/2008) şi cel mult 149 de bovine cu vârsta de minimum opt luni şi cel mult 499 de porcine pe săptămână ca medie anuală (Regulamentul delegat UE nr. 2017/1182).

Deşi revizuenta respectă atât pragurile stabilite prin Regulamentul CE nr. 1249/2008, cât şi cele stabilite prin Regulamentul delegat UE nr. 2017/1182, cele două acte normative europene nu instituie obligativitatea aplicării derogărilor de către statele membre, ceea ce determină caracterul obligatoriu al activităţii de clasificare a carcaselor de porcine şi de bovine.

În acest sens, intimata invocă considerentele Deciziei ICCJ nr. 542/04.02.2020, ce fac trimitere la aplicarea Regulamentelor existente anterior intrării în vigoare a Regulamentului delegat UE nr. 2017/1182, aplicabile prin analogie în contextul analizării acestui din urmă Regulament.

Legislaţia europeană a lăsat la dispoziţia fiecărui stat membru facultatea de a decide dacă, prin legislaţia sa internă, acesta va acorda sau nu derogări de la obligativitatea clasificării carcaselor, nefiind consacrat un drept ex lege al unităţii de abatorizare de a nu aplica sistemul de clasificare în situaţia în care sacrifică mai puţin de (...) capete bovine, respectiv (...) capete porcine săptămânal.

Astfel, obligatorie este doar activitatea de clasificare a carcaselor de porcine şi de bovine, derogările de la această obligativitate putând fi acordate, însă, de către statele membre, prin legislaţia lor internă, doar dacă acestea consideră necesar să le acorde şi doar în cazurile strict prevăzute de Regulament şi cu notificarea prealabilă şi obţinerea acordului Comisiei Europene pentru aceste derogări."

De asemenea, în vederea asigurării punerii în aplicare a Regulamentului delegat UE nr. 2017/1182, iar nu în vederea transpunerii acestuia, pe plan intern au fost adoptate următoarele acte normative:

a) Ordonanţa Guvernului nr. 4/2019 privind reorganizarea sistemului naţional de clasificare a carcaselor de bovine, porcine şi ovine, precum şi monitorizarea, controlul şi raportarea preţurilor de piaţă ale carcaselor şi ale animalelor vii, care prevede la art. 2 alin. (1): "Sistemul naţional de clasificare asigură aplicarea obligatorie a grilelor comunitare pentru clasificarea carcaselor conform regulamentelor europene din domeniul clasificării carcaselor şi a legislaţiei naţionale în vigoare pentru a îmbunătăţi transparenţa pieţei şi pentru a stabili preţuri de piaţă comparabile pentru carcase atât la nivel naţional, cât şi la nivel european, acestea constituind baza pentru gestionarea măsurilor de piaţă şi pentru aplicarea mecanismelor de intervenţie ale Comisiei Europene în acest sector".

b) Hotărârea nr. 842/2021 privind modul de organizare şi funcţionare a Sistemului naţional de clasificare a carcaselor de bovine, porcine şi ovine, care prevede la art. 3 alin. (1): "Aplicarea grilelor utilizate în Uniunea Europeană pentru clasificarea carcaselor şi raportarea preţurilor de piaţă ale anumitor categorii de carcase şi animale vii, aşa cum sunt prevăzute de regulamentele europene, sunt obligatorii şi reprezintă: o necesitate pentru monitorizarea, pe o bază comparabilă, a preţurilor de piaţă ale cărnii în toate statele membre şi pentru calcularea acestor preţuri medii de piaţă la nivelul Uniunii Europene, această monitorizare fiind necesară în sectorul cărnii de vită şi mânzat şi în sectorul cărnii de porc pentru gestionarea măsurilor de piaţă, cum ar fi intervenţia publică, depozitarea privată şi restituţiile la export; o condiţie de eligibilitate pentru intervenţia publică în sectorul cărnii de vită şi mânzat; un instrument important de determinare a valorii unei carcase, care contribuie la transparenţa pieţei şi care poate fi utilizat în relaţiile comerciale şi contractuale dintre furnizorii de animale şi/sau fermieri, crescătorii de animale, denumiţi în continuare producători de animale, şi abatoare, comercianţii şi cumpărătorii de carne."

II Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de revizuire

II.1. Având în vedere susţinerile comune ce privesc atât excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire invocată de intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cât şi fondul acesteia, Înalta Curte urmează să procedeze la analiza condiţiilor de admisibilitate ale cererii de revizuire în mod unitar.

Astfel, revizuienta S.C. A. S.R.L., a solicitat în temeiul art. 21 din Legea nr. 554/2004, anularea Deciziei nr. 542 din 4 februarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de societate împotriva sentinţei nr. 166/2016 pronunţată în data de 30 iunie 2016, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal princare a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu M.A.D.R, astfel cum a fost modificată, prin care a solicitat să pronunţe o hotărâre prin care să se aplice derogările de la obligativitatea clasificării carcaselor de bovine şi porcine prevăzute în Regulamentul 1308/2013 şi Regulamentul 1249/2008 ale Uniunii Europene, cu scutirea de încheiere a contractelor de clasificare.

Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunţarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene reglementat de art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

Prin cererea de revizuire revizuienta a solicitat pronunţarea unei hotărâri în acord cu dispoziţiile dreptului unional, respectiv cu Regulamentul Delegat UE 2017/1182 al Comisiei din 20 aprilie 2017, aplicabil începând cu 11 iulie 2018, prin care se completează normele de aplicare a Regulamentului UE nr. 1308/2013 privind clasificarea carcaselor de bovine, porcine şi ovine, regulament pe care instanţa de recurs nu l-a analizat întrucât acesta nu exista la momentul pronunţării hotărârii instanţei de fond, ce făcea obiectul recursului.

În speţă, Decizia nr. 542 din 4 februarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ce face obiectul cererii de revizuire, este o hotărâre definitivă, iar revizuienta S.C. A. S.R.L., a invocat încălcarea încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene de către instanţa de recurs, respectiv neanalizarea Regulamentului Delegat UE 2017/1182 al Comisiei din 20 aprilie 2017, prin care se completează normele de aplicare a Regulamentului UE nr. 1308/2013 privind clasificarea carcaselor de bovine, porcine şi ovine.

În esenţă, ceea ce revizuienta invocă, vizează neaplicarea prioritară a normei comunitare intrată în vigoare 11 iulie 2018, prin care se completa normele de aplicare a Regulamentului UE 1308/2013 şi se abroga Regulamentul (CE) 1249/2008, în raport de care instanţele de contencios administrativ, în fond şi recurs, a analizat caracetrul justificat sau nu al refuzului MADR de a aplica derogări de la obligativitatea clasificării carcaselor de bovine şi porcine, cu consecinţa scutirii reclamantei de încheiere a contractelor de clasificare.

Instanţa de control judiciar s-a raportat la normele de aplicare a Regulamentului UE 1308/2013 şi de abrogare a Regulamentul (CE) 1249/2008, în analiza marjei de apreciere a pârâtului de a nu acorda derogări de la obligaţia clasificării, în situaţia în care se sacrifică mai puţin de 75 de capete bovine, respectiv 200 capete porcine săptămânal, asfel cum s-a reglementat prin emiterea Ordinului nr. 882/2004 pentru aprobarea Normelor tehnice de clasificare a carcaselor şi bovine adulte şi a Ordinului nr. 839/2014 pentru aprobarea Normelor Tehnice de clasificare a carcaselor de porci (ce a abrogat Ordinul nr. 457/2004), norme tehnice de punere în aplicare a acestor Regulamente.

Or, reclamanta a solicitat pârâtului să aprecieze oportunitatea acordării de derogări de la obligaţia clasificării, supunând controlului de legalitate al instanţei refuzul apreciat nejustificat de acordare de derogări în concordanţă cu aceste Regulamente, ca dimensiune a legalităţii, în analiza excesului de putere discreţionară a autorităţii pârâte.

În contextul în care, în preambulul Regulamentului 2017/1182 se arata că, deşi nu este o obligaţie pentru statele membre ale UE, aceastea ar trebui sa aibă, "în vederea reducerii poverii administrative","posibilitatea de a acorda unităţilor de mici dimensiuni derogări de la obligaţia generală de clasificare a carcaselor. Din experienţa dobândită prin aplicarea grilei utilizate de Uniune pentru clasificare rezultă că este oportun să se prevadă astfel de derogări pentru abatoarele care sacrifică mai puţin de 150 de bovine cu vârsta de minimum opt luni sau mai puţin de 500 de porcine pe săptămână ca medie anuală. (…)", rezultă că practic modificarea survenită pe parcursul procesului, în faţa instanţei de recurs, oferea elemente noi din perspectiva oportunităţii, majorând numărul de capete bovine sacrificate săptămânal de la 75 la 150, respectiv de la 200 la 500 capete porcine.

Or, aplicarea prioritară a dreptului comunitar în efectuarea controlului de legalitate asupra refuzului apreciat nejustificat al autorităţii pârâte de acordare de derogări în concordanţă cu aceste Regulamente, în analiza excesului de putere discreţionară a autorităţii pârâte prin neluarea în seamă a oportunităţii acordării de derogări, trebuia să se facă şi prin raportare la noile elemente de oportunitate oferite de legislaţia comunitară, astfel cum rezultă din preambulul Regulamentului 2017/1182.

Prin urmare, există îndeplinită în cauză şi existenţa unei reglementări comunitare care trebuia să fie luată în seamă cu prioritate.

Din perspectiva momentului invocării, Înalta Curte constată că, instanţa de control judiciar, procedând la analiza pe fond a recursului a avut în vedere dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. a) din Regulamentul (CE) nr. 1249/2008 din 10 decembrie 2008, de stabilire a normelor de aplicare a grilei comunitare de clasificare a carcaselor de bovine, porcine şi ovine şi privind raportarea preţurilor acestora, potrivit cărora "statele membre iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea dispoziţiilor prezentului regulament".

Astfel, a constatat că, prin emiterea Ordinului nr. 882/2004 pentru aprobarea Normelor tehnice de clasificare a carcaselor şi bovine adulte şi a Ordinului nr. 839/2014 pentru aprobarea Normelor Tehnice de clasificare a carcaselor de porci, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu a transpus Regulamentul (CE) nr. 1249/2008 al Comisiei din 10 decembrie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a grilei comunitare de clasificare a carcaselor de bovine, porcine şi ovine şi privind raportarea preţurilor acestora şi nici Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a pieţelor produselor agricole şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 şi (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului, ci a elaborat unele norme tehnice de punere în aplicare a acestor Regulamente.

Procedând la analiza Regulamentului CE nr. 1249/2008 din 10 decembrie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a grilelor comunitare de clasificare a carcaselor de bovine, porcine şi ovine şi privind raportarea preţurilor acestora ce conţine reglementări cu caracter special, adoptat în temeiul art. 43 lit. m) din Regulamentul 1234/2007, Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 şi Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 care a abrogat Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, Înalta Curte a constatat că legislaţia Uniunii Europene, respectiv regulamentele invocate de recurenta-reclamantă, nu instituie în sarcina statelor membre obligaţia de a nu aplica grilele de clasificare a carcaselor de bovine şi de porcine în cazul unui număr redus de sacrificări, ci, utilizează sintagmele "derogări speciale care pot fi acordate de statele membre", respectiv" statele membre sunt autorizate să nu aplice grila", sau " Statele membre pot hotărî ca cerinţele privind clasificarea carcaselor de bovine adulte menţionate la punctul A.V din Anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 să nu fie obligatorii.... "statelor membre li se acordă posibilitatea de a nu aplica respectivele grile, decizia de a acorda sau nu respectivele derogări rămânând la latitudinea fiecărui stat.".

Astfel, a constatat instanţa de control judiciar că judecătorul fondului în mod corect a reţinut că legislaţia europeană a lăsat la dispoziţia fiecărui stat membru facultatea de a decide dacă, prin legislaţia sa internă, acesta va acorda sau nu derogări de la obligativitatea clasificării carcaselor, nefiind consacrat un drept ex lege al unităţii de abatorizare de a nu aplica sistemul de clasificare în situaţia în care sacrifică mai puţin de 75 capete bovine, respectiv 200 capete porcine săptămânal.

Raportat la aceste considerente, Înalta Curte a constatat netemeinicia criticilor recurentei-reclamante, ce a susţinut că instanţa de fond a nesocotit puterea dreptului comunitar, aplicând dreptul intern, reţinând în esenţă că obligatorie este doar activitatea de clasificare a carcaselor de porcine şi de bovine, derogările de la această obligativitate putând fi acordate, însă, de către statele membre, prin legislaţia lor internă, doar dacă acestea consideră necesar să le acorde şi doar în cazurile strict prevăzute de Regulament şi cu notificarea prealabilă şi obţinerea acordului Comisiei Europene pentru aceste derogări.

În condiţiile în care prin regulamentele mai sus menţionate s-a lăsat la latitudinea fiecărui stat membru să acorde sau nu derogări de la obligativitatea clasificării carcaselor, iar România a optat pentru obligativitatea aplicării grilelor de clasificare a carcaselor de bovine şi porcine, indiferent de numărul mediu de sacrificări pe săptămână, neprevăzând nici o derogare în cazul unităţilor cu volum redus de activitate, efectuarea clasificării fiind astfel obligatorie indiferent de numărul de capete abatorizate săptămânal, în mod temeinic şi legal instanţa de fond a apreciat că acţiunea reclamantei este neîntemeiată, legislaţia naţională respectând întru-totul legislaţia Uniunii Europene în materie de clasificare a carcaselor de bovine şi de porcine, fiind corelată întocmai cu cea comunitară.

Astfel cum s-a reţinut mai sus, Regulamentul Delegat UE 2017/1182 al Comisiei din 20 aprilie 2017, aplicabil începând cu 11 iulie 2018, era in esenţă o completare a normelor de aplicare a Regulamentului UE 1308/2013 si o abrogare a Regulamentului (CE) 1249/2008, care, deşi în continuare nu prevedea obligativitatea de acordare de derogări de la obligaţia de clasificare, prevedea unele elemente de analiză a oportunităţii acordării unor asemenea derogări, pentru abatoarele care sacrifică mai puţin de 150 de bovine cu vârsta de minimum opt luni sau mai puţin de 500 de porcine pe săptămână ca medie anuală, diferite de cele anterioare.

La termenul din 04.02.2020 recurenta a depus în faţa instanţei de recurs Regulamentul delegat UE 2017/1182 al Comisie Europene, cererea acesteia de aplicare a derogărilor instituite prin Regulamentul delegat UE 2017/1182 al Comisiei din 20 aprilie 2017, de completare a Normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013, nefiind luată în considerare în condiţiile în care, la momentul pronunţării sentinţei de fond ce a făcut obiectul recursului, 30 iunie 2016, respectivul Regulament nu exista, nefăcând obiectul analizei instanţei de fond, în calea de atac a recursului verificându-se exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţa de fond.

Înalta Curte constată că, atât revizuienta în susţinerea cererii de revizuire cât şi intimata în susţinerea excepţiei de inadmisibilitate a cererii de reviuire au invocat Decizia nr. 45/2016 pronunţată de de către Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru Soluţionarea unor Chestiuni de Drept prin care a admis sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, stabilind ca în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (2) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cererea de revizuire este admisibilă în baza unor decizii ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, indiferent de momentul pronunţării acestora şi de împrejurarea invocării sau nu în litigiul de bază a dispoziţiilor de drept european preexistente, încălcate prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Intimata a susţinut, prin raportare la dispozitivul Deciziei nr. 45/2016, că aceasta are în vedere admisibilitatea revizuirii în contextul pronunţării unei decizii de către CJUE, condiţionat, în mod implicit, de preexistenta dispoziţiilor de drept european încălcate litigiului de bază, iar în prezenta cauză nu a fost pronunţată vreo decizie CJUE, solicitarea recurentei, având ca obiect adresarea întrebării preliminare către CJUE, fiind respinsă, iar dispoziţiile de drept european, pretins a fi fost înlăturate, în mod greşit, de la aplicare de către instanţa de recurs nu au făcut obiectul unei asemenea întrebări, nefiind preexistente litigiului de bază.

Înalta Curte nu poate reţine un asemenea motiv de inadmisibilitate având în vedere, în primul rând, conţinutul prevederii dispoziţiilor art. 21 alin. (2) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, care nu condiţionează admisibilitatea cererii de revizuire de pronunţarea vreunei decizii CJUE, ci prevede expres "pronunţarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene", fără a distinge.

În al doilea rând, chiar dacă în dispozitivul Deciziei nr. 45/2016 se face referire la cererea de revizuire care este admisibilă în baza unor decizii ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, indiferent de momentul pronunţării acestora şi de împrejurarea invocării sau nu în litigiul de bază a dispoziţiilor de drept european preexistente, în considerentele deciziei, răspunsul la prima întrebare este analizat atât din perspectiva existenţei unei hotărâri CJUE cât şi din perspectiva încălcării principiului priorităţii dreptului european, chiar dacă nu există o hotărâre preliminară pronunţată de CJUE.

Astfel, la paragraful 62 se reţine că "dispoziţiile legale nu pun nicio condiţie referitoare la "încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar" şi, de aceea, interpretând literal textul legal, rezultă că, în principiu, orice încălcare este de natură să constituie motiv de revizuire. Altfel spus, nu există niciun motiv pentru a distinge acolo unde legiuitorul nu distinge."

De asemenea, la paragraful 64 se reţine că "astfel, de exemplu, este inadmisibilă cererea de revizuire bazată pe "încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar" în situaţia în care normele de drept substanţial european invocate de revizuent nu erau în vigoare la data naşterii/modificării/stingerii raportului juridic dedus judecăţii. În acest caz, inadmisibilitatea rezultă din aplicarea principiului neretroactivităţii legii civile.

De asemenea, la paragraful 66, având în vedere efectele unei hotărâri CJUE, după cum rezultă din jurisprudenţa Curţii, redată la paragraful 65, s-a reţinut că "deciziile interpretative ale CJUE fac corp comun cu norma interpretată şi se aplică în toate situaţiile în care se aplică dreptul european interpretat, adică şi raporturilor juridice care s-au născut/modificat/stins anterior pronunţării deciziilor şi care nu sunt încă definitive (adică fac obiectul unor litigii pendinte).

Împrejurarea că în dispozitivul Deciziei nr. 45/2016 se face referire la cererea de revizuire care este admisibilă în baza unor decizii ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, indiferent de momentul pronunţării acestora este consecinţa întrebării puse de instanţa de trimitere, însă astfel cum s-a arătat, decizia analizează admisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva normelor de drept comunitar neaplicate cu prioritate.

Este nerelevant faptul că solicitarea recurentei, având ca obiect adresarea întrebării preliminare către CJUE a fost respinsă, recurenta putând formula cererea de revizuire dacă prin hotărârea ce soluţionează definitiv litigiul se încalcă prinicipiul în discuţie, fiind de asemenea nerelevantă împrejurarea că dispoziţiile de drept european, pretins a fi fost înlăturate, în mod greşit, de la aplicare de către instanţa de recurs nu au făcut obiectul unei asemenea întrebări, fiind necesar ca norma comunitară să fie în vigoare la data naşterii/modificării/stingerii raportului juridic dedus judecăţii.

Referitor la pct. 64 din considerentele Deciziei nr. 45 din 12 decembrie 2016 intimata arată că raportul juridic dedus judecăţii s-a născut la momentul comunicării adresei DAJ Brăila nr. 69/18.01.2013 către reclamantă, prin care i se aducea la cunoştinţă că are în continuare obligaţia de a proceda la clasificarea carcaselor de porcine şi de bovine, iar Regulamentul delegat UE 2017/1182 al Comisiei din 20 aprilie 2017 a intrat în vigoare începând cu 11 iulie 2018, astfel încât cererea de revizuire este inadmisibilă.

Inalta Curte a constatat deja că Regulamentul Delegat UE 2017/1182 al Comisiei din 20 aprilie 2017, aplicabil începând cu 11 iulie 2018, era in esenţă o completare a normelor de aplicare a Regulamentului UE 1308/2013 care, prevedea unele elemente de analiză a oportunităţii acordării unor derogări, pentru abatoarele care sacrifică mai puţin de 150 de bovine cu vârsta de minimum opt luni sau mai puţin de 500 de porcine pe săptămână ca medie anuală, diferite de cele anterioare, prin urmare nu se poate susţine că viza alt raport juridic decât cel dedus judecăţii, reglementarea comunitară de drept substanţial fiind preexistentă, oportunitatea şi dreptul de apreciere al pârâtei existând atât anterior naşterii litigiului cât ulterior datei de 11 iulie 2018.

Împrejurarea că la momentul pronunţării sentinţei de fond ce a făcut obiectul recursului Regulamentul delegat UE 2017/1182), nu exista şi nu a făcut obiectul analizei instanţei de fond, este nerelevant întrucât, astfel cum rezultă din dispozitivul şi considerentele Deciziei nr. 45/2016 pronunţată de de către Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru Soluţionarea unor Chestiuni de Drept, dispoziţia comunitară putea fi analizată chiar şi în calea de atac, atâta timp cât Regulamentului UE 1308/2013 exista şi a făcut obiectul analizei iar Regulamentul delegat UE 2017/1182 era aplicabil cu prioritate raportului juridic dedus judecăţii, având în vedere conţinutul reglementării.

Este adevărat că de principiu în calea de atac a recursului se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, însă există situaţii survenite ulterior cu relevanţă asupra raportului juridic dedus judecăţii care pot sau trebuie să fie avute în vedere de instanţa de control judiciar, principiul priorităţii dreptului european fiind aplicabil oricând, deci şi în această fază procesuală.

II.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

În considerarea celor expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 554/2004 şi art. 513 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, va respinge excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, va admite cererea de revizuire, va anula Decizia nr. 542 din data de 4 februarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal şi va acorda termen pentru soluţionarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire invocată de intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Admite cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. "A." S.R.L. împotriva deciziei nr. 542 din data de 4 februarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2013.

Anulează decizia nr. 542 din data de 4 februarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Acordă termen la data de 16.02.2022, cu citarea părţilor, pentru soluţionarea recursului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2021.