Judicial review of bailiff's disciplinary sanction: failure of alleged procedural auction violations to constitute systematic delay or negligence under Law 188/2000

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 12.11.2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara prin Colegiu director şi Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti prin Comisia Superioară de Disciplină a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 22/12.10.2018 a Comisiei Superioare din cadrul UNEJ pronunţată de această comisie în dosarul nr. x/2018 şi împotriva Hotărârii nr. 1/04.06.2018 a Consiliului de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara. A solicitat admiterea contestaţiei, schimbarea în tot a celor două hotărâri şi, pe fond, respingerea acţiunii disciplinare pornită de Colegiul Director al Camerei împotriva reclamantului.

Prin sentinţa civilă nr. 1787 din data de 22.05.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara prin Colegiul Director şi Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti prin Comisia Superioară de Disciplină, în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

2 Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 339 din data de 23 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, atât în privinţa sa, cât şi în privinţa Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, respectiv a Camerei Executorilor Judecătoreşti Teritoriale; a fost admisă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, prin preşedinte şi Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, prin preşedinte; s-a dispus anularea Hotărârii nr. 22 din 12.10.2018 a Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul UNEJ şi Hotărârii nr. 1 din 04.06.2018 a Consiliului de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 339 din data de 23 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâta Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara prin Preşedintele Colegiului Director, criticând hotărârea pentru nelegalitate, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate şi, rejudecând, respingerea acţiunii şi menţinerea ca legale şi întemeiate a hotărârilor instanţelor profesionale.

În motivarea cererii, recurenta-pârâtă a susţinut în esenţă că, în hotărârea sa Curtea de Apel Timişoara a apreciat în mod necorespunzător gravitatea faptelor reţinute in activitatea de executare silita desfăşurată de către intimatul reclamant, în dosarele execuţionale supuse analizei instanţelor profesionale, iar motivarea este susceptibila de a fi asimilata -nemotivarii -limitându-se la a constata ca, faptele "pot fi acoperite de prezenta celorlalţi participanţi la licitaţie".

De asemenea, recurentul susţine că în raport cu prevederile art. 60 din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 188/2000 aspectele invocate de reclamat pe excepţie, cu privire la "apărare şi cercetare disciplinară" au fost soluţionate de către Curtea de Apel Timişoara aspecte.

Astfel, susţine concluziile Consiliului de disciplina care apreciază ca susţinerea executorului judecătoresc în cauza ca nu se poate apăra deoarece dosarele originale au fost ridicate de D.I.I.C.O.T. la data de 05.04.2017 şi nu deţine copiile acestora, nu poate fi reţinută deoarece acesta avea la dispoziţie copiile depuse la instanţa de executare in cadrul contestaţiilor, conform încheierii din 07.10.2016 pronunţată de Judecătoria Timişoara in dosar nr. x/2016 (suma de 1495 RON reprezentând ev. copie dosare); sentinţa civila nr. 13122/9.12.2016 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosar x/2016; încheiere civila nr. 1092/02.02.2017 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosar x/2016; sentinţa civila nr. 1952/27.02.2017 pronunţată de Judecătoria Timişoara in dosar x/2017 (copie dosare depusă la data de 15.02.2017); încheiere civila nr. 5012/19.04.2017 pronunţată de Judecătoria Timişoara in dosar x/2017 (ev. copie dosare 2163,42 RON).

Recurentul, considera neîntemeiată apărarea executorului judecătoresc in cauza ca nu ar fi de competenţa materiala a Consiliului de disciplina si al Colegiului director de a se pronunţa asupra "aspectelor reţinute in procesul-verbal al şedinţei din 05.03.2018 ca fiind abateri disciplinare", astfel ca Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 actualizata prevede la art. 66 că "Consiliul de disciplina are competenţa de a judeca orice executor judecătoresc din cadrul Camerei respective, pentru abaterile prevăzute la art. 47 din lege", iar cat priveşte cercetarea prealabila aceasta se face de către Colegiul director, in conformitate cu prevederile art. 48 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 actualizata "Pentru suspendarea din funcţie sau excluderea din profesie este obligatorie cercetarea prealabila, care se efectuează de inspectori generali din cadrul direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei sau de Colegiul director al Camerei executorilor judecătoreşti".

În ceea ce priveşte fondul recurentul consideră neîntemeiată şi nelegală hotărârea Curţii de Apel Timişoara care în mod nejustificat a înlăturat evidenţa faptelor, precum şi a faptului ca astfel în mod deliberat executorul judecătoresc a indus o confuzie generală.

Recurentul consideră că în mod intenţionat în publicaţia de vânzare nu s-au făcut menţiunile necesare si legale cu privire la modul de vânzare a imobilelor, în bloc sau separat, ceea ce a produs confuzie si lipsa de transparent. În momentul stabilirii ordinii de licitaţie potrivit art. 846 alin. (4), ordinea nu a fost arătata de proprietarul imobilului ale cărui apartamente erau, respectiv de debitorul girant ipotecar in patrimoniul căruia se răsfrâng nemijlocit consecinţele vânzării, ci de avocatul debitorului obligaţiei care, la rândul lui, a părăsit licitaţia înainte de a începe, sesizând scenariul pus la cale de participanţi. În condiţiile in care s-ar fi procedat la vânzarea imobilelor începând cu cel mai valoros, nu ar mai fi fost necesara, în principiu, vânzarea tuturor imobilelor, garantul ipotecar având şansa sa-i rămână in proprietate unele unităţi locative.

Mai mult art. 835 alin. (2) şi art. 846 alin. (2) C. proc. civ., obliga executorul judecătoresc, în cazul in care obiectul executării silite ii formează mai multe bunuri imobile distincte ale debitorului, sa stabilească ore diferite, succesive pentru vânzarea fiecărui imobil în parte astfel încât, eventualii licitatori sa nu fie prejudiciaţi si sa aibă posibilitatea depunerii ofertelor in raport cu momentul deschiderii fiecărei licitaţii în parte. Executorul însuşi prin modul în care a gestionat întreaga procedura de executare a urmărit producerea unei stări de confuzie.

Scopul executării silite fiind recuperarea prejudiciului in condiţii optime pentru toate părţile participante, se observă ca executorul judecătoresc a întrebat părţile participante la licitaţie daca sunt de acord să-i permită şi licitatorului întârziat participarea la licitaţie, dar aceştia au refuzat, dar din cuprinsul procesului-verbal înregistrare DIICOT, se observa ca toţi participanţii inclusiv avocatul debitorului erau înţeleşi, mai puţin debitorul, acesta părăsind licitaţia considerând ca este un scenariu, "erau înţeleşi între ei". Astfel daca executorul respecta dispoziţiile C. proc. civ., respectiv art. 844 alin. (1) coroborat cu art. 846, nu se mai ajungea in situaţia de a refuza primirea la licitaţie a unui licitator de care executorul judecătoresc avea cunoştinţa cu o zi înainte când acesta si-a depus oferta si garanţia de participare.

Executorul nu a dorit participarea la licitaţie a altui licitator având in vedere si ora fixata pentru licitaţie, respectiv ora 16:00 în condiţiile în care urma vânzarea a 9 (nouă) imobile, iar programul de lucru cu publicul era pana la 16:30. Cu privire la ora stabilita pentru începerea licitaţiei prin fixarea ei la ora 16, executorul a urmărit tocmai ideea de a se prezenta cat mai putini licitatori, avându-se în vedere ora de încetare a programului de lucru respectiv orele 16:30, cu atât mai mult cu cat pentru licitaţiile anterioare, amânate, orele de începere a licitaţiei au fost 10,00, 12,00, 14,00. Modul de întocmire a publicaţiilor de vânzare, respectiv enumerarea imobilelor este ca si cum la ora menţionată în publicaţie se vând toate, întrucât nu este menţionata ora la care începe vânzarea pentru flecare imobil.

Astfel, vânzarea tuturor imobilelor s-a făcut printr-o singura publicaţie de vânzare nefiind respectate nici prevederile art. 835 alin. (2) C. proc. civ. privind declanşarea procedurii de vânzare si nici prevederile privind publicitatea vânzării si anume art. 839 alin. (4) C. proc. civ., acest lucru determinând depunerea de oferte de cumpărare pentru întreg imobilul de către mai mulţi licitatori cum ar fi: S.C. B. S.R.L.,C., S.C. D. S.R.L., la preturile însumate integrale ale tuturor apartamentelor. Executorul a procedat la publicarea în extras doar într-un ziar de circulaţie naţională, nu şi într-un ziar local, având în vedere ca imobilele din publicaţie au valori atât sub suma de 250.000 RON cat si peste aceasta suma.

Însăşi Curtea de Apel reţine în hotărârea sa, la pagina 8 că "vânzarea sa se facă pe apartamente" însa pentru ca vânzarea sa se facă pe apartamente trebuia sa se menţioneze în publicaţia de vânzare ora la care începe licitaţia pentru fiecare imobil. Ori de la interceptările DIICOT rezulta ca erau înţeleşi intre ei, acesta fiind si motivul pentru care s-a fixat ora 16 ca ora de începere a licitaţiilor. Executorul judecătoresc ca si ceilalţi licitatori nu avea nici un interes sa-l primească la licitaţie pe licitatorul S.C. E. S.R.L., având in vedere ca oferta acestuia fara sa liciteze cu nici un licitator, pentru ca nu a fost primit la licitaţie, era mai mare decât preţul obţinut la licitaţie a precizat că executorul judecătoresc cunoştea situaţia întrucât S.C. E. S.R.L. depusese cu o zi înainte atât oferta cat si recipisa de consemnare a garanţiei de participare la licitaţie, îndeplinind condiţiile conform art. 844 alin. (1) C. proc. civ. De altfel, aceasta este si motivaţia pentru care pentru o creanţă în cuantum de 148.800 euro s-au vândut la licitaţie imobile in valoare de 586.000 euro.

Recurentul apreciază ca executorul judecătoresc în cauza a încălcat si prevederile art. 840 şi 657 şi 845 C. proc. civ. amânând in mod repetat licitaţiile fara motiv întemeiat, fara sa respecte procedura legala de a emite încheiere de amânare a licitaţiei. Spre exemplu, cu privire la amânările de licitaţii, licitaţia din 15.06.2016 a fost amânata pe motivul ca singurul licitator prezent nu a dispus de un mandat autentic special conform art. 843 C. proc. civ. deşi acesta era administratorul societăţii comerciale pe care o reprezenta (S.C. B. SRL) si cu atât mai mult cu cat a oferit si preţul de strigare, respectiv la acea data chiar preţul integral de evaluare . Conform procesului-verbal de constatare din 01.07.2016 ora 12:30-13:30 întocmit de executorul in cauza, licitaţia de la aceasta data, a fost amânata pentru un nou termen (25.07.2016 - mai lung de 20 de zile de la data fixata) pe motiv ca procedura de comunicare a publicaţiei de vânzare cu coproprietarii unui singur apartament (din cele noua) "conţine elemente contradictorii", deşi şi la acest termen au fost prezenţi licitatori. Ori in cauza, având procedurile îndeplinite pentru celelalte imobile, în condiţiile legii, reclamantul intimat avea obligaţia si posibilitatea sa procedeze la continuarea executării silite.

Cu privire la licitata din 08.11.2016 la care s-au prezentat doi licitatori care au depus oferte de cumpărare, executorul judecătoresc la solicitarea creditorului, fara nici o dovada, a dispus scoatere din licitaţie a unui licitator respectiv F., pe motivul că este o persoana interpusa a debitorului deşi la termenele anterioare, când a fost prezent acesta nu a fost eliminat de la licitaţie astfel, prin aceasta manevra, avându-se în vedere ca ofertele erau mai mici de 75% si condiţia legala era sa fie minimum doi licitatori, executorul îşi motivează hotărârea de amânare deliberata a licitaţiei, iar cu privire la amânările dispuse, nu s-au respectat dispoziţiile art. 657 C. proc. civ., respectiv emiterea de încheieri de amânare a licitaţiilor.

De asemenea, recurentul susţine concluziile instanţelor disciplinare profesionale care au constatat încălcarea prevederilor art. 846 alin. (1) C. proc. civ. prin neacceptarea la licitaţie a ofertantului S.C. E. S.R.L., pe motiv ca ar fi ajuns la câteva minute după începerea licitaţiei in condiţiile in care "vânzarea la licitaţie se face in mod public. Ea începe prin citirea de către executor a publicaţiei de vânzare si a ofertelor primite pana la acea data".

În procesul-verbal de constatare a licitaţiei imobiliare din 14.12.2016 orele 16:00 - 20,50 încheiat de executorul in cauza, acesta menţionează in ordine cronologica la "acte de executare" persoanele prezente, ofertele, faptul ca mandatarul G. a ajuns după ora 16:00, obiecţiunile acestuia, ca după aceea să fie menţionata citirea publicaţiei conform art. 846 alin. (4) C. proc. civ., Conform nomelor legale, licitaţia a început odată cu citirea publicaţiei de vânzare, data şi ora la care ofertantul S.C. E. S.R.L. prin mandatar, era prezent. Oferta S.C. E. S.R.L., era net superioara celorlalţi participanţi la licitaţie, astfel ca înlăturarea de la licitaţie este cu atâta mai grava şi în mod normal şi legal, de neînţeles.

Totul culminează cu contestaţia la executare promovata de creditor prin care acesta arata ca executorul nu a procedat legal prin neprimirea la licitaţie a licitantului, recurenta considerând ca, avându-se în vedere ca urmau sa fie vândute la licitaţie 9 imobile executorul judecătoresc trebuia sa dispună fixarea licitaţiei pentru fiecare imobil la ore care sa permită mai multor licitatori. Este inadmisibil ca un executor judecătoresc să împiedice licitaţiile publice, a administratorilor unei societăţi comerciale sub motivul că aceştia nu deţin procuri autentice, în condiţiile in care legea nu prevede o asemenea condiţie, iar întinderea mandatului administratorilor se probează cu hotărâri AGA daca este cazul.

Recurentul considera neîntemeiata concluzia Curţii de Apel Timişoara prin hotărârea pronunţată deoarece este evident ca, au fost încălcate si prevederile art. 846 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., în cauza prezenta executorul în cauza nu a întocmit o încheiere in acest sens in conformitate cu prevederile art. 657 C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs

3.1 Intimata-pârâtă Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile necompetenţei materiale a secţiei contencios administrativ şi fiscal şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi a Comisiei Superioare de Disciplină a UNEJ.

3.2 Intimatul-reclamant A. a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a invocat lipsa calităţii procesuale active a Colegiului Director al CEJ de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, lipsa calităţii de reprezentant al preşedintelui Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, invocând şi nulitatea recursului pentru nerespectarea prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare, Colegiului Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, a solicitat respingerea excepţiilor invocate şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 28 aprilie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 17 martie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

În şedinţa publică din data de 17 martie 2021, H. a depus la dosar cerere de intervenţie voluntară accesorie în apărarea recurentei-pârâte, cauza fiind amânată pentru data de 15 septembrie 2021 în vederea comunicării către părţi a acestei cererii de intervenţie, când a fost încuviinţată în principiu în temeiul art. 63 alin. (2) şi art. 64 din C. proc. civ.

Totodată, în şedinţa publică din data de 15.09.2021, Înalta Curte a respins excepţiile de necompetenţă materială a ÎCCJ-SCAF,lipsei dovezii calităţii de reprezentant a Preşedintelui Colegiul Director pentru Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, precum şi excepţia nulităţii recursului.

De asemenea, Înalta Curte a constatat lipsa calităţii de recurrent a Colegiului Director al Camerei Ececutorilor Judecătoreşti, având în vedere că acest organism nu a avut calitatea de parte în faţa instanţei de fond.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamantul, A., s-a adresat la data de 12.11.2018 instanţei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, solicitând, în contradictoriu cu pârâtele Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara prin Colegiul Director şi Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti prin Comisia Superioară de Disciplină, efectuarea unui control de legalitate asupra Hotărârii nr. 22/12.10.2018 a Comisiei Superioare din cadrul UNEJ pronunţată în dosarul nr. x/2018 şi asupra Hotărârii nr. 1/04.06.2018 a Consiliului de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, considerându-se vătămat prin emiterea acelor administrative de sancţionare şi administrative jurisdicţionale, solicitând astfel, admiterea contestaţiei, schimbarea în tot a celor două hotărâri şi, pe fond, respingerea acţiunii disciplinare pornită de Colegiul Director al Camerei împotriva sa.

În esenţă, ca stare de fapt, se reţine că prin Hotărârea nr. 1/4.06.2018 emisă de Camera executorilor judecătoreşti de pe lângă CAT-Consiliul de Disciplină, reclamantul a fost sancţionat disciplinar cu amenda în cuantum de 3000 RON pentru săvârşirea abaterii prevăzute de dispoziţiile art. 47 lit. e) teza a II-a din Legea cu nr. 188/2000, iar prin Hotărârea nr. 22/12.10.2018 emisă de Uniunea Naţională a Executorilor judecăroreşti prin Comisia Superioară de Disciplină, contestaţia a fost respinsă, fiind menţinută hotărârea de sancţionare.

Prin actul administrativ de sancţionare, Consiliul de disciplină din cadrul Camerei Executorilor judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, a admis acţiunea disciplinară promovată de Colegiul Director din cadrul aceleiaşi Camere, confirmand faptele reţinute în sarcina reclamantului A., săvârşite în calitatea sa de executor judecătoresc, prin procesul-verbal de cercetare prealabilă din data de 05.03.2018, ca fiind abateri disciplinare, respectiv: amânarea în mod repetat a licitaţiilor fără motive întemeiate, cu încălcarea dispoziţiilor art. 840 şi 657 C. proc. civ.. nerespectarea art. 835 alin. (2) şi 846 C. proc. civ. privind îndeplinirea procedurii de vânzare la licitaţie a fiecărui bun imobil distinct, în parte; neacceptarea la licitaţie a unui ofertant, în speţă S.C. E. S.R.L., care a avut o ofertă superioară valorii de licitaţie, pentru faptul că ofertantul a ajuns la câteva minute după începerea licitaţiei; prejudicierea debitorului prin neacceptarea la licitaţie a ofertei S.C. E. S.R.L fapt care a condus la adjudecarea tuturor imobilelor, cu nerespectarea art. 629 alin. (1) C. proc. civ. stabilirea ordinii de vânzare a imobilelor potrivit solicitării unui avocat pretins a reprezenta debitorul, dar al cărui mandat nu a fost identificat la dosar.

Actul administrativ individual de sancţionare, Hotărârea nr. 1/4.06.2018 emisă de Camera executorilor judecătoreşti de pe lângă CAT-Consiliul de Disciplină şi actul administrativ jurisdictional de soluţionare a contestaţiei formulate de reclamant, Hotărârea nr. 22/12.10.2018 emisă de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ, prin care s-au confirmat abaterile reţinute şi sancţiunea disciplinară aplicată au fost contestate de către reclamant în faţa instanţei de contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Timişoara, devenită competentă, urmare a declinării de competentă de către Curtea de Apel Bucureşti, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, prin întâmpinare, atât în privinţa sa, cât şi în privinţa Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, respectiv a Camerei Executorilor Judecătoreşti Teritoriale, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtele Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, prin Preşedinte şi Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, prin Preşedinte, şi a dispus anularea Hotărârii nr. 22 din 12.10.2018 a Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul UNEJ şi a Hotărârii nr. 1 din 04.06.2018 a Consiliului de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

Preliminar, Înalta Curte constată că soluţia pronunţată asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive nu a fost recurată, intrând astfel în puterea lucrului judecat.

De asemenea şi considerentele instanţei privind analiza criticilor de nelegalitate de ordin formal invocate de reclamant în privinţa actelor administrative contestate, referitoare la nesocotirea prevederilor art. 68 alin. (2) şi (3) din cuprinsul Regulamentului de punere în aplicare a Legii cu nr. 188/2000, la nerespectarea dreptului la apărare, deoarece dosarele de executare silită ce făceau obiectul analizei forurilor disciplinare au fost ridicate în original de către reprezentanţii D.I.I.C.O.T. Timişoara în vederea instrumentării unui dosar de urmărire penală şi presupusele suspiciuni de subiectivism în privinţa unuia dintre membrii Consiliului de Disciplină, pe motiv că acesta era asociat cu preşedintele Colegiului Director al Camerei, nu mai pot fi puse în discuţie în faţa instanţei de control judiciar, atâta vreme cât reclamantul nu a formulat recurs.

Procedând la analiza criticilor de casare formulate de recurent, Înalta Curte constată nefondat motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., din perspectiva nemotivării, din considerentele sentinţei rezultând cu evidenţă că instanţa de fond şi-a motivat hotărârea atât cu privire la excepţie cât şi la fondul litigiului, analizând punctual şi distinct atât aspectele de nelegalitate cât şi cele de netemeinicie, fiind respectate dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

De altfel, recurentul, nu indică criticile sau apărările sale care nu ar fi fost analizate de către instanţă, fiind analizată fiecare faptă reţinută ca fiind abatere disciplinară, prin raportare la temeiul reţinut în actul de sancţionare respectiv art. 47 lit. "e" din Legea nr. 188/2000, "întârzierea sistematică şi neglijenţa în efectuarea lucrărilor", raţionamentul judiciar rezultând în mod clar şi complet din considerentele sentinţei recurate.

În ceea ce priveşte criticile formulate în recurs, pe fondul cauzei, care s-ar încadra din perspectiva recurentului pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine, în primul rând, că în cadrul căii de atac instanţa de control judiciar nu procedează la o restabilire a situaţiei de fapt ci efectuează un control judecătoresc de legalitate a sentinţei, din perspectiva aplicării şi interpretării greşite a normelor de drept material aplicabile în cauză.

Or, recurentul în cadrul motivelor de recurs reia întrutotul situaţia de fapt reţinută în actul de sancţionare, ivocând neregularităţi ale procedurii de executare silită, în ceea ce priveşte modul de vânzare, în bloc sau separat, începând cu cel mai valoros, nerespectarea art. 835 alin. (2) şi art. 846 alin. (2) din C. proc. civ., lipsa menţiunii privind ora vânzării conform art. 839 alin. (1) lit. "I" sancţionată cu nulitate potrivit alin. (2), din acelaşi Cod, în scopul de a nu participa la licitaţie un licitator, care oferea o ofertă superioară, cu consecinţa prejudicierii debitorului.

În contextul în care Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului, procedând la analiza susţinerilor recurentului, din perspectiva art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., se reţine că în mod legal şi temeinic curtea de apel constatat că sancţiunea disciplinară aplicată a fost fundamentată de o serie de aspecte ce vizau modalitatea concretă în care executorul judecătoresc a interpretat şi aplicat dispoziţiile legale relevante în materia executării silite, respectiv dispoziţiile art. 840, art. 845, art. 657, art. 846 alin. (1), (2) şi 3 C. proc. civ., fără a se releva date de natură să contureze elementele constitutive pentru săvârşirea abaterii prevăzute de dispoziţiile art. 47 lit. e) din Legea cu nr. 188/2000, constând în întârziere sistematică şi neglijenţă în efectuarea lucrărilor.

De altfel, faptete reţinute ca şi abateri nu pot fi "întârzieri sistematice" în efectuarea lucrărilor, întrucât nu au această natură juridică, ci pot fi încadrate în ipoteza "neglijenţei", instanţa de fond aprecind în mod corect că în actul administrativ de sancţionare nu au fost exemplificate de către Consiliul de Disciplină termenele la care s-ar fi amânat în mod nejustificat licitaţia, cu excepţia celui din 1.07.2017, termen la care executorul a dispus amânarea licitaţiei fără a se formula o cerere în acest sens, iar terţii interesaţi erau prezenţi la licitaţie, în opinia Consiliului de disciplină, acoperindu-se astfel inadvertenţele constatate în procedura de comunicare.

Din această perspectivă, nu se poate reţine o întârziere sistematică, fiind vorba despre un singur termen, amânare dispusă din oficiu, în temeiul art. 845 din C. proc. civ., întrucât executorul a apreciat că, având în vedere împrejurarea că dovada de comunicare cu coproprietarii conţinea elemente contradictorii, întrucât, la data stabilită pentru desfăşurarea licitaţiei (01.07.2017) s-au prezentat coproprietarii în cauză, însoţiţi de avocat, care au susţinut faptul că nu au primit publicaţia de vânzare, iar din dovada de comunicare nu se putea confirma primirea publicaţiei, astfel că, pentru a respecta prevederile art. 678 alin. (2) C. civ., a apreciat că se impune amânarea licitaţiei pentru a da şi coproprietarilor şansa de a lua la cunoştinţă despre licitaţie, raportat la împrejurarea că şi aceştia ar fi putut să participe la licitaţie, sens în care ar fi trebuit să facă anumite demersuri.

Pe de altă parte, nu se poate reţine nici o conduită neglijentă această măsură, potrivit normei procedurale, executorul fiind obligat să amâne şi din oficiu licitaţia, în eventualitatea în care constata nereguli în privinţa modalităţii de înştiinţare a părţilor, în acest caz prezenţa avocaţilor şi a coproprietarilor nefiind suficientă pentru a "acoperi" acest viciu de procedură, întrucât pentru participarea la licitaţie erau necesare anumite demersuri procedurale.

De altfel, recurentul nici nu mai critică considerentele instanţei asupra modului în care Consiliul de disciplină a apreciat asupra amânării licitaţiei din data de 01.07.2017, ci asupra neglijenţei reflectată prin modul în care în publicaţia de vânzare nu s-au făcut menţiunile necesare în legătură cu modul de vânzare a imobilelor, în bloc sau separate, cu încălcarea art. 835 alin. (2) şi art. 846 alin. (2) din C. proc. civ., fapt ce a condus la confuzie şi lipsă de transparenţă, susţinându-se că executorul judecătoresc trebuia să stabilească ore diferite pentru fiecare imobil.

Împrejurarea că această deficienţă a condus la situaţia excluderii unui licitator care a întârziat, iar toate părţile s-au opus, nu justifică aprecierea recurentului că această faptă ar constitui abatere disciplinară, pentru motivul că, dacă executorul respecta dispoziţiile C. proc. civ., respectiv art. 844 alin. (1) coroborat cu art. 846, nu se mai ajungea in situaţia de a refuza primirea la licitaţie a unui licitator de care executorul judecătoresc, recurentul presupunând că executorul nu a dorit participarea la licitaţie a altui licitator având in vedere si ora fixata pentru licitaţie, respectiv ora 16:00 în condiţiile în care urma vânzarea a 9 (nouă) imobile, iar programul de lucru cu publicul era pana la 16:30.

Prin hotărârile contestate se reţine, cu privire la ora stabilita pentru începerea licitaţiei, că prin fixarea ei la ora 16, executorul a urmărit tocmai ideea de a se prezenta cat mai putini licitatori, avându-se în vedere ora de încetare a programului de lucru respectiv orele 16:30, cu atât mai mult cu cat pentru licitaţiile anterioare, amânate, orele de începere a licitaţiei au fost 10,00, 12,00, 14,00.

Înalta Curte reţine, în primul rând, că abaterea disciplinară nu poate fi reţinută urmare a unor suspiciuni, presupuneri, că executorul nu a dorit să participe la licitaţie ofertantul S.C. E. S.R.L., ci ea trebuie să se întemeieze pe dovezi certe şi clare că, atât prin modul de efectuare a publicaţiilor cât şi prin ora fixată, executorul, din culpa acestuia, a generat imposibilitatea participării la licitaţie a unui ofertant. Însă în procesul-verbal de constatare a licitaţiei imobiliare din data de 14.12.2016 orele 16-20:50 încheiat de executorul judecătoresc în cauză se menţionează în ordine cronologică actele de executare, persoanele prezente, ofertele, faptul că mandatarul G. a ajuns după ora 16:00, respectiv 16.08, precum şi obiecţiunile acestuia, ca după aceea să fie menţionată citirea publicaţiei conform art. 846 alin. (4) C. proc. civ.

De asemenea, astfel cum a constatat şi curtea de apel, în cuprinsul procesului-verbal de constatare a licitaţiei imobiliare executorul a menţionat că oferta de cumpărare din partea S.C. E. S.R.L. a fost depusă în data de 13.12.2016, iar ca urmare a faptului că mandatarul nu a fost prezent la momentul începerii licitaţiei, şi după ce creditorul, debitorul şi licitatorii au fost împotriva participării acestui reprezentant la licitaţie, s-a dispus ca această societate să nu poată participa la licitaţie.

În acord cu judecătorul fondului, se reţine că măsurile procedurale luate de executorul judecătoresc sunt rezultatul modului de interpretare şi aplicare de către acesta a prevederilor art. 839 şi art. 846 alin. (1 C. proc. civ. în scopul de a sigura tuturor participanţilor la licitaţie condiţii egale, în contextul în care toţi cei prezenţi la ora stabilită s-au opus faţă de acceptarea unui participant întârziat, însă această conduită nu poate fi considerate neglijenţă în efectuarea lucrărilor, pentru a atrage răspunderea disciplinară a acestuia.

Din cuprinsul declaraţiei de recurs şi a actelor administrative constatate, se desprinde ideea unei conivenţe a executorului cu ceilalţi licitatori în scopul înlăturării unui licitator care avea o ofertă mai avantajoasă pentru debitor, însă o asemenea susţinere ar depăşi noţiunea de "neglijenţă", ci ar fi un act intenţionat ce ar putea face obiectul analizei organelor de urmărire penală, nefăcându-se dovada unei sancţiuni penale aplicate executorului şi nici despre acte de urmărire penală ale DIICOT, desfăşurate cu privire la această licitaţie care să se impună cu putere de lucru judecat în cauza de faţă.

Pe de altă parte, pentru neregulile săvârşite în cadrul procedurilor de executare silită partea poate formula contestaţie la executare, or, astfel cum s-a reţinut şi de prima instanţă, o parte dintre aspectele reţinute în fundamentarea aplicării sancţiunii disciplinare au fost verificate de Judecătoria Timişoara, ca instanţă de executare, în dosarele nr. x/2016, y/2016, z/2016, w/2017, t/2017, în care s-au formulat contestaţii la executare, respinse sau anulate de instanţă, în cauză nefăcându-se dovada că ar fi fost anulate în mod definitiv actele de executare reţinute în actele de sancţionare, iar motivul anulării ar fi fost neregularităţile săvârşite de executorul judecătoresc.

Prin urmare criticiele formulate în cadrul recursului de către recurent nu pot fi reţinute, iar susţinerile intervenientului în interesul recurentului, care privesc motivele de recurs, sunt de asemenea nefondate, pentru aceleaşi considerente, neputându-se reţine argumente suplimentare care să conducă la o altă concluzie. Este adevărat că, "de plano", răspunderea disciplinară poate subzista chiar dacă nu există o soluţie penală pronunţată în cauză sau dacă actele de executare nu au fost anulate definitiv de instanţa de executare, însă în speţa de faţă faptele reţinute nu pot fi calificate ca abateri disciplinare, care să conducă la sancţionarea disciplinară a executorului judecaătoresc, astfel cum s-a reţinut.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat şi va respinge cererea de intervenţie voluntară accesorie formulată de H. în apărarea recurentei-pârâte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara prin Preşedintele Colegiului Director împotriva sentinţei nr. 339 din data de 23 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea de intervenţie voluntară accesorie formulată de H. în apărarea recurentei-pârâte.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2021.