Arbitral award challenged on ultra petita grounds where contractually stipulated performance bonus was subsumed within total financial compensation claim

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul Clubul Sportiv al Armatei Steaua Bucureşti (UM 02301 Bucureşti) a chemat în judecată pe pârâţii A. şi Federaţia Română de Handbal, solicitând anularea Hotărârii arbitrale nr. 34/17.04.2019, pronunţată de Comisia Centrală de Apel, în dosarul arbitral nr. x/2019 şi suspendarea executării silite a hotărârilor executorii nr. 34/17.04.2019 a Comisiei Centrale de Apel şi a hotărârii nr. 423/25.03.2019 a Comisiei de Memorii până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 967 din data de 16.10.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamantul Clubul Sportiv al Armatei Steaua Bucureşti (UM 02301 BUCUREŞTI), în contradictoriu cu pârâţii A. şi Federaţia Română de Handbal, a anulat în parte Hotărârea nr. 34/17.04.2019 dată de Federaţia Română de Handbal-Comisia Centrală de Apel în privinţa sumei de 5917 RON reprezentând venit datorat cu titlu de primă pentru obţinerea locului 2 în Cupa României, sezon 2018-2019, menţinând în rest hotărârea atacată. Totodată, a obligat reclamantul la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată către pârâtul A..

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 967 din data de 16.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinţei recurate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare, precum şi obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată din recurs.

În susţinerea motivelor de recurs, recurentul-pârât a susţinut, în esenţă, că demersul judiciar se îndreaptă exclusiv asupra admiterii în parte a cererii reclamantului în considerarea motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. f) din C. proc. civ. - tribunalul arbitral a dat mai mult decât ce s-a cerut.

Astfel, recurentul a arătat că instanţa de fond a omis să reţină că a fost despăgubit cu o sumă sensibil mai mică, respectiv 555.065 RON, iar diferenţa este reprezentată de contravaloarea bonusurilor aferente condiţiilor suspensive care s-ar fi putut împlini după încetarea contractului.

În esenţă, recurenta susţine că: a pretins de la bun început, prin cererea adresată instanţei arbitrale valoarea tuturor obligaţiilor scadente, inclusiv a bonusurilor pentru perceperea cărora se împlinise condiţia suspensivă (a pretins suma totala de 629.031 RON din care suma de 555.065 RON reprezintă drepturi cu natură salarială, iar suma de 73.966 RON care reprezintă întocmai contravaloarea stimulentelor de obiectiv în cuantumul a 36.983 RON anual); prin soluţia definitivă a instanţei arbitrale nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut, ci, din contră, sensibil mai puţin decât ceruse; a fost despăgubit în două moduri, prin obligarea clubului intimat reclamant la veniturile nerealizate in ceea ce priveşte obligaţiile certe scadente - salarii şi bonus - şi prin obligarea la restituirea cheltuielilor - pe care era chemat să le suporte fie contractual, fie regulamentar - astfel încât am folosit terminologia de "despăgubire totală" pentru veniturile datorate şi pe cea de "alte pretenţii" pentru cheltuielile pe care clubul era chemat să le restituie fie contractual, fie regulamentar.

În realitate, suma de 629.031 RON pe care a pretins-o iniţial Comisiei de Memorii a FRH cu titlu de drepturi financiare reprezintă diferenţa dintre: valoarea totală a tuturor veniturilor cuvenite recurentului pârât în temeiul contractului de joc (pana la data la care ar fi expirat durata acestuia in 2021); valoarea veniturilor încasate de acesta înainte de denunţarea unilaterala fara justă cauză a contractului de joc de către clubul intimat reclamant. Implicit, ea cuprinde şi bonusurile datorate pentru obiectivele care constituie împlinirea condiţiilor suspensive.

Prin contractul încheiat între părţi se stabilise ca clubul intimat reclamant să asigure jucătorului recurent pârât veniturile contractate şi să restituie sportivului cheltuielile de transport aerian pe care clubul intimat reclamant se angajase sa le suporte. Mai mult, regulamentul de organizare a activităţii sportive impunea clubului intimat reclamant să asigure jucătorului recurent şi baza materială necesară pregătirii fizico-tactice pentru joc. Apoi, pe calea Anexei financiare la contract, părţile au defalcat sumele convenite contractual. Astfel, cheltuielile asumate de club au fost stabilite într-o manieră determinabilă (fiind limitate la două călătorii tur retur Bucureşti-Split pentru fiecare sezon), iar veniturile împărţite în doua categorii de drepturi, financiare - drepturile periodice (asimilate salariului) şi stimulentele (primele de joc si bonusurile de obiectiv, care comporta un regim diferit in ipoteza denunţării unilaterale fara justa cauza a contractului).

In acest sens, recurentul aminteşte că instituţia raporturilor contractuale din dreptul sportiv impune în principiu despăgubirea jucătorilor şi/sau antrenorilor cu valoarea drepturilor financiare cuvenite acestora până la finalul contractului, fără luarea in considerare a stimulentelor pentru condiţiile suspensive care s-ar împlini ulterior încetării contractului (întrucât cele cuvenite pentru condiţiile deja împlinite se convertesc in obligaţii neonorate ale clubului).

Din veniturile totale contractate în cuantum de 995.663 (nouăsutenouăzecişicinci şasesuteşaizecişitrei) RON, anexa financiara a calificat suma totală de 884.714 drept venituri periodice certe şi a repartizat restul, în cuantumul a 110.949, ca prime sau ca bonusuri de obiectiv afectate de condiţii suspensive. Dintre acestea, a pretins şi bonusul pentru clasarea pe locul secund în Cupa României (condiţie suspensivă care s-a împlinit în timpul contractului care a încetat abia în 17 aprilie 2019, data rămânerii definitive a soluţiei arbitrale.

Or, diferenţa dintre suma solicitată si suma primită este de 73.966 RON care reprezintă întocmai suma stimulentelor de obiectiv in cuantumul a 36.983 RON pentru sezonul 2018-2019 şi in cuantumul a 36.983 RON pentru sezonul 2019 - 2020 pe fiecare dintre cele două sezoane competiţionale). Ulterior, Comisia de Apel a admis apelul si a obligat clubul intimat recurent în prezenta cauză la bonusul cuvenit pentru plasarea pe locul secund in Cupa României şi la restituirea cheltuielilor (care nu se socotesc în rândul veniturilor contractate)

Prin urmare, atunci când recurentul pârât a solicitat instanţei arbitrale "despăgubiri totale", a urmărit să sublinieze că acestea cumulează atât drepturi financiare periodice (atât cele scadente, cât şi cele certe datorate in viitor potrivit eşalonării din Anexa financiară), cât si stimulentele (primele de joc si bonusurile pentru obiectivul care fusese deja atins, respectiv clasarea pe locul II in Cupa României şi care devenise scadent înainte de încetarea contractului, care a survenit abia în 17 aprilie 2019, data rămânerii definitive a soluţiei arbitrale).

Separat de această "despăgubire totală" privind ambele categorii de venituri, pârâtul a mai solicitat si restituirea cheltuielilor pe care clubul convenise să le suporte (contravaloarea a doua bilete de avion dus/întors in fiecare sezon/sau pe care clubul le datora in temeiul îmbogăţirii fără justă cauză - contravaloarea abonamentelor la sala de forţă (in condiţiile in care toate regulamentele de organizare a activităţii sportive cluburilor obligaţia de a asigura baza materială necesara pregătirii sportivilor).

Prin urmare, natura juridica a acestora nu era cea de venituri asigurate sportivului, ci de speze care cad in sarcina clubului intimat-reclamant fie in temeiul contractului, fie in temeiul obligaţiilor care îi revin în baza regulamentului de organizare a activităţii sportive.

Or, diferenţa de natură juridică pentru care a pretins dezdăunări (venituri/cheltuieli) este raţiunea care impune ca suportare spezelor să fie pretinsă separat de obligarea la plata veniturilor cuvenite sportivului (singurele care se cumulează în despăgubirea totală pretinsa în cauza).

Ca atare, bonusul pentru câştigarea Cupei României reprezintă o obligaţie asumata prin anexa financiara, pentru o condiţie care a fost împlinită înainte de încetarea contractului şi neonorată de către clubul sportiv la data introducerii acţiunii arbitrate.

Prin urmare, bonusul pentru câştigarea Cupei României a fost pretins odată cu celelalte obligaţii certe ale clubului care a denunţat unilateral fara justa cauza contractul încheiat cu jucătorul recurent parat în cuprinsul despăgubirii care a devenit astfel "totală", fără a încorpora şi restituirea cheltuielilor asumate convenţional sau datorate regulamentar de club. "Despăgubirea totală" a vizat totalitatea obligaţiilor certe si scadente ale clubului intimat reclamant.

Aşadar, raţiunea pentru care jucătorul a solicitat global drepturile de bonusare împreună cu celelalte drepturi contractuale, iar nu în mod distinct, aşa cum s-a întâmplat cu sumele privind cheltuielile de transport şi abonamentul la sala de sport este acela că cele două categorii de sume au un regim juridic distinct.

De aceea, a admite că obligaţia de a plăti bonusurile sau primele nu întregeşte obligaţiile certe şi scadente care compun latura pecuniară a raportului juridic dintre părţi, ar însemna să transformăm obligaţia de a plată a bonusului într-una pur potestativă, ceea ce nu este permis. într-un atare context, cluburile s-ar putea "scuti" de obligaţia de a plăti primele şi bonusurile denunţând unilateral contractele sportivilor şi/sau antrenorilor.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-reclamant Clubul Sportiv al Armatei Steaua Bucureşti (UM 02301 BUCUREŞTI) a formulat întâmpinare faţă de recursul recurentului-pârât, solicitând respingerea acestuia ca rămas fără obiect şi lipsit de interes.

Recurentul-pârât A. a formulat răspuns la această întâmpinare, solicitând respingerea excepţiilor invocate şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât şi a apărărilor formulate de către intimatul-reclamant, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

5.1. Stuaţia de fapt:

Reclamantul CLUBUL SPORTIV AL ARMATEI STEAUA BUCUREŞTI (UM 02301 BUCUREŞTI) s-a adresat instanţei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti solicitând, în contradictoriu cu pârâtul A., anularea Hotărârii arbitrale nr. 34/17.04.2019, pronunţată de Comisia Centrală de Apel, în dosarul arbitral nr. x/2019 şi suspendarea executării silite a hotărârilor executorii nr. 34/17.04.2019 a Comisiei Centrale de Apel şi a hotărârii nr. 423/25.03.2019 a Comisiei de Memorii până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze, invocând dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. f) şi h) din C. proc. civ.

Pârâtul A., a fost jucător legitimat la secţia de Handbal a Clubului Sportiv al Armatei STEAUA BUCUREŞTI, conform contract de activitate sportivă nr. Al-1588/22.01.2018 înregistrat la Federaţia Română de Handbal sub nr. x/22.01.2018, contract care a încetat începând cu data de 01.02.2019, în temeiul art. 7.5 alin. (2) pentru incapacitatea sportivului de a practica disciplina sportivă la nivelul obiectivelor şi criteriilor de performanţă stabilite, incapacitate demonstrată prin rezultatele obţinute în mod constant în activitatea de pregătire şi participare la activitatea competiţională.

Nemulţumit de încetarea contractuală, pârâtul s-a adresat Comisiei de Memorii a Federaţiei Române de Handbal, prin care a solicitat: să se constate încetarea raporturilor contractuale ca urmare a denunţării nejustificate a contractului şi în temeiul dispoziţiilor art. 8.8 din Regulamentul privind statutul si transferul jucătorilor de handbal, obligarea Clubului Sportiv al Armatei Steaua (CSA Steaua) la plata unei compensaţii reprezentând valoarea totală a drepturilor financiare cuvenite până la împlinirea termenului contractual, anume pana la data de 30.06.2020, respectiv 629.031 RON, la plata contravalorii biletelor de avion la care s-a obligat prin dispoziţiile art. 4.1. lit. a) teza a II-a din contract, in cuantumul a 7.850,361 RON, la plata sumelor care i-au fost percepute pentru accesul în sala de forţă, respectiv 805,27 RON şi la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluţionarea memoriului.

Prin Hotărârea nr. 423/25.03.2019, Comisia de Soluţionare a Memoriilor din cadrul Federaţiei Române de Handbal a admis în parte cererea pârâtului A., a constatat încetate raporturile contractuale ca urmare a denunţării unilaterale fără justă cauză a Contractului de activitate sportivă nr. 611/22.01.2018 din culpa clubului, a obligat CSA Steaua Bucureşti la plata sumei de 555.065 RON cu titlu de despăgubiri reprezentând valoarea totală a drepturilor financiare cuvenite pârâtului, la plata sumei de 6088,94 RON, reprezentând contravaloarea biletelor de avion, la plata sumei de 1000 RON reprezentând taxa de procedură şi a sumei de 1200 RON reprezentând onorariul avocaţial, în termen de 15 zile de la comunicare, a respins restul pretenţiilor pârâtului ca neîntemeiate şi a respins cererea reconvenţională formulată de CSA Steaua Bucureşti ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel ambele părţi.

Prin Hotărârea nr. 34/17.04.2019, Comisia Centrală de Apel din cadrul Federaţiei Române de Handbal a admis în parte apelul pârâtului A., a modificat în parte Hotărârea nr. 423/25.03.2019, dată de Comisia de Soluţionare a Memoriilor din cadrul Federaţiei Române de Handbal, în sensul obligării reclamantului CSA Steaua Bucureşti şi la plata sumei de 5917 RON reprezentând venit datorat cu titlul de primă pentru obţinerea locului 2 în Cupa României, sezon 2018-2019, la plata sumei de 805 RON reprezentând contravaloare acces sala de pregătire sportivă şi la plata sumei de 2773 reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de avocat) şi a respins apelul reclamantului CSA Steaua Bucureşti ca nefondat.

La data de26.07.2029, reclamantul CLUBUL SPORTIV AL ARMATEI STEAUA BUCUREŞTI (UM 02301 BUCUREŞTI) s-a adresat instanţei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti solicitând, în contradictoriu cu pârâtul A., anularea Hotărârii arbitrale nr. 34/17.04.2019, pronunţată de Comisia Centrală de Apel, în dosarul arbitral nr. x/2019 şi suspendarea executării silite a hotărârilor executorii nr. 34/17.04.2019 a Comisiei Centrale de Apel şi a hotărârii nr. 423/25.03.2019 a Comisiei de Memorii până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze, în temeiul art. 608 lit. f) şi h) din C. proc. civ.

Prin sentinţa ce face obiectul căii de atac de faţă, Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte cererea formulată de reclamantul CLUBUL SPORTIV AL ARMATEI STEAUA BUCUREŞTI (UM 02301 BUCUREŞTI) în contradictoriu cu pârâţii A. şi FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE HANDBAL, a anulat în parte Hotărârea nr. 34/17.04.2019 dată de Federaţia Română de Handbal-Comisia Centrală de Apel în privinţa sumei de 5917 RON reprezentând venit datorat cu titlu de primă pentru obţinerea locului 2 în Cupa României, sezon 2018-2019, menţinând în rest hotărârea atacată. De asemenea a fost obligat reclamantul la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată către pârâtul A..

5.2. Analiza motivelor de casare

Înalta Curte constată, cu titlu prealabil, că solicitările pârâtului din Memoriul adresat Comisiei de Memorii a Federaţiei Române de Handbal, privind constatarea încetării raporturilor contractuale ca urmare a denunţării nejustificate a contractului şi în temeiul dispoziţiilor art. 8.8 din Regulamentul privind statutul si transferul jucătorilor de handbal, precum şi pretenţiile financiare, soluţionate prin Hotărârea nr. 423/25.03.2019 emisă de Comisia de Soluţionare a Memoriilor din cadrul Federaţiei Române de Handbal, respectiv Hotărârea nr. 34/17.04.2019, Comisia Centrală de Apel din cadrul Federaţiei Române de Handbal, au fost soluţionate definitiv, intrând în puterea lucrului judecat, mai puţin suma de 5917 RON reprezentând venit datorat cu titlu de primă pentru obţinerea locului 2 din Cupa României, sezon 2018-2019, recunoscută de Comisia Centrală de Apel, cu privire la care, prin sentinţa recurată, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti a admis în parte acţiunea în anulare şi a anulat parţial Hotărârea nr. 34/17.04.2019 dată de Federaţia Română de Handbal-Comisia Centrală de Apel, menţinând în rest această hotărâre.

Recurentul pârât nu a atacat Hotărârea nr. 34/17.04.2019 dată de Federaţia Română de Handbal-Comisia Centrală de Apel, ci doar intimatul-reclamant, CSA Steaua Bucureşti, care nu a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 967 din 19 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, astfel încât, instanţa de control judiciar este sesizat doar cu privire la suma de 5917 RON reprezentând venit datorat cu titlu de primă pentru obţinerea locului 2 din Cupa României, sezon 2018-2019, recunoscută de Comisia Centrală de Apel, în limita admiterii acţiunii în anulare, prin sentinţa recurată.

Potrivit art. 608 alin. (1) lit. f) şi lit. h) C. proc. civ., "(1) Hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru unul din următoarele motive: f) tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut; h) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii."

Curtea de apel, a reţinut, cu privire la motivul întemeiat pe art. 608 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., că, prin memoriul adresat Comisiei de Memorii a Federaţiei Române de Handbal, pârâtul nu a solicitat contravaloarea primelor de joc ci numai: suma de 629.031 RON, reprezentând valoarea totală a drepturilor financiare cuvenite până la împlinirea termenului contractual, anume până la data de 30.06.2020, suma de 7.850,361 RON, reprezentând contravaloarea biletelor de avion, suma de 805,27 RON, reprezentând sumele plătite de pârât pentru accesul la sala de forţă şi cheltuielile de judecată. În aceste condiţii, pârâtului nu i se putea acorda nicio sumă de bani cu titlu de prime de joc, decât cu încălcarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi a principiului "tantum devolutum quantum iudicatum".

Astfel cum a susţinut şi în faţa instanţei de fond, recurentul arată că prin cererea adresată instanţei arbitrale a solicitat contravaloarea tuturor obligaţiilor scadente, inclusiv a bonusurilor pentru perceperea cărora se împlinise condiţia suspensivă, respectiv suma totala de 629.031 RON din care suma de 555.065 RON reprezintă drepturi cu natură salarială, iar suma de 73.966 RON reprezintă întocmai contravaloarea stimulentelor de obiectiv în cuantumul a 36.983 RON anual, iar prin soluţia definitivă a instanţei arbitrale nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut, ci, din contră, sensibil mai puţin decât ceruse.

Din veniturile totale contractate în cuantum de 995.663 RON, anexa financiara la contractul încheiat între părţi a calificat suma totală de 884.714 drept venituri periodice certe şi a repartizat restul, în cuantumul a 110.949, ca prime sau ca bonusuri de obiectiv afectate de condiţii suspensive, în care a inclus şi pretins şi bonusul pentru clasarea pe locul secund în Cupa României

Această susţinere a recurentului este conformată de Anexa la Contractul de activitate sportivă nr. 611/22.01.2018 încheiat între părţi, reprezentând graficul de plăţi aferent contractului, în care pentru fiecare dintre cele trei sezoane, (2017-2018; 2018-2019; 2019-2020), se stabilea valoarea contractului, defalcată în primul sezon în 6 tranşe, iar în sezoanele următoare în 12 tranşe, din care 11 tranşe în sumă fixă, certă, iar ultima tranşă, compusă din suma fixă, certă, corespunzătoare precum şi o sumă reprezentând bonus pentru câştigarea locului I sau II din campionat/locului I sau II din Cupa României, această ultimă categorie de sume având caracter condiţionat de obţinerea performanţei sportive. (Ex: sezonul în litigiu 2018-2019, valoarea totală a contractului de 378263 RON a fost împărţită în 12 tranşe cu o sumă fixă de 26.110 RON fiecare lună, ceea ce reprezenta 313.320 RON, iar tranşa 12 cuprindea suma fixă, la care se adăuga suma de 36.983 RON pentru câştigarea campionatului şi a cupei/suma de 26628 RON pentru câştigarea doar a campionatului/suma de 13980 RON pentru locul II sau III în campionat/suma de 9320 RON pentru câştigarea doar a cupei/suma de 5917 pentru locul II sau III în cupă).

Aşadar se poate concluziona că acest bonus era prevăzut în contract, sub condiţia suspensivă a realizării performanţelor sportive, iar prin Memoriul înregistrat cu nr. x/25.02.2019 la Federaţia Română de Handbal, pârâtul a solicitat, în temeiul dispoziţiilor 8.8 din Regulamentul privind statutul şi transferul jucătorilor de handbal, obligarea CSA Steaua la plata către acesta a unei compensaţii reprezentând valoarea totală a drepturilor financiare cuvenite până la împlinirea termenului contractual, anume până la data de 30.06.2020, respectiv suma de 629.031 RON, .

Prin urmare, este evident că recurentul a solicitat inclusiv suma cuvenită cu titlu de bonus/primă/stimulent/de 5917 RON pentru obţinerea locului 2 din Cupa României, sezon 2018-2019, prevăzută în contract.

Instanţa de fond, a reţinut că, în realitate, suma de 629.031 RON reprezintă valoarea veniturilor pe care pârâtul ar fi încasat-o în executarea contractului încheiat, dacă acesta s-ar fi derulat normal, sumă pe care instanţele arbitrale au acordat-o ca urmare a constatării încetării contractului prin denunţarea unilaterală fără justă cauză din culpa clubului, calculată şi solicitată conform art. 8.8 lit. a) din RSTJH, însă această apreciere reprezintă consecinţa aplicării greşite a dispoziţiilor contractuale, care, aşa cum s-a arătat, defalca sumele ce urmau să fie achitate sportivului, iar derularea "normală" a contractului presupunea inclusiv achitarea acestei prime pentru sezonul în litigiu când condiţia suspensivă s-a realizat, prin atingerea performanţei sportive.

Sumele reprezentând contravaloarea biletelor de avion, pentru două călătorii tur retur Bucureşti-Split pentru fiecare sezon, au fost solicitate nu ca şi compensaţii financiare, ci separat, fiind prevăzute la art. 4.1. lit. a) teza a II-a din contract distinct de sumele de încasat pentru activitatea sportivă, fiind cheltuielile pe care clubul intimat reclamant se angajase sa le suporte, în aceeaşi situaţie fiind şi suma de 805,27 RON pentru accesul în sala de forţă, obligaţie distinctă a clubului de a asigura sportivului baza materială necesară pregătirii fizice, astfel încât, au fost solicitate distinct. Însă, împrejurarea că în cuprinsul memoriului jucătorul nu a a defalcat sumele privind drepturile financiare cuvenite,ci a solicitat valoarea totală a acestora, nu înseamnă că nu a solicitat şi prima în discuţie, cum greşit a interpretat dispoziţiile regulamentare şi contractuale instanţa de fond.

Prin urmare, în mod nelegal şi netemeinic, instanţa de fond a reţinut că prin memoriul iniţial, pârâtul nu a solicitat nicio sumă de bani cu titlu de prime de joc, şi a constatat în baza art. 608 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., că tribunalul arbitral a dat mai mult decât sportivul a cerut, în privinţa sumei de 5917 RON reprezentând venit datorat cu titlu de primă pentru obţinerea locului 2 în Cupa României, sezon 2018-2019.

Apreciind întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură în ceea ce priveşte critica legată de interpretarea şi aplicarea art. 608 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază fără utilitate juridică practică analiza criticilor recurentului din perspectiva interpretării şi aplicării art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

6. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate în recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei nr. 967 din 19 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, va casa sentinţa recurată şi rejudecând, va respinge acţiunea în anulare formulată de reclamantul Clubul Sportiv al Armatei Steaua Bucureşti (UM02301 Bucureşti) în contradictoriu cu pârâţii A. şi Federaţia Română de Handbal, ca neîntemeiată.

Totodată, întrucât a pierdut procesului, în temeiul art. 453 C. proc. civ., va obliga reclamantul Clubul Sportiv al Armatei Steaua Bucureşti (UM02301 Bucureşti) la plata cheltuielilor de judecată către recurentul-pârât A. în cuantum de 1390 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei nr. 967 din 19 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând:

Respinge acţiunea în anulare formulată de reclamantul Clubul Sportiv al Armatei Steaua Bucureşti (UM02301 Bucureşti) în contradictoriu cu pârâţii A. şi Federaţia Română de Handbal, ca neîntemeiată.

Obligă reclamantul Clubul Sportiv al Armatei Steaua Bucureşti (UM02301 Bucureşti) la plata cheltuielilor de judecată către recurentul-pârât A. în cuantum de 1390 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2021.