Recovery of rural development grants for artificial creation of micro-enterprise eligibility conditions

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016*, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia pentru Finanţare a Investiţiilor Rurale şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 2 Sud Muntenia, a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/04.08.2015, a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 37050/08.10.2015, suspendarea procesului-verbal şi a deciziei atacate până la soluţionarea definitivă a cauzei şi obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 2658 din data de 19.12.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 2 Sud Muntenia, a suspendat executarea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/04.08.2015 până la soluţionarea definitivă a cauzei şi a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/04.08.2015 şi a decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 37050/08.10.2015. totodată, a obligat pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 2658 din data de 19.12.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea în tot a sentinţei recurate, cu consecinţa respingerii acţiunii formulate de A. S.R.L., ca neîntemeiată.

În susţinerea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă, a reiterat pe larg situaţia de fapt, astfel cum se desprinde din cuprinsul actelor administrative contestate şi din întâmpinarea depusă la dosarul de fond, iar din perspectiva motivelor de nelegalitate a sentinţei, a susţinut, în esenţă, că sentinţa este pronunţată cu încălcarea normelor de drept material şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv atât a dispoziţiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR cât şi specific a art. 4 alin. (8) din Regulamentul european nr. 65/2011, a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 şi a clauzelor contractuale, a prevederilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Recurenta a învederat în acest sens că instanţa de fond nu argumentează şi nu indică prevederile legale încălcate de AFIR în emiterea actelor administrative contestate şi nici nu analizează situaţia de fapt expusă în actele administrative, nu arată de ce nu a luat in considerare toate elementele detaliate în procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare ori care este raţiunea pentru care multitudinea de elemente prezentate in titlul executoriu este total lipsită de relevanţă.

Mai mult, instanţa de fond ignoră cu desăvârşire ansamblul de indicatori, elemente şi legături evidenţiate in titlul executoriu şi se limitează in a analiza doar dintr-o perspectivă limitată legătura dintre reclamantă şi S.C. B.

În plus, chiar şi în legătură cu această societate ignoră relevanţa faptului că se menţionează şi detaliază complex în procesul-verbal de constatare că încă de la data depunerea cererii de finanţare de către reclamantă aceasta avea numeroase legături cu S.C. B., astfel că au fost încălcate clauzele contractuale care dispun în sarcina beneficiarului prezentarea de declaraţii exacte, corecte, reale.

Or, în contextul in care aceasta era întreprindere legată cu Sincu S.R.L şi a bifat în declaraţia pe proprie răspundere că nu este întreprindere legată, ci una autonomă, este in mod evident o declaraţie nereală, inexactă care a fost de natură a induce în eroare autoritatea contractantă. Cu toate acestea, în mod abrupt, instanţa de fond reţine totuşi că nu sunt incidente prevederile art. 44 din Legea nr. 346/2004, deşi microîntreprinderile erau legate prin intermediul asociatului unic, însă refuză să coroboreze acest fapt cu dispoziţiile legale şi clauzele contractuale care sancţionează beneficiarul în cazul prezentării de declaraţii incorecte, nereale sau incomplete.

Mai mult, instanţa de fond nu dă nicio valoare legăturilor multiple şi pe diferite paliere ale reclamantei cu B. şi ignoră cu desăvârşire toate celelalte legături evidenţiate în titlul executoriu şi nu indică care sunt elementele ce lipsesc procesului-verbal de constatare astfel încât nu poate fi stabilită existenţa neregulii denumită condiţii artificiale.

Prin urmare, susţine recurenta, nu se poate deduce din parcurgerea motivării normele legale încălcate prin emiterea actului administrativ ori elementele care lipsesc actele administrative de temeinicie şi nu se poate cunoaşte raţiunea pentru care instanţa de fond a apreciat că indicatorii relevaţi în titlul executoriu nu sunt suficienţi în a contura elementul obiectiv şi cel subiectiv in stabilirea neregulii de creare de condiţii artificiale.

Mai mult, instanţa de fond, în mod nejustificat şi cu încălcarea normelor de drept material ale O.U.G. nr. 66/2001, reţine faptul că beneficiarul a atins obiectivul măsurii in condiţiile in care în procesul-verbal s-a detaliat şi s-a dovedit că prin accesarea sprijinului financiar prin crearea/simularea in mod artificial a condiţiilor impuse in Ghidul Solicitantului şi legislaţia specifică s-a produs o neregulă.

De asemenea, mai susţine recurenta că motivele invocate de reclamantă potrivit cărora în speţă nu s-a produs vreo neregulă este neîntemeiată, solicitând să fie respinse ca fiind neîntemeiate, reiterând amânunţit întreaga situaţie de fapt şi constatările organelor de control din cuprinsul procesului-verbal de control şi decizia de soluţionare a contestaţiei, care, în opinia acesteia, sunt în măsură să confirme netemeinicia susţinerilor reclamantei, în analiza modalităţii de interpretare şi aplicare de către instanţa de fond a normelor de drept material, instanţa de control judiciar urmând a face o analiză a silogismului judiciar, în senul în care aplicarea normelor de drept material s-a aplicat întocmai în concordanţă cu situaţia de fapt expusă şi care rezultă din probatoriu.

O altă critică pe care o adusă sentinţei nr. 2658/19.12.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti este aceea că aceasta aplica şi interpretează eronat dispoziţiile art. 44 alin. (4) şi alin. (5) ale Legii nr. 346/2004, care statuează faptul că sunt considerate întreprinderi legate şi acelea intre care se regăsesc oricare dintre raporturile descrise in cadrul alin. (1)-(3) al art. 44 prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane care acţionează de comun acord ori daca două/mai multe societăţi acţionează pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente şi nu le analizează şi prin prisma clauzelor contractuale intervenite între AFIR şi S.C. A. S.R.L.

În fine, mai susţine recurenta că instanţa de fond, cu încălcarea dispoziţiilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, admite cererea de suspendare a executării actelor administrative emise de AFIR, constatând că în speţă sunt îndeplinite cele două condiţii, cea a existenţei unui caz bine justificat şi a unei pagube iminente.

În raport de cele expuse pe larg în declaraţia de recurs cu referire la situaţia de fapt şi de drept, recurenta solicită să se aibe în vedere că în contextul unei multitudini de nereguli, cu aplicarea greşită a prevederilor legale (art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ, dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 şi ale Regulamentelor Europene cu privire la definiţia neregulii) instanţa de fond reţine că suntem in prezenţa unui caz bine justificat.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat concluzii scrise faţă de recursul recurentei-pârâte, invocând excepţia nulităţii recursului, iar pe fond solicitând respingerea acestuia ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate.

În şedinţa publică din data de 29.09.2021, intimata-reclamantă, prin avocat, a învederat că înţelege să renunţe la susţinerea excepţiei nulităţii recursului, invocată prin concluziile scrise.

5. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă şi a apărărilor formulate de către intimata-reclamantă, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

5.1. Situaţia de fapt

Între Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi S.C. A. S.R.L. a fost încheiat Contractul de finanţare nr. x din data de 27.04.2010, cu valoarea totală eligibilă de 828.061 RON, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile de către autoritatea contractantă pentru punerea în aplicare a proiectului "Achiziţionarea de utilaje şi de echipamente agricole în vederea prestării de servicii în zona Adunaţii Copăceni, judeţul Giurgiu", prin care reclamantei i s-a acordat o finanţare nerambursabilă de 579.642 RON, echivalentul a 134.753 euro, reprezentând 70% din valoarea totală eligibilă a proiectului.

În baza "Suspiciunii de neregulă/suspiciune de fraudă", înregistrată la autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene cu nr. x/16.06.2015, s-a procedat la efectuarea unei verificări documentare, în perioada 16.06.2015-29.07.2015, cu privire la respectarea condiţiilor contractuale din Contractul de finanţare nr. x, ex post, finalizată cu încheierea de către Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/04.08.2015, prin care a stabilit că întreaga investiţie a devenit neeligibilă şi se impune recuperarea în totalitate a sprijinului financiar nerambursabil de la beneficiar şi rezilierea contractului de finanţare.

Echipa de control a constatat, în esenţă, existenţa unor condiţii de eligibilitate create în mod artificial cu scopul de a obţine un avantaj necuvenit în faţa celorlalţi solicitanţi ai finanţării în cadrul măsurii 312 – FEADR şi astfel primirea sprijinului financiar nerambursabil, deoarece în urma analizării elementelor subiective şi obiective s-a constatat o activitate concertată de înfiinţare artificială a unei microîntreprinderi (S.C. A. S.R.L.) care să obţină în mod aparent punctajul pentru finanţare, beneficiarii reali ai ajutorului nerambursabil fiind de fapt membrii familiei Sincu, care administrează un grup mai mare de firme din care face parte şi societatea beneficiară FEADR coordonată în vederea obţinerii de profit pentru acest grup de persoane.

Împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/04.08.2015, reclamanta a formulat contestaţie administrativă prealabilă, înregistrată la AFIR cu nr. x/10.09.2015, iar prin Decizia nr. 37050/08.10.2015 emisă de A.F.I.R. a fost respinsă ca neîntemeiată.

Reclamanta a exercitat controlul jurisdicţional de legalitate asupra actelor administrative contestate, formulând acţiunea în contencios administrativ ce face obiectul cauzei de faţă, instanţa de fond procedând la anularea acestora şi suspendarea executării până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare, reţinând în esenţă că, în cauză nu se identifică crearea de către reclamantă a unor "condiţii artificiale" în vederea obţinerii nelegale a finanţării, de natură a determina rezilierea contractului.

5.2 Analiza motivelor de casare

Recurenta-pârâtă a susţinut în mod întemeiat că instanţa de fond nu argumentează motivele pentru care nu a luat in considerare toate elementele detaliate în procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare, ajungând în mod contradictoriu la concluzia că, motivele reţinute în cuprinsul procesului-verbal de constatare nereguli, chiar dacă se confirmă, nu sunt apte să conducă la ideea că au fost create condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării nerambursabile.

Într-adevăr, prima instanţă face o analiză punctuală a indicatorilor obiectivi şi subiectivi reţinuţi, înlăturându-i argumentat sau considerându-i nerelevanţi din perspectiva rezilierii contractului şi restituirii sumei, fără să facă însă o analiză de ansamblu a acestori indicatori, privind practic izolat fiecare aspect reţinut, nu în corelare cu celelalte elemente, ajungând astfel la o concluzie care se depărtează de situaţia de fapt astfel cum se desprinde din probatoriu.

Deşi nu se poate susţine că nu a fost soluţionat fondul cauzei sau hotârârea cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, situaţie în care s-ar fi pus în discuţie o eventuală casare cu trimitere, se constată o aplicare greşită a normelor de drept material, indicate în cuprinsul Capitolului 2 din procesul-verbal de nereguli, printr-o interpretare a situaţiei de fapt în discordanţă cu sensul dispoziţiilor contractuale care definesc neregula, respectiv noţiunea de condiţii artificiale, precum şi ale dispoziţiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011.

Cu toate că instanţa de fond redă în considerente noţiunile de "condiţii create artificial", precum şi de "lipsă de autonomie funcţională" astfel cum au fost clarificate de CJUE prin hotărârea pronunţată în cauza C-434/12 Slancheva Sila, în care se reţine că "aplicarea regulamentelor Uniunii nu poate fi extinsă până la acoperirea anumitor practici abuzive ale operatorilor economici" şi că proba practicilor abuzive impune "un ansamblu de circumstanţe obiective, din care rezultă că, în pofida respectării formale a condiţiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul nu a fost atins şi, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenţia de a obţine un avantaj rezultat din reglementarea uniunii, creând în mod artificial condiţiile necesare pentru obţinerea acestuia", analiza făcută asupra elementelor speţei nu este una de ansamblu ci, analitică, punctuală, de natură a distorsiona rezultatul analizei.

În ceea ce priveşte criteriul obiectiv, instanţa a reţinut că scopul Măsurii 312, respectiv dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, pentru creşterea numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale, a fost îndeplinit în cauza de faţă, în condiţiile în care fondurile nerambursabile obţinute au ajutat la crearea şi dezvoltarea unei societăţi care a desfăşurat aceste activităţi, respectiv servicii auxiliare pentru producţia vegetală, însă instanţa de fond nu a avut în vedere că societatea reclamantă a prestat servicii exclusiv în favoarea S.C. B. şi PFA C., ceea ce contravine scopului Măsurii 312, care vizează o diversificare a activităţilor aceasta presupunând inclusiv mai mulţi beneficiari.

În mod corect arată recurenta-pârâtă că aceste tranzacţii încheiate cu cei doi parteneri de afaceri luate individual nu ridică probleme de legalitate, însă analizate din perspectiva scopului măsurii, indică o neatingere a acestuia prin exclusivitatea orientării activităţii desfăşurate şi finanţate din fonduri europene, acordate tocmai în vederea dezvolvoltării microîntreprinderilor care funcţionează în mediul rural şi încurajării activităţilor non-agricole.

Pe de altă parte, acest element obiectiv nu trebuie analizat în mod independent ci în corelare cu cel subiectiv, respectiv cu elementele de fapt ce pot fi avute în vedere pentru a stabili caracterul artificial al creării condiţiilor necesare, astfel cum sunt menţionate de CJUE în aceeaşi hotărâre, respectiv: "legăturile de natură juridică, economică şi/sau personală dintre persoanele implicate în operaţiunea de investiţii", în care s-a mai reţinut că: "existenţa acestui element subiectiv poate fi de asemenea stabilită prin dovedirea unei coluziuni care poate să ia forma unei coordonări deliberate, între diferiţi investitori candidaţi la acordarea unui ajutor în temeiul unei scheme de ajutor, în special atunci când proiectele de investiţii sunt identice şi când există o legătură geografică, economică, funcţională, juridică şi/sau personală între aceste proiecte".

Curtea de apel, deşi a constatat că motivele de fapt reţinute în procesul-verbal de constatare nereguli se confirmă, a apreciat că nu sunt apte să conducă la concluzia că au fost create condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării nerambursabile, întrucât în cauză, nu s-a dovedit legătura existentă între reclamantă, S.C. B. şi PFA C. sub niciun aspect: juridic, economic şi/sau personal.

Instanţa a concluzionat, prin raportare la prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 şi la Hotărârea CJUE din cauza 434/12, că în speţă nu este dovedită existenţa elementului subiectiv de natură a contura existenţa unor "condiţii artificiale" în vederea obţinerii finanţării, deşi citează din considerentele hotărârii CJUE în cauza Slacheva Sila, paragraful în care se reţine că "instanţa de trimitere trebuie să se asigure că rezultă din ansamblul elementelor obiective ale litigiului că scopul esenţial al alegerii modalităţii privind proiectele de investiţii în cauză este plata ajutoarelor în temeiul schemelor de ajutor, cu eliminarea oricăror justificări în legătură cu obiectivele schemei menţionate".

Or, în procesul-verbal de nereguli, autoritatea pârâtă a reţinut următoarele elemente comune care conduc la suspiciunea ca S.C. A. S.R.L., PFA C. şi S.C. B. acţionează de comun acord sub administrarea aceluiaşi grup de persoane: C. este asociat unic si administrator al S.C. A. S.R.L. cât şi PFA C. iar socrul acesteia este asociat unic şi administrator al S.C. B.; toate cele trei societăţi au sedii sociale situate la aceeaşi adresa, respectiv sat Darasti Vlaşca, com. Adunaţii Copăceni, Jud. Giurgiu; au acelaşi telefon de contact; clienţii către care prestează servicii agricole S.C. A. S.R.L. sunt în proporţie de peste 99% PFA C. si S.C. B.; Contractul de comodat pentru sediul S.C. A. S.R.L. este încheiat cu D.; o parte din salariaţii care sunt angajaţi la S.C. A. S.R.L. au figurat in trecut ca angajaţi ai S.C. B.; conform extraselor de cont depuse la dosarele cererilor de plata, S.C. B. cat si PFA C. alimentează contul bancar al beneficiarului cu suma de 7.500 RON în data de 06.07.2017 respectiv suma de 13.500 RON în data de 28.07.2010; conform Memoriului Justificativ depus la dosarul Cererii de Finanţare, doamna C. a avut calitatea de împuternicit a S.C. B. anterior depunerii proiectului pentru S.C. A. S.R.L..

Or, aceste aspecte reprezintă un ansamblu de elemente obiective, în sensul reţinut de CJUE, de natură să conducă la concluzia că cele trei societăţi au acţionat în comun, reclamanta a fost înfiinţată de acelaşi grup de persoane, ca microîntreprindere eligibilă la finanţare, numai pentru a se obţine un avantaj ce contravine obiectivelor schemei, creând astfel condiţii artificiale în vederea depăşirea plafonului de finanţare pentru completarea parcului de utilaje agricole, întrucât că S.C. B. nu putea primi punctaj suplimentar pentru finanţare în cadrul măsurii 312-FEADR, nefiind o întreprindere nou înfiinţata.

Instanţa a apreciat că indiciile prezentate nu sunt suficiente în sensul de a dovedi fragmentarea unei investiţii mai mari, în scopul depăşirii plafonului şi, totodată, nici de a obţine finanţarea în alte scopuri decât cele ce servesc obiectivelor generale şi specifice ale Măsurii 312, însă analiza efectuată de către instanţa de fond scapă din vedere că în realitate, întreaga investiţie deserveşte interesele familiei Sincu. Noile utilaje achiziţionate de societatea reclamantă cu fondurile obţinute se regăsesc la aceeaşi locaţie şi deservesc doar cele trei entităţi înfiinţate de membrii aceleiaşi familii, de vreme ce au sediile sociale la aceeaşi adresa, au acelaşi telefon de contact, reclamanta prestează servicii agricole în proporţie de peste 99% către celelalte două, cele două societăţi comerciale îşi "rotesc" practic angajaţii, iar sediul societăţii reclamante se află într-un imobil împrumutat de la socrul lui C., D. care este asociatul unic şi administratorul S.C. B..

Or, toate aceste aspecte dovedesc cu prisosinţă legătura funcţională existentă între reclamantă, S.C. B. şi PFA C., atât sub aspect juridic cât şi economic şi personal, d-na C., având atât calitatea de administrator al societăţii reclamante cât şi de reprezentant legal al PFA C., fiind nora d-lui D., administrator al S.C. B.

Prima instanţă nu a considerat relevantă, în sensul existenţei unei legături funcţionale între acestea, împrejurarea că cei trei operatori economici au acelaşi sediu şi acelaşi telefon de contact, respectiv că PFA C. şi S.C. B. sunt clienţii către care reclamanta prestează servicii agricole, apreciind că toate societăţile desfăşoară activitatea în aceeaşi zonă rurală şi au libertatea de a contracta servicii cu orice persoană interesată.

Din perspectiva legăturii funcţionale este relevantă practic evaluarea comportamentului societăţii beneficiar al finanţării, atât din punct de vedere al modului de organizare a activităţii, cât şi al implicării resurselor materiale şi umane, precum şi a legăturii personale ale reprezentanţilor, fără a se confunda cu dreptul fiecărei societăţi în parte de a contracta cu orice persoană interesată. Dimpotrivă, în virtutea acestui drept, o societate poate, teoretic, să contracteze servicii în aceeaşi zonă rurală cu orice persoană interesată, dar în situaţia în care se constată că toate serviciile le contractează cu societăţi cu care are şi alte legături de natură juridică şi personală, se pune în discuţie dacă această "exclusivitate"nu reprezintă în realitate o formă de funcţionalitate a acesteia, cu alte cuvinte, dacă nu a fost înfiinţată în scopul susţinerii unui alt proiect din care face parte.

Se mai reţine că împrejurarea că C. are calitatea de reprezentant legal al PFA C. şi de administrator al societăţii reclamante nu înseamnă că cele două entităţi nu sunt autonome una faţă de cealaltă, însă sensul de autonomie nu se confundă cu capacitatea de folosinţă al persoanei juridice sau cu personalitatea juridică şi dreptul legal al fiecăreia dintre ele de a lua decizii, ci dacă suntem în situaţia în care o singură persoană poate decide şi pentru o persoană şi pentru cealaltă, în raporturile dintre ele. În cazul în speţă s-a constatat, fără să se conteste acest lucru, că contractele de prestări servicii prezentate echipei de control la data vizitei în teren, încheiate între S.C. A. S.R.L. în calitate de prestator şi PFA C., în calitate de beneficiar, sunt întocmite şi semnate de d-na C., în calitate de reprezentant legal al PFA, respectiv al societăţii comerciale.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză s-a dovedit, din analiza de ansamblu a elementelor obiective şi de natură subiectivă, prin raportare la prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 şi la Hotărârea CJUE din cauza 434/12, în cauza Slacheva Sila, că prin înfiinţarea unei societăţi aparent autonome si crearea unor condiţii artificiale de eligibilitate in vederea obţinerii finanţării nerambursabile, nu a fost îndeplinit chiar obiectivul general al măsurii 312 - "Dezvoltarea durabila a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii locurilor de munca si a veniturilor adiţionale" si nici obiectivele specifice ale măsurii 312 - "Crearea si diversificarea serviciilor pentru populaţia rurala prestate de către microîntreprindere", fiind justificată rezilierea contractului de finanţare şi recuperarea fondurilor în integralitate.

In aceste condiţii, devine nerelevantă analiza criticii adusă sentinţei recurate în sensul aplicării şi interpretării eronate a dispoziţiilor art. 44 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 346/2004, dispoziţii legale nereţinute de altfel nici în actul de control şi nici în cel de soluţionare a contestaţiei, recuperarea sprijinului financiar nerambursabil fiind dispusă în temeiul prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, art. 11 alin. (3) şi art. 16 din Contractul de finanţare, în urma constatării, în mod legal şi temeinic, a creării unor condiţii artificiale de eligibilitate in vederea obţinerii finanţării nerambursabile, astfel cum s-a reţinut.

Pe cale de consecinţă, nu sunt îndeplinite nici condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cererea de suspendare rămânând oricum fără obiect, în contextul soluţionării definitive a litigiului.

6. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate în recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 2658 din 19 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi rejudecând, va respinge acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L., în insolvenţă în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 2658 din 19 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L., în insolvenţă în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2021.