Extraordinary appeal annulled as unmotivated for failing to cite statutory grounds for annulment in administrative litigation against the state

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 9 octombrie 2017, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a solicitat obligarea pârâtului să răspundă favorabil memoriului adresat de reclamantă Procurorului General al României şi înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub nr. x din 29.09.2016.

1.2. Prin decizia nr. 1090 din 14 martie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionarea a cererii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu Statul Român, prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.

1.3. Prin cererea depusă la data de 18 iunie 2018, reclamanta a solicitat şi plata despăgubirilor pentru acoperirea prejudiciului cauzat de pârât.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3495 din 05 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca inadmisibilă.

3. Hotărârea instanţei de recurs

Prin decizia nr. 6685 din 10 decembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a constatat nulitatea recursului declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 3495 din 05 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

4. Contestaţia în anulare

Prin cererea înregistrată la data de 3 martie 2021, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 6685 din 10 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017.

Contestatoarea susţine că procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost constant împiedicaţi să-şi exercite profesia, că secţia penală a Curţii de Apel Bucureşti nu a putut să se pronunţe în cele două cauze penale sesizate de contestatoare întrucât lipsea rechizitoriul întocmit de Parchet şi că, timp de 20 de ani, a primit numai soluţii nefavorabile, abuzive, nelegale şi netemeinice în toate cauzele în care s-a judecat.

Mai arată contestatoarea că, prin sentinţa civilă nr. 3495 din 05 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a antepronunţat pe patru capete de cerere, fiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul Statul Român prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a depus întâmpinare faţă de contestaţia în anulare formulată de A..

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate excepţia nulităţii contestaţiei în anulare pentru nemotivare, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 148 C. proc. civ.: "Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă (...), motivele cererii, (...).". În aplicarea acestui text de lege, C. proc. civ. reglementează obligaţia de motivare atât a cererii de chemare în judecată, cât şi a căilor ordinare şi extraordinare de atac, în cuprinsul art. 194 alin. (1) lit. d), art. 470 alin. (1) lit. c), art. 487, art. 511 alin. (4), stabilind şi sancţiunea ce intervine în cazul depunerii unei cereri nemotivate, şi anume nulitatea actului procesual (a se vedea în acest sens art. 196 alin. (1) şi art. 489 alin. (1) şi (2), art. 511 alin. (4) din acelaşi cod).

Înalta Curte a fost învestită cu soluţionarea unei contestaţii în anulare, situaţie în care sunt incidente dispoziţiile art. 503 C. proc. civ., care stabilesc motivele pentru care se poate cere retractarea hotărârii pe calea contestaţiei în anulare, coroborat cu prevederile art. 506 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora contestaţia în anulare se motivează prin însăşi cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancţiunea nulităţii.

Cerinţa motivării contestaţiei în anulare se interpretează în sensul prezentării de către contestator a unei argumentări juridice a nelegalităţii referitoare la procedura de citare a contestatorului (conform art. 503 alin. (1) C. proc. civ.), sau precizarea aspectelor de necompetenţă absolută, a pretinselor erori materiale, a omisiunii cercetării vreunuia dintre motivele de casare ori a nepronunţării asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză, după caz (conform art. 503 alin. (2) pct. 1-4 C. proc. civ.).

Or, în cauza dedusă judecăţii se constată că, deşi a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 6685 din 10 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, contestatoarea nu şi-a întemeiat cererea pe niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 503 C. proc. civ., invocând, însă, prevederile art. 488 din acelaşi act normativ, dispoziţii aplicabile altei căi extraordinare de atac (recursul).

Cât priveşte expunerea concretă a motivelor contestaţiei în anulare, Înalta Curte reţine că titulara cererii s-a limitat la a-şi exprima nemulţumirea cu privire la activitatea intimatului din ultimii 20 de ani, precum şi cu privire la conţinutul sentinţei civile nr. 3495 din 05 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care a făcut obiectul recursului soluţionat prin decizia atacată cu contestaţie în anulare.

În raport de aceste lipsuri sesizate cu privire la contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că cererea nu respectă obligaţia motivării prevăzută de 506 alin. (2) raportat la art. 148 C. proc. civ., contestatoarea formulând calea de atac fără a invoca incidenţa vreunui caz de contestaţie în anulare şi fără a prezenta motive care să poată fi analizate prin raportare la vreunul dintre cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de lege, motiv pentru care, în temeiul art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca nemotivată, contestaţia în anulare formulată de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca nemotivată, contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 6685 din 10 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2021.