Conflict of Interest in Medical Service Contracts: Temporal Application of Law No. 95/2006 and Absence of Direct Patrimonial Interest

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 03.07.2017, sub număr dosar x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, să se dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/13.06.2017, prin care au fost identificate elemente de încălcare a legislaţiei privind conflictul de interese în materie administrativă, în sensul prevăzut de art. 178 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 95/2006.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 5 din 19 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi în consecinţă a anulat Raportul de evaluare nr. x/13.06.2017 întocmit de către pârâtă.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., pârâta Agenţia Naţională de Integritate formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a hotărârii recurate, şi, în rejudecare, respingerea contestaţiei, cu consecinţa menţinerii ca temeinic şi legal a Raportului de evaluare, întocmit de ANI.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ. apreciază recurenta că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre care a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor Legii nr. 95/2006 şi a dispoziţiilor Legii nr. 161/2003 referitoare la conflictul de interese.

În speţa dedusă judecăţii, în opinia recurentei este evident că, intimatul a avut un interes personal în încheierea celor 5 contracte de prestări servicii medicale cu societatea B. S.R.L., interes personal care a intrat în, conflict cu interesul public, întrucât această societate comercială avea la rândul ei încheiat un contract de prestări servicii medicale cu societatea C. S.R.L., la care administrator şi asociat unic este D., soţia intimatului, pe o perioadă de 12 luni cu plată lunară de 5500 RON.

Evaluarea conflictului de interese, în sensul prevederilor Legii nr. 161/2003 şi a Legii nr. 95/2006, presupune analizarea cu obiectivitate a acţiunilor desfăşurate de managerul de spital în exercitarea funcţiei publice, precum şi a necesităţii subiectului de a anticipa că acţiunile sale sunt de natură să-i producă un avantaj patrimonial.

În acest context se poate reţine faptul că există un interes personal de natură patrimonială prin faptul că în cadrul societăţii C. S.R.L. D., soţia intimatului deţine calitatea de asociat şi administrator, soţie care, la rândul său, avea interese de natură patrimonială la societatea B. S.R.L.

Prin urmare, legiuitorul a stabilit că există conflict de interese, nu numai dacă este dovedită exercitarea unei influenţe sau lipsa de obiectivitate, ci prin simplul fapt că în calitatea de manager, intimatul ar fi apt să influenţeze activitatea instituţiei inclusiv în favoarea unei societăţi în cadrul căreia are interese patrimoniale.

Precizează recurenta că, atât timp cât intimatul nu s-a abţinut de la semnarea contractelor şi a aprobat achiziţionarea serviciilor de la societatea comercială în legătură cu care soţia sa avea un interes, acesta a încălcat prevederile art. 180 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 coroborate cu cele ale art. 70 din Legea nr. 161/2003.

Faptul că, contractul dintre cele două societăţi comerciale a fost încheiat anterior celor cinci contracte de prestări servicii medicale dintre spital şi societatea B. S.R.L este irelevant în speţă şi nu înlătură conflictul de interese existent, atât timp cât la data încheierii acestora, respectivul contract era în vigoare şi producea efecte, de aici rezultând de fapt şi interesul de natură patrimonială avut de soţia intimatului la S.C. B. S.R.L..

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În speţa de faţă, în urma activităţii de evaluare desfăşurată de Agenţia Naţională de Integritate, în limitele de competenţă prevăzute de art. 8, 9, 10 lit. a), b), e) şi f), 11, 12 alin. (1) şi (2) şi art. 21 din Legea nr. 176/2010, prin Raportul de evaluare nr. x/13.06.2017, au fost identificate elemente de încălcare a legislaţiei privind conflictul de interese în materie administrativă, în ceea ce îl priveşte pe intimatul-reclamant, în sensul prevăzut de art. 178 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 95/2006.

Astfel, s-a reţinut că intimatul-reclamant, făcând parte din categoria persoanelor prevăzute de art. 1 alin. (1) pct. 32 din actul normativ anterior menţionat, respectiv a persoanelor cu funcţii de conducere şi de control din cadrul unităţilor de stat din sistemul de sănătate publică, ocupând funcţia de manager al Spitalului "Dr. Alexandru Simionescu" din Hunedoara, a semnat un număr de 5 contracte de prestări servicii medicale (contractele nr. x/11.12.2012, nr. y/03.01.2013, nr. z/01.02.2013, nr. w/01.03.2013 şi nr. 341/07.05.2013) încheiate între spital şi societatea B. S.R.L. Deva, cu care societatea C. S.R.L., la care soţia intimatului-reclamant D. deţinea calitatea de unic asociat şi administrator, avea la rândul său încheiat contract de prestări servicii medicale pe o perioadă de 12 luni, cu plata lunară a sumei de 5.500 de RON.

La momentul încheierii celor 5 contracte, conflictul de interese şi incompatibilităţile nu erau reglementate de textul art. 178 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Acestea erau reglementate prin dispoziţiile legale prevăzute de art. 180 din actul normativ menţionat.

Astfel, constituie conflict de interese deţinerea de către manager persoană fizică, manager persoană juridică ori reprezentant al persoanei juridice de părţi sociale, acţiuni sau interese la societăţi comerciale ori organizaţii nonguvernamentale care stabilesc relaţii comerciale cu spitalul la care persoana în cauză exercită sau intenţionează să exercite funcţia de manager, dispoziţiile fiind aplicabile şi în cazurile în care astfel de părţi sociale, acţiuni sau interese sunt deţinute de către rudele ori afinii până la gradul al IV-lea inclusiv ale persoanei în cauză.

Trebuie subliniat faptul că norma care reglementează conflictul de interese, în forma reţinută ca fiind aplicabilă prin raportul de evaluare contestat în prezenta cauză, respectiv cea cuprinsă în conţinutul art. 178 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 95/2006, este aplicabilă doar începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 79/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 938/22.11.2016, prin care conţinutul acesteia a fost modificat.

Prin urmare, inspectorul de integritate care a instrumentat cauza era obligat, ţinând seama de datele la care au fost încheiate contractele în speţă, să aplice dispoziţiile legale în vigoare la momentul respectiv, şi anume dispoziţiile prevăzute de art. 180 alin. (2) din Legea nr. 95/2006.

În acest context, instanţa de control judiciar observă că, intimatul-reclamant sau rudele ori afinii săi până la gradul al IV-lea inclusiv, nu deţineau la momentul încheierii contractelor părţi sociale sau acţiuni la societatea B. S.R.L..

Susţinerile recurentei în sensul că există un interes personal de natură patrimonială prin faptul că în cadrul societăţii C. S.R.L., D., soţia intimatului deţine calitate de asociat şi administrator, nu pot fi reţinute.

Corect a observat instanţa de fond că, nu este îndeplinită condiţia existenţei interesului personal al intimatului-reclamant la societatea menţionată sau care ar fi putut influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi reveneau în calitate de manager al spitalului, prin prisma dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003.

De asemenea nu poate fi primită nici susţinerea recurentei referitoare la interesul de natură patrimonială pe care soţia intimatului-reclamant îl avea la societatea B. S.R.L., în condiţiile în care contractul dintre C. S.R.L. şi aceasta din urmă a fost încheiat anterior contractelor încheiate de spital, iar preţul pentru serviciile ce urmau să fie prestate acesteia a fost în sumă de 5.500 de RON pe lună, necondiţionat de numărul de pacienţi care urmau să fie examinaţi în perioada de derulare a contractului, astfel că nu subzistă nici interesul personal de natură patrimonială care ar fi putut influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi reveneau intimatului-reclamant.

În concluzie, încheierea celor 5 contracte de către intimatul-reclamant nu a fost determinată de satisfacerea unui interes de natură patrimonială nici al acestuia şi nici al soţiei sale.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă analizarea, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 5 din 19 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 septembrie 2021.