Negative jurisdiction conflict resolved: Competence assigned to Court of Appeal for enforcement of statutory compensation against central veterinary authority

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Piteşti la data de 17.12.2020, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Vâlcea, solicitând obligarea acestora achitarea sumei de 70.000 RON (respectiv: 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 şi până la data apariţiei O.U.G. nr. 117/2020, adică de la data de 16.12.2019 până la data de 24.07.2020), conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 38/F-CONT din data de 09 martie 2021, Curtea de Apel Piteşti a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii şi a declinat soluţionarea dosarului în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Pentru a pronunţa această hotărâre s-a avut în vedere faptul că pentru stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei, relevante sunt dispoziţiile art. 6 din Anexa nr. 21 la O.G. nr. 42/2004 - Prevederi specifice de aplicare a art. 15 din ordonanţă,

A reţinut Curtea de Apel că verificarea şi aprobarea solicitării de plată a sumei prevăzute de art. IV alin. (1) din Legea 263/2019, precum şi plata acesteia sunt de competenţa Direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, instituţii publice cu personalitate juridică, aflate în subordinea ANSVSA.

Astfel în cauza de faţă, verificarea şi soluţionarea cererii de plată formulate de reclamant sunt atributul pârâtei DSVSA Vâlcea, iar împrejurarea că, alături de aceasta, a fost chemată în judecată şi autoritatea centrală coordonatoare nu are relevanţă sub aspectul competenţei, actul administrativ emis în soluţionarea cererii emanând de la instituţia publică subordonată. Mai mult, adresa prin care pârâta ANSVSA a răspuns plângerii prealabile formulate de reclamantă, catalogată de către reclamant ca refuz nejustificat de soluţionare a cererii, constituie un răspuns la recursul ierarhic (graţios) exercitat de parte împotriva actului vătămător, în baza art. 7 din Legea 554/2004, care nu are aptitudinea de a deturna competenţa instanţei, atrase de actul vătămător care a atras efecte juridice, considerente pentru care în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competenţa materială de soluţionare a cauzei revine tribunalului.

2.2. La data de 30 martie 2021, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, iar prin sentinţa nr. 936 din 17 iunie 2021 a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Vâlcea – secţia a II-a civilă şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal.

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., cu sediul în comuna Măciuca, judeţul Vâlcea şi cu sediul ales la Cabinet avocat B., în Bucureşti, Piaţa Alba Iulia, nr. 4, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, cu sediul în Bucureşti, Piaţa Presei Libere, corp D1, sector 1 şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Vâlcea, cu sediul în jud. Vâlcea, în favoarea Curţii de Apel Piteşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă, suspendă judecata cauzei şi înaintează dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În motivarea acestei hotărâri Tribunalul Vâlce – secţia a II-a civilă şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal a reţinut în esenţă că:

Prin cererea de chemare în judecată se contestă, în mod explicit, de către reclamantă, refuzul pretins nejustificat al pârâtei ANSVSA (autoritate publică centrală), de a soluţiona în mod favorabil cererea reclamantei, iar instanţa nu poate schimba obiectul sau cauza acţiunii, competenţa de soluţionare a cauzei se determină, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport de rangul central al autorităţii publice pârâte, emitente a refuzului contestat în speţă (materializat prin adresa de răspuns nr. x/23.11.2020).

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în speţă sunt incidente în ceea ce priveşte stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, prevederile art. 10 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora:,,(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel." şi

,,(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Astfel, reclamanta investeşte instanţa cu o cerere prin care solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 70000 RON în temeiul legii nr. 236/2019.

Faţă de legea în temeiul căreia s-a formulat acţiunea se reţine că potrivit Art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/20019: "Beneficiarii contractelor de concesiune şi/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, până la finalizarea acestora."

Faţă de aceste prevederi legale se reţine că în conformitate cu prevederile art. 5 din O.U.G. nr. 42/2004: "Serviciile sanitar-veterinare de stat se organizează după o concepţie unitară, în sistem piramidal al fluxului de comandă, pe principiul teritorial, ca sector distinct şi autonom, având următoarea structura:a) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, denumita în continuare Autoritatea, este autoritatea centrală sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, care coordonează tehnic şi administrativ întreagă activitate a serviciilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, organizează şi controlează efectuarea activităţilor publice sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor;"

Aşadar, în speţă suma solicitată nu reprezintă taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora pentru a se avea în vedere criteriul valoric în stabilirea competenţei teritoriale, ci, pentru stabilirea competenţei teritoriale trebuie avute în vedere calitatea pârâtei, caracterul cererii de chemare în judecată şi sediul social al reclamantei.

Cum în cauză se urmăreşte recuperarea unor sume de bani solicitate de reclamantă în temeiul Legii nr. 236/2019, reclamanta apreciind că pârâta refuză soluţionarea cererii sale în mod nejustificat, în cauză în stabilirea competenţei se va avea în vedere prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 conform cărora, instanţa de la domiciliul reclamantei este competentă să soluţioneze cererea. În raport de calitatea pârâtei, aceasta fiind o autoritate publică centrală, în temeiul aceluiaşi text de lege invocat anterior, cauza urmează a fi soluţionată de Curtea de Apel care are în circumscripţie judeţul Buzău, unde reclamanta îşi are sediul.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor – ANSVSA şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Vâlcea în favoarea Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 septembrie 2021.