Jurisdiction conflict resolved: Bucharest court to hear annulment claim under Article 10(3), defendant-seat rule prevails.

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 04.02.2021 sub nr. x/2021 reclamanta U.A.T Oraşul Sângeorz Băi în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, DEZVOLTĂRII SI ADMINISTRAŢIEI solicită instanţei să dispună anularea Deciziei nr. 333/24.07.2020, şi a Notei de neconformitate nr. x/15.05.2020.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 1762 din 16 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORASUL SANGEORZ BAI, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, DEZVOLTĂRII ŞI ADMINISTRAŢIEI - AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAŢIONAL REGIONAL, în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bucureşti a apreciat în esenţă că:

Stabilirea competenţei în favoarea persoanei fizice sau juridice de drept privat, indiferent dacă este reclamant sau pârât, conduce la concluzia că norma prevăzută în art. 10 alin. (3) trebuie să fie interpretată nu literal, ci în spiritul acesteia, numai într-o astfel de situaţie scopul legii, anume protecţia suplimentară acordată părţii vulnerabile, putând fi atins.

În situaţia în care reclamant ar fi fost o persoană fizică de drept privat ce contestă o decizie emisă de autoritatea de management în cadrul derulării unui contract de finanţare nerambursabilă, competenţa s-ar fi stabilit fără dubiu în favoarea instanţei de la sediul reclamantei.

Or, nu există niciun argument pentru care nu s-ar aplica aceeaşi regulă şi în cazul în care într-un raport juridic litigios identic, reclamantul este o persoană juridică de drept public, atâta timp cât acesta nu acţionează în regim de putere publică, ci într-o poziţie de inferioritate în raport cu autoritatea de management.

În teza a doua a subliniat instanţa că ar trebui determinat, prin interpretarea ansamblului dispoziţiilor Legii 554/2004 cine sunt instituţiile publice care trebuie să se adreseze instanţei de la sediul autorităţii publice.

În opinia Tribunalului Bucureşti singura interpretare rezonabilă a acestei noţiuni nedefinite de Legea nr. 554/2004 şi neutilizate nicăieri ca atare este că instituţiile publice sunt subiectele calificate care exercită acţiunea în contencios obiectiv.

Aceste subiecte calificate deţin resursele necesare şi organizarea legală pentru a nu avea vreo raţiune instituirea competenţei in favorem, cum este cazul Ministerului Public, Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici sau Prefectului.

Pentru oricare altă persoană vătămată în cadrul contenciosului subiectiv se va reveni la regula competenţei in favorem chiar dacă aceasta este o persoană juridică de drept public, sub aspect substanţial în reglementarea O.U.G. nr. 66/2011 nu există vreo distincţie, între persoane juridice de drept public sau privat.

2.2. La data de 08 aprilie 2021, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa Năsăud – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, iar prin sentinţa nr. 207 din 28 mai 2021 a admis excepţia necompetenţei necompetenţei teritoriale absolute de soluţionare a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, invocată de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei.

A declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Sângeorz-Băi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei – Autoritatea de Management Pentru Programul Operaţional Regional, în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Bistriţa Năsăud şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În motivarea acestei hotărâri Tribunalul Bistriţa-Năsăud a reţinut în esenţă că:

În cauză nu sunt aplicabile prevederile tezei I a alin. (3), textul legal reţinut de Tribunalul Bucureşti ca fiind incident în cauză referindu-se în mod exclusiv la ipotezele în care reclamantul este o persoană fizică sau o persoană juridică de drept privat, neputând fi extinsă aplicabilitatea acestei norme şi în cazul în care reclamantul este persoană juridică de drept public, cum este cazul reclamantului din prezentul dosar – U.A.T. Oraşul Sângeorz -Băi (potrivit art. art. 96 din O.U.G. nr. 57/2019 "Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu.")

Dimpotrivă, teza a II-a a aceluiaşi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, atribuie competenţa teritorială exclusivă de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului în ipotezele în care reclamantul este autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere care vizează anularea Deciziei nr. 333/24.07.2020, şi a Notei de neconformitate nr. x/15.05.2020, în contextul verificării contractului nr. x/24.10.2018.

În cauză, reclamantul - autoritate publică - beneficiar al unui contract privind finanţarea nerambursabilă din fonduri europene critică, în primul rând, legalitatea actelor administrative reprezentate de Nota de neconformitate nr. x/15.05.2020 prin care s-au stabilit reduceri procentuale de 100% din valoarea contractului nr. x/24.10.2018 în valoare totală de 100.000 RON. Aşadar, demersul judiciar preveşte acte administrative ce au ca obiect sume reprezentând finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, a căror valoare este mai mică de 3.000.000 RON.

Instanţele aflate în conflict s-au declarat necompetente din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, faţă de aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018 prin raportare la interpretarea dată calităţii de autoritate publică în ceea ce îl priveşte pe reclamant.

Înalta Curte constată că, în raport de obiectul litigiului reţinut anterior, sub aspectul competenţei de soluţionare, cauza intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018 conform cărora:

(1) "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(11) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluţionează potrivit criteriului valoric". (...)

(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

În ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele de la art. 10 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, care statuează în mod expres că, în situaţia în care reclamant în cauză este o autoritate publică, o instituţie publică sau asimilată acestora, instanţa competentă este cea de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Aşa fiind, suntem în prezenta unei necompetenţe teritoriale exclusive, de ordine publică, prevăzută de dispoziţii speciale, pe care părţile nu o pot înlătura, instanţa putând să o invoce din oficiu în condiţiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, în considerarea calităţii de autoritate publică a reclamantului UAT Oraşul Sângeorzi Băi şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, care este în municipiul Bucureşti, faţă de cele anterior arătate, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul Bucureşti.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Sângeorz-Băi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 septembrie 2021.