Forest owner's compensation claim over harvesting refusal assigned to Hunedoara Tribunal.

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. x/2020, la data de 04.11.2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Garda Forestieră Timişoara şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: refuzul nejustificat al Gărzii Forestiere Timişoara de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2015 exprimat prin actul administrativ nr. 8627/15.07.2020, cu plata sumei de 69.495,93 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamantul, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafaţa de pădure de 351,60 ha, încadrată în tipul II de categorii funcţionale (TII) terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Retezat pe întreaga perioadă a anului 2015, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2015. A mai solicitat şi plata dobânzilor aferente calculate asupra debitului principal în cuantum de 69.495,93 RON începând cu data de 15.06.2020 – data la care a depus cererea nr. x/15.06.2020 la Garda Forestieră Timişoara, până la plata efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 196/CA/2021 din 24 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Hunedoara – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Hunedoara şi în consecinţă declină competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de A., în contradictoriu cu Garda Forestieră Timişoara şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Hunedoara a apreciat în esenţă că pretenţiile reclamantei, respectiv compensaţiile pretinse în temeiul art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic nu sunt şi nici nu ar putea fi asimilate unor taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale sau accesorii ale acestora, astfel că stabilirea competenţei instanţei în funcţie de pragul valoric prevăzut de art. 10 din Legea nr. 554/2004, în cauză nu se poate realiza. Astfel, instanţa a avut în vedere la stabilirea competenţei, calitatea autorităţii publice împotriva căreia îşi formulează pretenţiile reclamanta. Cum, Ministerul este o autoritate publică centrală, Tribunalul Hunedoara a apreciat că competenţa soluţionării cauzei aparţine curţii de apel, şi nu tribunalului.

2.2. La data de 15 aprilie 2021, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia – secţia contencios administrativ şi fiscal, iar prin sentinţa nr. 118 din 27 mai 2021 a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Alba Iulia şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Timişoara şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, în favoarea Tribunalului Hunedoara – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Hunedoara şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În motivarea acestei hotărâri Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut în esenţă că:

Litigiul dedus judecăţii vizează un act administrativ asimilat, iar competenţa materială se stabileşte după poziţionarea emitentului actului în sistemul administraţiei publice (autorităţi centrale sau locale), conform art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în speţă sunt incidente în ceea ce priveşte stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, conform cărora:,,(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel." şi

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat plata sumei de 69.495,93 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafaţa de pădure de 351,60 ha, încadrată în tipul II de categorii funcţionale (TII) terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Retezat pe întreaga perioadă a anului 2015, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2015, precum şi a dobânzilor generate de această sumă începând cu data de 15.06.2020. Se reţine că pentru solicitarea acestei sume, actul generator a-l situaţiei litigioase este reprezentat de adresa nr. x/15.07.2020 prin care Garda Forestieră Timişoara şi-a exprimat refuzul.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 "Se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal."

Faţă de această analiză juridică, Înalta Curte reţine că cererea de acordare a despăgubirilor, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta nu le-a putut recolta în calitate de proprietar, şi care este formulată în contradictoriu şi cu Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, este accesorie acţiunii ce vizează refuzul nejustificat de acordare a unor drepturi astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., competenţa poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecăţii, respectiv sancţionarea refuzului, considerat nejustificat, exprimat de Garda Forestieră Timişoara prin adresa nr. x/15.07.2020.

Aşadar, formularea unui capăt de cerere în contradictoriu cu autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, respectiv Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, nu este de natură a atrage competenţa materială a curţii de apel, ci în cauză, în ceea ce priveşte competenţă are incidenţă prevederile art. 10 alin. (1) teza întâi conform căreia: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale (...)"

Cum, în cauză autoritatea care a emis actul administrativ contestat este o autoritate publică locală, iar în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanţa de la domiciliul reclamantei este competentă să soluţioneze cererea, văzând că sediul A. este pe raza judeţului Hunedoara, Tribunalul Hunedoara este instanţa competentă să soluţioneze această cauză.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Hunedoara – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Garda Forestieră Timişoara şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor în favoarea Tribunalului Hunedoara – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 septembrie 2021.