Territorial jurisdiction for administrative-fiscal claims against central public authorities under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 10.11.2020, sub număr de dosar x/2020 reclamanta S.C. A. S.R.L., cu sediul in jud. Buzău a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Animalelor ANSVSA, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârata la plata sumei de 70000 RON în temeiul legii nr. 236/2019.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 2246 din 06 aprilie 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Ploieşti – secţia contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR - ANSVSA, având ca obiect pretenţii.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bucureşti a apreciat în esenţă că sumele solicitate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată nu reprezintă taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi nici accesorii ale acestora, astfel că în stabilirea competenţei teritoriale trebuie avută în vedere calitatea pârâtei şi caracterul actului administrativ contestat.

2.2. La data de 19 mai 2021, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti – secţia contencios administrativ şi fiscal, iar prin sentinţa nr. 99 din 09 iunie 2021 a admis excepţia de necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Ploieşti şi a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR - ANSVSA, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Ploieşti şi Tribunalul Bucureşti şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În motivarea acestei hotărâri Curtea de Apel Ploieşti a reţinut în esenţă că:

În cauza dedusă judecăţii sunt aplicabile prevederile Legii nr. 101 din 2016, privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, respectiv art. 53 alin. (11) din L 101/2016, în conformitate cu care, procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul.

Curtea a apreciat că această normă procedurală este aplicabilă independent de legea sub imperiul căreia s-a încheiat contractul de concesiune şi faţă de caracterul special al Lege nr. 101 din 2016, ce se referă expres la contractele de concesiune, sunt aplicabile dispoziţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, iar nu dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554 din 2004, care prevede că litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în speţă sunt incidente în ceea ce priveşte stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, prevederile art. 10 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora:,,(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel." şi

,,(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Astfel, reclamanta investeşte instanţa cu o cerere prin care solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 70000 RON în temeiul legii nr. 236/2019.

Faţă de legea în temeiul căreia s-a formulat acţiunea se reţine că potrivit Art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/20019: "Beneficiarii contractelor de concesiune şi/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, până la finalizarea acestora."

Faţă de aceste prevederi legale se reţine că în conformitate cu prevederile art. 5 din O.U.G. nr. 42/2004: "Serviciile sanitar-veterinare de stat se organizează după o concepţie unitară, în sistem piramidal al fluxului de comandă, pe principiul teritorial, ca sector distinct şi autonom, având următoarea structura:a) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, denumita în continuare Autoritatea, este autoritatea centrală sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, care coordonează tehnic şi administrativ întreagă activitate a serviciilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, organizează şi controlează efectuarea activităţilor publice sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor;"

Aşadar, în speţă suma solicitată nu reprezintă taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora pentru a se avea în vedere criteriul valoric în stabilirea competenţei teritoriale, ci, pentru stabilirea competenţei teritoriale trebuie avute în vedere calitatea pârâtei, caracterul cererii de chemare în judecată şi sediul social al reclamantei.

Cum în cauză se urmăreşte recuperarea unor sume de bani solicitate de reclamantă în temeiul Legii nr. 236/2019, reclamanta apreciind că pârâta refuză soluţionarea cererii sale în mod nejustificat, în cauză în stabilirea competenţei se va avea în vedere prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 conform cărora, instanţa de la domiciliul reclamantei este competentă să soluţioneze cererea. În raport de calitatea pârâtei, aceasta fiind o autoritate publică centrală, în temeiul aceluiaşi text de lege invocat anterior, cauza urmează a fi soluţionată de Curtea de Apel care are în circumscripţie judeţul Buzău, unde reclamanta îşi are sediul.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor – ANSVSA în favoarea Curţii de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 septembrie 2021.