COVID-19 Restaurant Capacity Restriction Upholds Ban on Suspension as Inadmissible

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr. x/2021 din 29 martie 2021, reclamanta A. S.R.L. Bacău a chemat în judecată pârâtul Guvernul României în contradictoriu cu care a solicitat:

- anularea în parte a H.G. nr. 293/2021, respectiv a art. 6 pct. 1 din anexa 3 a hotărârii;

- suspendarea executării dispoziţiilor art. 6 pct. 1 din anexa 3 a H.G. nr. 293/2021 până la soluţionarea definitivă a cauzei;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea din data de 15 aprilie 2021, Curtea de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

A admis excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi, prin urmare, respinge, ca inadmisibilă, cererea de suspendare a art. 6 pct. 1 din anexa 3 a H.G. nr. 293/2021 formulată în cadrul acţiunii în contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din data de 15 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bacău – secţia a II-a civilă de, contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L. Bacău prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a încheierii recurate şi, în rejudecare să se respingă excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

În susţinerea cererii de recurs, reclamanta a susţinut următoarele critici:

Instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material incidente în cauză, iar hotărârea astfel pronunţată este deopotrivă nelegală şi netemeinică, pentru considerentele ce succed.

Astfel, măsura prevăzută de art. 6 pct. l Anexa 3 din H.G. nr. 293/2021 atacată a fost adoptată în temeiul dispoziţiilor art. 5 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19.

Art. l alin. (1) din Legea nr. 55/2020 prevede că prezenta lege are ca obiect instituirea, pe durata stării de alertă declarate în condiţiile legii, în vederea prevenirii şi combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, a unor măsuri temporare (...)

Pentru executarea concretă a Legii nr. 55/2020, Guvernul României a adoptat H.G. nr. 293/2021 care la art. 1 prevede acelaşi lucru ca şi Legea nr. 55/2020, anume că începând cu data de 14 martie se prelungeşte cu 30 de zile starea de alertă pe întreg teritoriul ţării, instituită prin H.G. nr. 394/2020 privind declararea stării de alertă şi măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 (...)

Astfel, atât Legea nr. 55/2020 cât şi H.G. nr. 293/2021 prevăd măsuri care se iau sau care se pot lua pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, iar textul de lege de la art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 face referire la acele acte administrative care se emit pentru înlăturarea consecinţelor epidemiilor.

Pentru o analiză corectă a temeiniciei excepţiei inadmisibilităţii, apreciază recurenta că se impunea o analiză detaliată a întregului cuprins al H.G. nr. 293/2021 şi a anexelor acesteia, precum şi o analiză detaliată a măsurilor concrete care au fost adoptate prin această hotărâre de guvern.

În drept, recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat în susţinerea cererii sale de recurs.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul-pârât Guvernul României, nu a depus întâmpinare la cererea de recurs.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi încheierea recurată, în raport de motivul de casare invocat şi apărarea formulată de reclamantă, Înalta Curte constată că recursul declarat de p reclamanta A. S.R.L., pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, Înalta Curte reţine că recurenta-reclamntă s-a adresat cu o cerere în contencios amdinistrativ şi fiscal în vederea suspendării prevederilor art. 6 pct. 1 din anexa 3 a H.G. nr. 293/2021, text normativ conform căruia:,,1. activitatea cu publicul a operatorilor economici care desfăşoară activităţi de preparare, comercializare şi consum al produselor alimentare şi/sau băuturilor alcoolice şi nealcoolice, de tipul restaurantelor şi cafenelelor, în interiorul clădirilor, este permisă fără a depăşi 50% din capacitatea maximă a spaţiului şi în intervalul orar 6:00 - 22,00, în judeţele/localităţile unde incidenţa cumulată la 14 zile este mai mică sau egală cu 1,5/1.000 de locuitori, fără a depăşi 30% din capacitatea maximă a spaţiului şi în intervalul orar 6:00 - 22,00, dacă incidenţa cumulată la 14 zile din judeţ/localitate este mai mare de 1,5 şi mai mică sau egală cu 3/1.000 de locuitori, şi este interzisă la depăşirea incidenţei de 3/1.000 de locuitori;"

Înalta Curte reţine că H.G. nr. 293/2021 din 10 martie 2021 priveşte prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 14 martie 2021, precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19.

Având în vedere prevederile art. 1 din H.G. nr. 293/2021 conform cărora: "Începând cu data de 14 martie 2021 se prelungeşte cu 30 de zile starea de alertă pe întreg teritoriul ţării, instituită prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2020 privind declararea stării de alertă şi măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, aprobată cu modificări şi completări prin Hotărârea Parlamentului României nr. 5/2020, cu modificările şi completările ulterioare, prelungită prin Hotărârea Guvernului nr. 476/2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României şi măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările şi completările ulterioare, prin Hotărârea Guvernului nr. 553/2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 17 iulie 2020, precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările şi completările ulterioare, prin Hotărârea Guvernului nr. 668/2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 16 august 2020, precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările şi completările ulterioare, prin Hotărârea Guvernului nr. 782/2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 15 septembrie 2020, precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările şi completările ulterioare, prin Hotărârea Guvernului nr. 856/2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 15 octombrie 2020, precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările şi completările ulterioare, prin Hotărârea Guvernului nr. 967/2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 14 noiembrie 2020, precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările şi completările ulterioare, prin Hotărârea Guvernului nr. 1.065/2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 14 decembrie 2020, precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, prin Hotărârea Guvernului nr. 3/2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 13 ianuarie 2021, precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 şi prin Hotărârea Guvernului nr. 35/2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 12 februarie 2021, precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19." Instanţa de recurs constată că emiterea acestui act normativ urmăreşte combaterea pandemiei de COVID -19 şi priveşte proceduri şi interdicţii dispuse de autorităţi în perioada unei stări de urgenţă, considerente pentru care în mod corect a reţinut instanţa de fond că cererea de suspendare formulată de către reclamantă este inadmisibilă în raport de prevederile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004: "În litigiile referitoare la actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război, al stării de asediu sau al celei de urgenţă, cele care privesc apărarea şi securitatea naţională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum şi pentru înlăturarea consecinţelor calamităţilor naturale, epidemiilor şi epizootiilor nu sunt aplicabile prevederile art. 14."

În raport de prevederile sus-menţionate şi având în vedere că reclamanta a urmărit prin cererea sa, suspendarea unei măsuri dispuse de autortităţi perioada de aplicare a stării de urgenţă şi cu scopul de a reduce impactul îmbolnăvirilor de SARS COV 2 în plină pandemie de COVID-19, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a pronuţat o hotărâre temeinică şi legală.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a încheierii prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. Bacău împotriva încheierii din data de 15 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 septembrie 2021.