Admissibility of constitutional challenge: failure to establish nexus between contested criminal procedure and public information norms and the subject matter of the litigation.

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de sesizarea a Curţii Constituţionale

Prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale reclamantul A. a solicitat admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78, art. 81 alin. (1) lit. e), art. 83 lit. e), art. 85 alin. (1), art. 87 alin. (1) şi art. 94 alin. (1) din C. proc. pen. care ar împiedică accesul la informaţiile de interes personal dar şi la cele publice, descrise de prevederile art. 31 din Constituţia României încălcând deopotrivă şi prevederile art. 1, 20, 21 şi 131 din Constituţie.

În susţinerea cererii sale a arătat că textele criticate nu conferă un mecanism efectiv de protecţie a dreptului la informaţie potrivit art. 31 din Constituţia României, care în varianta actuală este directă şi imediata aplicare, având în vedere cadrul juridic subsecvent precar în această materie.

Prin Legea nr. 544/2001 autorităţile spun că nu ar putea oferi anumite informaţii care sunt publice, însă a apreciat acesta că toate instituţiile, inclusiv cele judiciare au obligaţia ca atunci când angajează bani publici, achiziţiile oricărui serviciu sunt supuse legii informaţiei publice.

Acesta a solicitat investirea instanţei de control constituţional şi cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor din Legea nr. 544/2001 respectiv art. 12 lit. d), e), f) şi a) art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, intrucat nu se pune in discutie definitia de la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, textul art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 fiind cel aplicabil, apreciind recurentul că, finele de neprimire reglementat la respectiva prevedere legală porneşte de la premisa că avem de-a face cu un act administrativ pentru care procedura de contestare este alta decat aceea a Legii nr. 554/2004.

2. Soluţia instanţei de fond faţă de cererea de sesizarea Curţii Constituţionale

Prin sentinţa civilă nr. 384 din 20 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti – Veche – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de reclamantul A..

În motivarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile a căror neconstituţionalitate se invocă nu au legătură cu obiectul cauzei, înţelegându-se prin obiect al cauzei ceea ce soluţionează efectiv instanţa.

3. Calea de atac împotriva soluţiei privitoare la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate

Reclamantul A. a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 384 din 20 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Veche – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal privitoare la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

În motivarea cererii sale de recurs, recurentul a apreciat că judecătorul fondului a refuzat să dea întâietate soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate şi să se pronunţe pe cererea de sesizare a Curţii Consituţionale .

II. Soluţia Înaltei Curţi faţă de recursul formulat de reclamant cu privire la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale

Înalta Curte reţine că recurentul-reclamant în mod greşit a apreciat că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la cererea sa de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate indicate la pct. I.1. din prezenta decizie.

Instanţa de fond, faţă de cererea reclamantului de sesizarea a Curţii Constituţionale a arătat în cuprinsul sentinţei civile nr. 384 din 20 octombrie 2020 că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este inadmisibilă, nefiind îndeplinită una dintre cerinţele de admisibilitate expres prevăzute de lege, în condiţiile în care dispoziţiile a căror neconstituţionalitate se invocă nu au legătură cu "obiectul cauzei", înţelegându-se prin obiect al cauzei ceea ce soluţionează efectiv instanţa.

Înalta Curte, faţă de această concluzie, apreciază că instanţa de fond a pronunţat o soluţie corectă în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. În condiţiile în care această soluţie, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este atacabilă doar cu recurs, instanţa de recurs apreciază că se impune şi în acest cadru procesual o scurtă analiză a condiţiilor de admisibilitate a unei astfel de cereri, chiar dacă recurentul în mod greşit a apreciat că instanţa de fond nu a analizat cererea sa.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi, sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor mai sus citate, rezultă că, pentru sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării unei excepţii de neconstituţionalitate, trebuie îndeplinite următoarele condiţii, în mod cumulativ:

- excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;

- excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Faţă de prevederile legale citate anterior, Înalta Curte constată că excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 78, art. 81 alin. (1) lit. e), art. 83 lit. e), art. 85 alin. (1), art. 87 alin. (1) şi art. 94 alin. (1) din C. proc. pen. şi a art. 12 lit. d), e), f) şi a) art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare Înalta Curte, în acord cu opinia instanţei de fond, apreciază că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale nu are legătură cu soluţionarea cauzei, această condiţie de admisibilitate nefiind îndeplinită.

Faţă de acestea, instanţa de recurs, constatând că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de necosntituţionalitate a textelor de lege indicate mai sus, urmează a respinge recursul formulat de reclamantu A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 384/2020 din data de 20 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – Veche – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a excepţiei de neconstituţionalitate, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 septembrie 2021.