Constitutional review of secondary legislation: inadmissibility of unconstitutionality exception against Government Decision

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii dedusă judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantele A., B., C. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Secretariatul General Al Guvernului au solicitat instanţei să dispună: constatarea nulităţii absolute/anularea Hotărârii de Guvern nr. 429/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 551 din data de 04 iulie 2019, împreună cu anexa care face parte integrantă din hotărâre, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 551 bis, date prin încălcarea şi nesocotirea procedurilor de adoptare a actelor normative - legile, ordonanţele de guvern şi ordonanţele de urgenţă ale guvernului(art. 73-79 si 108 Constituţie si art. 4 din Legea nr. 24/2000).

În cadrul acesta procesual, reclamantele au invocat excepţia de neconstituţionalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 29 din Legea 47/1992 cu privire la Hotărârea de Guvern nr. 429/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 551 din data de 04 iulie 2019, împreună cu anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 bis. Şi au solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu această excepţie.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 488/2021 din data de 6 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondate excepţiile: nulităţii cererii pentru netimbrare, lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantelor, nulităţii pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentanţi legali ai reclamantelor, nulităţii cererii pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant a avocatului reclamantelor, lipsei interesului reclamantelor, lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor, lipsei îndeplinirii procedurii prealabile, inadmisibilităţii capătului de cerere privind constatarea nulităţii absolute a H.G. nr. 429/2019, lipsei calităţii procesuale active a intervenientilor D. şi E..

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Secretariatul General al Guvernului şi respinge acţiunea şi cererile de intervenţie principală în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulate împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A respins ca inadmisibilă cererea reclamantelor şi a intervenientului F. de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a H.G. nr. 429/2019.

A respins ca nefondate cererea de chemare în judecată formulate de reclamantele C. şi B. şi A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi cererile de intervenţie formulate de D., E., F. şi G..

A admis cererea de intervenţie formulată de AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU ADMINISTRARE ŞI REGLEMENTARE ÎN COMUNICAŢII, în favoarea Guvernului României.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 488/2021 din data de 6 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a H.G. nr. 429/2019 au declarat recurs reclamantele C. şi B..

În motivarea cererii de recurs, reclamantele au precizat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea normelor de drept material deoarece excepţia invocată nu vizează conţinutul actului normativ, ci exclusiv că acesta a fost dat prin încălcarea şi nesocotirea procedurilor de adoptare a actelor normative.

Excepţia de neconstituţionalitate fiind invocată în cadrul cererii de chemare în judecată respectă prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În drept, recurentele-reclamante şi-au întemeiat cererea de recurs pe motivul de casare prevăzut de ar. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi Guvernul României şi Secretariatul General al Guvernului a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care au solicit respingerea recursului ca find nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului formulat în cauză

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamante este nefondat şi urmează a-l respinge pentru considerentele următoare:

Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţa de fond a reţinut că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată de reclamantele C. şi B. în ceea ce priveşte dispoziţiile H.G. nr. 429/2019 este inadmisibilă, deoarece în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată.

În acord cu instanţa de fond, instanţa de recurs reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi, sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor mai sus citate, rezultă că, pentru sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării unei excepţii de neconstituţionalitate, trebuie îndeplinite următoarele condiţii, în mod cumulativ:

- excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;

- excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionalitate, recurentele-reclamante au solicitat controlul de constituţionalitate a H.G. nr. 492/2019 pentru aprobarea Strategiei 5G pentru România.

Înalta Curte constată că recurentele prin această cerere doreşte să se facă controlul de neconstituţionalitate a unui text dintr-un act normativ care, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate.

Aşadar, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, obiect al controlului de constituţionalitate, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, îl pot constitui doar legile sau ordonanţele, ori dispoziţiile din legi sau ordonanţe, astfel că analiza constituţionalităţii dispoziţiilor din acte normative cu caracter secundar, emise în executarea legii, aşa cum sunt hotărârile de guvern, nu intră în competenţa instanţei de contencios constituţional, sesizarea cu un atare obiect fiind inadmisibilă.

În aceste condiţii, soluţia instanţei de fond prin care a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a H.G. nr. 492/2019 pentru aprobarea Strategiei 5G pentru România ca inadmisibilă este o soluţie temeinică şi legală.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantele C. şi B. în ceea ce priveşte soluţia instanţei de fond faţă de cererea de sesizarea a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a H.G. nr. 492/2019 pentru aprobarea Strategiei 5G pentru România, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantele C. şi B. împotriva sentinţei nr. 488/2021 din data de 6 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 septembrie 2021.