Tax authority's appeal upheld: joint liability decision against former legal representative annulled and remanded for insufficient reasoning.

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi sub nr. x/2018 reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.J.F.P. Galaţi şi D.G.E.F.P. Galaţi, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună anularea Deciziei nr. 74/10.05.2018 emisa de parata D.G.R.F.P. Galaţi, privind soluţionarea contestaţiei formulate de subsemnata înregistrata la A.J.F.P. Galaţi sub nr. x/26.03.2018; anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/08.02.2018 prevăzuta la art. 25 alin. (2^1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală emisa de A.J.F.P. Galaţi în dosarul de executare nr. x şi obligarea intimaţilor-pârâţi la plata cheltuielilor de judecata constând în taxa de timbru şi onorariu avocat.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 179 din data de 10 decembrie 2018, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Galaţi.

A admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE GALAŢI şi DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANTELOR PUBLICE GALATI şi a anulat decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/8.02.2018 emisă de ANAF - DGRFP Galaţi - AJFP Galaţi în dosarul de executare nr. x şi decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 74/10.05.2018 emisă de ANAF-DGRFP Galaţi.

Prin aceeaşi sentinţă a obligat pârâţii la plata sumei de 4550 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 179 din data de 10 decembrie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâta Administraţia Finanţelor Publice Galaţi în nume propriu şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin care au solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs, recurentele-pârâte au susţinut următoarele:

Prima instanţa a apreciat ca fiind întemeiată acţiunea reclamantei A., motiv pentru care a admis-o şi a dispus anularea Deciziei nr. 63/08.02.2018 privind angajarea răspunderii solidare a sa cu S.C. B. S.R.L., al cărei reprezentant legal a fost, si a Deciziei nr. 74/10.05.2018 emisa în soluţionarea contestaţiei reclamantei de către D.G.R.F.P. Galaţi.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a considerat ca organul fiscal nu a dovedit condiţia relei credinţe a reclamantei A., condiţie prevăzută de disp. art. 25 alin. (2^1) Codul de procedură fiscală.

Instanţa de fond a reţinut ca organul fiscal ar fi ignorat atât punctul de vedere al reclamantei, cat si contestaţia inaintata împotriva deciziei de răspundere solidară, părerea organului fiscal fiind lipsita - in opinia instanţei - de motivarea in fapt si in drept.

In mod eronat, instanţa a apreciat ca in cauza nu au fost respectate disp. art. 26, alin. (9) lit. b) C. proc. civ. fisc., temeiul legal invocat de instanţa facand referire la aprobarea prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice a procedurii de atragere a răspunde solidare, in cazul creanţelor administrate de organele fiscale locale.

Instanţa de fond a mai reţinut că în cauza sunt aplicabile disp. art. 169 din Legea nr. 85/2014 care - în opinia instanţei de fond - reglementează o procedura derogatorie de la disp. art. 25, alin. (2^1) din Legea nr. 207/2015, procedură ce prevede la rându-i antrenarea răspunderii personale patrimoniale a persoanelor ce se fac vinovate de aducerea societăţii în stare de insolventa.

Fata de acestea, recurente apreciază că aceasta răspundere a fost stabilită in temeiul disp. art. 25, alin. (2^1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, care statuează ca tocmai pentru obligaţiile fiscale restante ale debitorului pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolventei răspund solidar cu acesta persoanele care au determinat cu rea credinţa acumularea si sustragere de la plata acestor obligaţii.

In speţa, deschiderea procedurii insolventei S.C. B. S.R.L. a fost efectuata prin sentinţa civila nr. 371 din 04.12.2017, iar angajarea răspunderii solidare in temeiul disp. art. 25, alin. (2^1) din Legea nr. 207/2015 a avut loc la data de 08.02.2018, prin decizia nr. 63, astfel că decizia de angajare a răspunderii solidare a fost emisă în mod corect.

Prin Decizia de atragere a răspunderii solidare nr. x/08.02.2018, AJFP Galaţi a procedat la angajarea răspunderii reclamantei in solidar cu societatea al cărei administrator a fost, S.C. B. S.R.L. independenta, pentru suma de 1.095.699 RON reprezentând obligaţii fiscale restante ale societăţii, constând în debit în suma de 835.540 RON şi accesorii calculate la acesta, în sumă de 26.159 RON, în conformitate cu disp. art. 25, alin. (2^1) din Legea nr. 207/2015 privind Noul Codul de procedură fiscală.

In cauza, s-a constatat ca persoanele care răspund in solidar cu contribuabilul au determinat cu rea credinţa acumularea de obligaţii fiscale si s-au sustras de la plata acestor obligaţii, solicitând deschiderea procedurii insolventei debitorului, fiind incidente in cauza dispoziţiile art. 25, alin. (2^1) Codul de procedură fiscală

In pofida celor susţinute de reclamanta si preluate ca atare de către instanţa de fond, condiţia săvârşirii cu rea credinţa a faptelor prevăzute la art. 25, alin. (2^1) N. Codul de procedură fiscală este indeplinita in cauza.

Recurentele-pârâte în susţinerea cererii de recurs au invocat motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Cu privire la starea litigioasă, Înalta Curte reţine pe scurt că:

La data de 19.10.2017 ANAF prin organul teritorial a efectuat un control la S.C B. S.R.L cu sediul în Galaţi, ce a avut ca scop verificarea legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale şi/sau operaţiunilor relevante pentru inspecţia fiscala, a corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor în legătura cu stabilirea bazelor de impozitare şi a obligaţiilor fiscale principale privind contribuţiile individuale de asigurări pentru şomaj, de asigurări sociale, de asigurări de sănătate, pentru concedii, impozitul pe profit,impozitul pe veniturile din salarii, precum şi taxa pe valoarea adăugata.

Prin Raportul de inspecţie fiscala, ca urmare a verificării anilor 2012-2017 echipa de inspecţie fiscala a stabilit că pentru perioada ianuarie 2012-01.07.2015 faţă de sumele prezentate în evidenta contabila şi cele declarate nu a stabilit diferenţe suplimentare.

Pentru perioada ulterioara datei de 01.07.2015, echipa de inspecţie fiscala, ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G 28/2015 privind detaşarea salariaţilor în cadrul prestării serviciilor transnaţionale, ce modifica Legea nr. 344 din 2006 a stabilit în sarcina societăţii o suma de aproximativ 800.000 RON.

Prin acelaşi Raport de Inspecţie Fiscala s-a stabilit ca TVA de rambursat suma de 77.821 RON (pag.l2 din Raportul de Inspecţie Fiscala).

Ulterior, A.N.A.F. prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi a emis la data de 08.02.2018 Decizia de răspundere solidara nr. 63, prin care organul fiscal a stabilit debite în suma de 835.540 RON şi accesorii în suma de 260.159 RON, în total 1.095.699 RON.

Decizia a fost contestata în termenul legal, iar D.G.R.F.P. Galaţi a emis Decizia nr. 74/10.05.2018 prin care a fost respinsa ca neîntemeiata contestaţia. Împotirva acestor acte adminsitrative, reclamanta A. a investit instanţa cu o cerere privind anularea deciziei prin care i s-a atras răspunderea solicară.

Faţă de situaţia de fapt şi argumentele părţilor prezentate instanţei de fond, aceasta a apreciat că cererea de chemare în judecată este întemeiată şi admis-o întemeiându-şi soluţia pe prevederile art. 26 alin. (4) lit. e) din Codul de procedură fiscală: "Decizia prevăzuta la alin. (1) cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 46, şi următoarele: e)temeiul legal şi motivele în fapt ale angajării răspunderii, inclusiv opinia organului fiscal motivate în drept şi în fapt cu privire la punctul de vedere al persoanei." Considerând că organul fiscal a ignorat atât punctul de vedere, cât şi contestaţia înaintata împotriva deciziei de răspundere solidara, acesta neavând argumente la temeiurile legale şi înscrisurile anexate, lipsind în mod vădit opinia organului fiscal faţă de motivarea în fapt şi în drept a punctului de vedere depus la data de 25.01.2018.

Înalta Curte, cu privire la argumentele instanţei de fond în motivarea sentinţşei recurate constată că că instanţa de fond nu a efectuat o analiză completă, clară şi coerentă a acestora.

În considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că instanţa de fond reţine în mod corect situaţia de fapt, însă la analiza cauzei preia aproape fidel argumentele şi apărarea pe care reclamanta A. le prezintă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, conduită procesuală ce nu confirmă că instanţa de fond a efectuat o analiză proprie şi obiuectivă a cauzei.

Aşadar, instanţa de recurs apreciază că analiza instanţei de fond este sumară, construită preponderent pe apărările suţinute de reclamantă fără ca aceasta să facă o analiză efectivă a apărărilor emise de pârâte, fapt ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii pronunţate.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a efectuat o analiză parţială a cauzei dedusă judecăţii, aceasta neanalizând toate faptele constatate de organul de control şi puse în sarcina reclamantei care au condus la sancţiunea de atragere a răspunderii solidare.

În speţă, instanţa de fond avea obligaţia să efectueze o analiză profesionistă a îndeplinirii acestor criterii în raport cu situaţia de fapt prezentată atât de reclamantă, cât şi de către autorităţile pârâte.

Or, instanţa de fond s-a limitat în a efectua doar o analiză întemeiată exclusiv pe textul legal aplicabil şi pe argumentele reclamantei conform cărora autoritatea de control a ignorat atât punctul de vedere exprimat de reclamantă, cât şi contestaţia înaintata împotriva deciziei de răspundere solidara, lipsind în mod vădit opinia organului fiscal faţă de motivarea în fapt şi în drept a punctului de vedere depus la data de 25.01.2018 de către reclamantă.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că sentinţa recurată este casabilă din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 Coc proc. civ., deoarece în cuprinsul considerentelor sentinţei nu sunt arătate motivele pentru care apărările pârâtelor sunt respinse.

În conformitate cu prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, instanţa este obligată să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătând atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al hotărârii judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Orice parte, în cadrul unei proceduri, are dreptul să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale, iar acesta trebuie să le examineze în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv, decât dacă toate cererile şi observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, aceasta având în mod necesar obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă.

Conduită procedurală a instanţei de fond, prin neraportare şi la argumentele prezentate în apărare de către autorităţile pârâte, face practic imposibilă exercitarea controlului judiciar al sentinţei recurate, instanţa de recurs neavând posibilitatea procedurală legală în această fază procesuală de a analiza cauza în raport de toate faptele reţinute în actul de control constatat.

Astfel, în speţă se impune soluţia casării cu trimitere spre rejudecare, din cauza lipsei motivării complete sentinţei recurate şi pentru asigurarea părţilor dublului grad de jurisdicţie prevăzut de lege.

În considerarea celor de mai sus, Înalta Curte urmează a trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, urmând ca în rejudecare, aceasta să stabilească cu exactitate situaţia de fapt dedusă judecăţii, să reţină şi să analizeze concis în raport de apărările părţilor toate faptele care au stat la baza emiterii Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/8.02.2018 emisă de ANAF - DGRFP Galaţi - AJFP Galaţi în dosarul de executare nr. x şi decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 74/10.05.2018 emisă de ANAF-DGRFP Galaţi, în raport de apărările formulate de pârâte, precum şi să facă o analiză obiectivă a probatoriul propus de părţi în cauză.

Pentru toate considerentele expuse, constatând că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va examina şi celelalte argumente invocate de pârât prin cererea de recurs, precum şi susţinerile reclamantei prin întâmpinarea depusă în dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Administraţia Finanţelor Publice Galaţi în nume propriu şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi împotriva sentinţei nr. 179/2018 din data de 10 decembrie 2018 a Curţii de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 septembrie 2021.