Tax appeal void for lack of judicial administrator adoption in insolvency proceedings

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii dedusă judecăţii

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. x/2018 din 26 martie 2018, reclamanta S.C. A. S.A. Suceava a chemat în judecată pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava şi Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor Bucureşti, solicitând:

- în principal anularea parţiala a deciziei de impunere x/14.02.2017, a raportului de inspecţie fiscala si a Deciziei 332/26.09.2017 privind soluţionarea contestaţiei în cea ce priveşte suma de 1.697.885 RON reprezentând TVA suplimentar de plata stabilit prin Decizia de impunere;

- cu titlu subsidiar obligarea paratelor să soluţioneze pe fond contestaţia administrativ - fiscală şi să emită o Decizie de soluţionare în cea ce priveşte suma de 1.697.885 TVA pentru care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei;

- anularea parţiala a deciziei de impunere x/14.02.2017, a raportului de inspecţie fiscală si a deciziei de soluţionare a contestaţiei 332/26.09.2017 în cea ce priveşte sumele de 824 RON şi a sumei de 152192 RON ambele reprezentând impozit pe profit.

De asemenea, a solicitat aplicarea art. 281 alin. (7) din Legea 207/2015 potrivit căruia dacă instanţa constată că soluţia adoptată de către organul fiscal este nelegală şi/sau netemeinică, se va pronunţa şi asupra fondului raportului juridic fiscal în cea ce priveşte soluţionarea contestaţiei.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 143 din data de 12 decembrie 2018, Curtea de Apel Suceava – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibile excepţia prescripţiei şi a inadmisibilităţii.

A respins cererea având ca obiect "contestaţie act administrativ-fiscal" formulată de reclamanta S.C. A. S.A. Suceava, societate aflată în procedura insolvenţei, prin reprezentat legal de administrator B. şi prin administrator judiciar C. – Filiala Iaşi, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava şi Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 143 din data de 12 decembrie 2018 a Curţii de Apel Suceava – secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, şi în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar rejudecarea cauzei cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată.

În drept recurenta-reclamantă şi-a întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicit să se respingă ca nefondat recursul.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte constatând că la data de de 27 septembrie 2021 administratorul judiciar C. confirmat în această funcţie prin încheierea nr. 165 din 12.04.2019 publicată în Buletinul Procedruilor de Insolvenţă a depus un înscris la dosarul cauzei prin care a declarat că nu îşi însuşeşte cererea de recurs, urmează a anula cererea de recurs făcută de reclamantă având în vedere următoarele:

După intrarea în procedura insolvenţei, societăţile comerciale nu mai pot sta în judecată decât prin administratorul/lichidatorul judiciar, conform Legii nr. 85/2014, act normativ special, derogatoriu de la dreptul comun, citarea în cauză a administratorului/lichidatorului judiciar nfiind doar o chestiune de reprezentare, ci de îndeplinire a procedurii de citare cu partea aflată într-o astfel de procedură specială.

În caz contrar, este încălcată exigenţa fundamentală a contradictorialităţii procesului civil, care impune instanţei interdicţia de a dispune vreo măsură înainte ca aceasta să fie pusă în discuţia părţilor legal citate, cu consecinţa încălcării dreptului la apărare şi la un proces efectiv. Rolul lichidatorului judiciar nu este unul formal, acesta în conformitate prevederile art. 58 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 85/2014 deţinând conducerea integrală, respectiv în parte dacă este stabilită de judecătorul sindic, a debitorului.

În susţinerea acestui raţionament, Înalta Curte reţine că potrivit prevederilor art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, în litigiile care au fost promovate în temeiul dreptului comun, "după deschiderea procedurii insolvenţei citarea debitorului se va face la sediul acestuia şi la sediul administratorului judiciar/lichidatorului judiciar."

Din analiza logico-juridică a acestui text de lege, Curtea reţine că legiuitorul a înţeles să reglementeze, printr-o dispoziţie specială, derogatorie de la dreptul comun, respectiv art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, republicată, dreptul şi obligaţia administratorului judiciar, numit prin hotărâre a judecătorului-sindic, de a reprezenta societatea debitoare în instanţă, în litigiile formulate în calitate de reclamantă, şi de a angaja avocaţi.

Ca atare, de la data deschiderii procedurii insolvenţei şi numirii administratorului judiciar, chiar şi în ipoteza în care societăţii debitoare nu i s-a ridicat dreptul de administrare în mod expres, societatea îşi desfăşoară activitatea sub supravegherea judecătorului-sindic, care urmăreşte îndeplinirea obligaţiilor legale de către administratorul judiciar numit în cauză, între care şi obligaţia de a reprezenta societatea debitoare în instanţă, prin formularea de cereri în faţa instanţei competente şi încheierea unor contracte de asistenţă juridică cu avocaţi care să apere interesele societăţii.

Din interpretarea per a contrario a acestui textului de lege citat mai sus, Înalta Curte reţine că un atare drept nu mai poate fi exercitat de fostele organe statutare ale societăţii, chiar şi în ipoteza în care se urmăreşte exercitarea unor acţiuni care vizează mărirea patrimoniului debitoarei, dat fiind conţinutul expres al art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, republicată.

Împortanţa acestei proceduri este reiterată prin art. 155 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. conform căruia: "cei supuşi procedurii insolvenţei, precum şi creditorii acestora, la domiciliul sau, după caz, la sediul acestora; după deschiderea procedurii, citarea va fi efectuată potrivit legii speciale;"

În lipsa citării în cauză a administratorului judiciar, instanţa de judecată este obligată să acorde termen în vederea efectuării procedurii de citare cu societatea aflată în procedura insolvenţei conform art. 153 C. proc. civ., pentru a-i da posibilitatea de apărare.

În speţă, Înalta Curte a citat în mod legal pe administratorul judiciar al societăţii recurente, care ulterior primirii citaţiei şi-a exprimat opţiunea faţă de acest litigiu în sensul neînsuşirii cererii de recurs.

Astfel, în condiţiile în care, în cadrul procedurii de insolvenţă singurul reprezentat al societăţii reclamante este administratorul judiciar, în conformitate cu prevederile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, iar acesta nu şi-a dat acordul expres pentru promovarea recursului, cererea de recurs apare ca fiind formulată de o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu, sancţiunea pentru această situaţiei fiind nulitatea cererii.

Înalta Curte, în raport de prevederile art. 41 alin. (5) şi ale art. 58 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 85/2014, Înalta Curte constată aşadar, că recursul nu a fost însuşit de către administratorul judiciar, astfel că cererea de recurs apare ca fiind formulată de o persoană fără capacitate civilă de exerciţiu, considerente pentru care urmează a o anula.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamnata S.C. A. S.A. Suceava prin administrator special B. şi prin administrator judiciar C. – Filiala Iaşi împotriva sentinţei nr. 143 din data de 12 decembrie 2018 a Curţii de Apel Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 septembrie 2021.