EU funding eligibility for feasibility studies: failure to commence investment works triggers reimbursement of ineligible costs under O.G.U. 66/2011

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal la data de 8 martie 2018, sub nr. de mai sus, reclamantul Judeţul Maramureş a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene – Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare – Direcţia Gestionare POS MEDIU, anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 63620/13.10.2017, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/02.08.2017 şi obligarea pârâtului la restituirea sumei de 271.560 de RON, reprezentând valoarea corecţiei.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 303/2018 din data de 10 decembrie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul Judeţul Maramureş, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, succesor în drepturi şi obligaţii al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 303/2018 din data de 10 decembrie 2018a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Judeţul Maramureş prin Preşedinte prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi în principal a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, iar în subsidiar în urma rejudecării să se admită cererea sa de chemare în judecată.

În susţinerea cererii de recurs, reclamantul a susţinut următoarele critici:

Prin motivarea oferită sentinţei, instanţa de fond a interpretat eronat prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 care definesc neregula, reţinând în mod greşit că reclamantul ar fi vinovat de o abatere susceptibilă a aduce un prejudiciu bugetului UE.

Neregula reprezintă, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, o abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, susceptibilă a atrage un prejudiciu în sarcina bugetului UE printr-o sumă plătită necuvenit.

Această abatere, pentru a putea fi reţinută, trebuie să fie înfăptuită în legătură cu contractul de finanţare prin care a fost acordată finanţarea (în cazul de faţă, contractul nr. x/30.11.2010), din moment ce temeiul aplicării acestei corecţii îl reprezintă tocmai acest contract de finanţare.

Întregul raţionament al instanţei de fond se bazează însă pe o premisă eronată, întrucât instanţa de fond analizează existenţa abaterii exclusiv prin raportare la o finanţare pe care recurentul afirmă că nu a primit-o niciodată şi anume finanţarea pentru construirea obiectivelor.

Cu alte cuvinte, ar fi putut fi reţinută eventual o abatere în sarcina recurentului-reclamant exclusiv în ipoteza în care ar fi primit finanţarea pentru realizarea obiectivelor prevăzute în studiul de fezabilitate şi, deşi primind finanţarea, nu le-ar fi realizat.

Dat fiind însă că acesta nu a primit nicio finanţare pentru realizarea obiectivelor, este netemeinică aplicarea corecţiei pe motivul că recurentul-reclamant nu a realizat efectiv aceste obiective, în condiţiile în care indicatorul privind realizarea studiului de fezabilitate (singurul vizat de contractul de finanţare nr. x/30.11.2010) este îndeplinit.

În aceste condiţii, recurentul apreciază că nu se face vinovat de o abatere, din moment ce nu şi-a asumat prin contractul de finanţare obligaţia de a construi obiectivele ce fac obiectul studiului de fezabilitate. Nefiind în prezenţa unei abateri, este evident că nu se poate reţine existenţa unei nereguli în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

De asemenea, aceleaşi raţiuni mai sus expuse susţine recurentul-reclamant, confirmă netemeinicia sentinţei recurate şi din perspectiva neîndeplinirii celeilalte condiţii prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 pentru a ne afla în prezenţa unei nereguli - şi anume existenţa prejudiciului.

La fel ca în cazul abaterii, şi prejudiciul trebuie să fie reţinut în legătură cu contractul de finanţare prin care a fost acordată finanţarea, şi nu prin raportare la un alt ipotetic contract de finanţare care nu a fost de fapt încheiat niciodată (cel vizând finanţarea construirii propriu-zise a obiectivelor).

Din moment ce prin contractul de finanţare nr. x/30.11.2010 a fost finanţată exclusiv realizarea studiului de fezabilitate (deci nu şi construirea obiectivelor prevăzute în studiul de fezabilitate), în mod evident nu poate fi reţinută existenţa unui prejudiciu în legătură cu contractul de finanţare nr. x/30.11.2010.

În O.U.G. nr. 66/2011 art. 2 alin. (1) lit. u) defineşte suma plătită necuvenit ca fiind o plată nedatorată, aşa cum este aceasta reglementată de dreptul civil.

În dreptul civil, doctrina a definit plata nedatorată ca fiind executarea de către o persoană a unei obligaţii la care nu era ţinută şi pe care a făcut-o fără intenţia de a plăti datoria altuia, în speţă, suma finanţată a fost plătită pentru realizarea studiului de fezabilitate, ceea ce s-a realizat, studiul de fezabilitate existând în materialitatea sa.

Condiţiile care trebuiesc întrunite pentru dovedirea plăţii nedatorate sunt: prestaţia executată să fi avut semnificaţia unei plăţi, datoria în vederea căreia s-a efectuat plata să nu existe din punct de vedere juridic şi plata să fi fost făcută din eroare.

În cazul de faţă, singura condiţie din cele expuse mai sus despre care s-ar putea discuta dacă e îndeplinită sau nu este aceea ca prestaţia în discuţie ar reprezenta într-adevăr o plată. Ultimele două condiţii nu pot fi considerate ca fiind îndeplinite atâta vreme cât raportul juridic care a stat la baza plăţii serviciului de realizare a studiului de fezabilitate a fost generat de contractul încheiat de subscrisa cu furnizorul acestor servicii, ce a determinat în concret natura şi întinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor contractante.

Aşadar, nefiind îndeplinite toate cele trei condiţii pentru a fi în prezenţa unei plăţi nedatorate, nu se poate reţine o cheltuială necuvenită în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 care să genereze un prejudiciu bugetului UE.

Mai mult, nu există nicio legătură de cauzalitate între pretinsa abatere ce a fost pusă în sarcina recurentului-reclamnt şi vreo eventuală sumă plătită necuvenit către acesta din bugetul UE (suma achitată către prestatorul serviciilor de realizare a studiului de fezabilitate fiind achitată în depline condiţii de legalitate, întrucât aceasta reprezintă preţul pentru realizarea acestui studiu).

În susţinerea criticilor sale, recurentul-reclamant a invocat o serie de argumente, expuse şi instanţei de fond cu privire la imposibilitatea obiectivă de demarare a lucrărilor.

În ce priveşte susţinerea instanţei de fond potrivit căreia reclamantul nu avea posibilitatea de a demara efectiv lucrările specificate în studiul de fezabilitate lucru care se datorează culpei sale, recurentul-reclamant a susţinut că:

Potrivit studiului de fezabilitate privind infrastructura de monitorizare-informare din Parcul Naţional Munţii Rodnei (pag. 5 a acestuia), beneficiarul acestui studiu de fezabilitate era APNMR. Prin urmare, contrar susţinerilor primei instanţe, beneficiarul fondurilor nerambursabile pentru realizarea studiului de fezabilitate acordate prin contractul de finanţare era APNMR, şi nu recurentul.

Acesta susţine nu doar că APNMR era beneficiarul investiţiei reprezentând studiul de fezabilitate anterior amintit, ci APNMR avea şi rolul de partener în proiectul finanţat din fonduri europene. Potrivit prevederilor acordului de parteneriat - anexa E.1.6 la contractul de finanţare (depus la dosarul de fond), cădea în sarcina APNMR construirea şi amplasarea în teren a infrastructurii legate de reducerea impactului vizitatorilor asupra biodiversităţii din Parcul Naţional Munţii Rodnei.

Faptul că APNMR primise din partea proprietarilor unităţi administrativ-teritoriale un drept real de folosinţă gratuită asupra terenurilor pe care urmau să fie construite centrele de observare la care face referire studiul de fezabilitate atestă cu certitudine faptul că nu recurentul-reclamant avea obligaţia de a se ocupa de construirea centrelor de observare.

Contrar susţinerilor instanţei de fond, recurentul-reclamant nu a aflat din studiul de fezabilitate că nu deţine un drept real asupra terenurilor respective, ci cunoştea acest aspect anterior, însă avea certitudinea că APNMR este de fapt beneficiarul respectivei investiţii, în virtutea acordului de parteneriat încheiat între subscrisul şi APNMR.

În ce priveşte susţinerile primei instanţe potrivit cărora este lipsit de relevanţă că printre indicatorii de monitorizare a proiectului nu se numără şi construirea obiectivelor la care se referă studiul de fezabilitate, le apreciază ca fiind eronate din următoarea perspectivă:

Corecţia aplicată pentru a nu fi demarat lucrările de investiţii în termen de 18 luni de la finalizarea studiului de fezabilitate a fost aplicată în sarcina reclamantului în temeiul contractului de finanţare nr. x/30.11.2010 (a se vedea baza legală a verificării din procesul-verbal de constatare a neregulii nr. x/07.08.2017).

Finanţarea contractului de prestări servicii ce a avut ca obiect elaborarea studiului de fezabilitate s-a încheiat în baza aceluiaşi contract de finanţare nr. x/30.11.2010 (a se vedea art. 4.1 din contractul x/03.05.2012 având ca obiect realizarea studiului de fezabilitate).

Faptul că APNMR primise din partea proprietarilor unităţi administrativ-teritoriale un drept real de folosinţă gratuită asupra terenurilor pe care urmau să fie construite centrele de observare la care face referire studiul de fezabilitate atestă cu certitudine faptul că nu subscrisul avea obligaţia de a se ocupa de construirea centrelor de observare. Contrar susţinerilor instanţei de fond, subscrisul nu am aflat din studiul de fezabilitate că nu deţin un drept real asupra terenurilor respective, ci cunoşteam acest aspect anterior, însă aveam certitudinea că APNMR este de fapt beneficiarul respectivei investiţii, în virtutea acordului de parteneriat încheiat între subscrisul şi APNMR.

Obţinerea certificatelor de urbanism necesare demarării lucrărilor era singura activitate de care subscrisul puteam să mă preocup efectiv ulterior finalizării Studiului de fezabilitate, dată fiind postura de netitular al unui drept real asupra terenurilor în discuţie (care atrăgea imposibilitatea continuării de către subscrisul a demersurilor în vederea obţinerii autorizaţiilor de construire). Ulterior obţinerii certificatelor de urbanism însă, APNMR nu a dorit să continue demersurile necesar a fi înfăptuite pentru demararea lucrărilor, iar acest lucru nu poate nicidecum să constituie o culpă a subscrisului.

În ce priveşte susţinerile primei instanţe potrivit cărora este lipsit de relevanţă că printre indicatorii de monitorizare a proiectului nu se numără şi construirea obiectivelor la care se referă studiul de fezabilitate, le apreciem ca fiind eronate din următoarea perspectivă:

Corecţia aplicată pentru a nu fi demarat lucrările de investiţii în termen de 18 luni de la finalizarea studiului de fezabilitate a fost aplicată în sarcina subscrisului în temeiul contractului de finanţare nr. x/30.11.2010 (a se vedea baza legală a verificării din procesul-verbal de constatare a neregulii nr. x/07.08.2017). Finanţarea contractului de prestări servicii ce a avut ca obiect elaborarea studiului de fezabilitate s-a încheiat în baza aceluiaşi contract de finanţare nr. x/30.11.2010 (a se vedea art. 4.1 din contractul x/03.05.2012 având ca obiect realizarea studiului de fezabilitate).

Aşadar, nu se poate afirma că nu prezintă importanţă faptul că printre indicatorii de monitorizare a proiectului nu se numără şi construirea obiectivelor la care se referă studiul de fezabilitate, în condiţiile în care corecţia a fost aplicată tocmai pentru nerespectarea contractului de finanţare nr. x/30.11.2010. Corecţia fiind aplicată strict în legătură cu contractul de finanţare ante-menţionat, este esenţial faptul că nu se numără printre indicatorii de monitorizare a proiectului aferent contractului de finanţare nr. x/30.11.2010 şi obligaţia de construire efectivă a obiectivelor la care se referă studiul de fezabilitate, întrucât prin corecţia ce face obiectul prezentei cauze a fost sancţionată conduita recurentului în executarea contractului de finanţare nr. x/30.11.2010.

Referitor la motivarea instanţei de fond cu privire la încălcarea principiului proporţionalităţii în sensul că recurentul nu şi-ar fi îndeplinit nici măcar parţial obligaţiile asumate, acesta apreciază că instanaţ de fond nu a interpretat în mod corect prevederile O.U.G. nr. 66/2011 ce reglementează principiul proporţionalităţii.

În drept, recurentul-reclamant a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a depus întâmpinare, înregistrată la dosarul cauzei la data de 18.04.2019, prin care şi-a exprimat poziţia procesuală în raport cu argumentele prezentate de recurentul-reclamant şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat şi apărările exprimate de părţi în această fază procesuală, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Judeţul Mureş este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, Înalta Curte reţine că între Ministerul Mediului şi Pădurilor, în calitate de autoritate de management, şi Consiliul Judeţean Maramureş, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de finanţare nr. x/30.11.2010 (ds. fond f. x), având ca obiect acordarea unei finanţări nerambursabile pentru proiectul "Măsuri de management privind creşterea gradului de informare şi conştientizare din Parcul Naţional Munţii Rodnei".

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 46063/02.08.2017 (ds. fond vol. I, fila x) s-a stabilit în sarcina reclamantului o creanţă bugetară în cuantum de 271.560 de RON.

Pentru a decide astfel pârâtul a reţinut că una dintre activităţile menţionate în cererea de finanţare a fost cea de elaborare a unui studiu de fezabilitate privind infrastructura de monitorizare-informare din Parcul Naţional Munţii Rodnei, studiu care a cuprins aspecte legate de amplasarea şi proiectarea punctului de informare din Pasul Rotunda, amplasarea şi proiectarea punctului de monitorizare din Şaua Gagiului, amplasarea şi proiectarea a două tipuri specifice de observatoare pentru floră/faună (închise) amplasate în Izvorul Roşu, Anieşul Mic, Izvorul Dragoş şi Cobăşel şi renovarea punctului de monitorizare-informare existent – Casa Laborator din faţa sudică a Pietrosului. În vederea realizării acestui studiu a fost încheiat contractul nr. x/03.05.2012, în valoare de 219.000 de RON fără TVA. Potrivit prevederilor din ghidul solicitantului aferent contractului de finanţare nr. x/30.11.2010, în cazul în care solicitantul propune în proiect elaborarea unui studiu de fezabilitate, acesta se va angaja să asigure realizarea obiectivului de investiţie, iar în cazul în care lucrările de investiţii nu sunt demarate în termen de 18 luni de la finalizarea studiului de fezabilitate, solicitantul va fi obligat să ramburseze cheltuiala aferentă acestuia, care devine neeligibilă. Prin urmare, având în vedere faptul că durata de implementare a contractului privind studiul de fezabilitate s-a încheiat la data de 09.10.2012, iar în termen de 18 luni de la această dată lucrările nu au fost demarate, cheltuiala aferentă studiului de fezabilitate a devenit neeligibilă.

Împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 46063/02.08.2017, recurentul-reclamant a formulat contestaţie, care a fost respinsă prin Decizia privind soluţionarea contestaţiei nr. 63620/13.10.2017.

Înalta Curte analizând criticile dezvoltate de recurentul-reclamant întemeiate pe argumentele privitoare la lipsa abaterii şi implicit la lipsa prejudiciului, apreciază că acestea sunt nefondate în raport cu situaţia de fapt reţinută în Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 46063/02.08.2017 şi legislaţia aplicabilă în asemenea situaţii.

În mod corect a reţinut instanţa de fond că în lipsa efectivă a demarării lucrărilor calculul termenului de 18 luni pentur implementarea proiectului, în raport de la realizarea studiului de fezabilitate ori predarea acestui studiu nu influenţează cu nimic analiza speţei în favoarea recurentului-reclamant.

În mod judicios instanţa de fond a efectuat o analiză punctuală a cauzei, răspunzând fiecărei apărări emise de reclamant. Faţă de această opinie, în raport de criticile dezvoltate de recurentul-reclamant prin cererea de recurs, care urmăreşte îndeaproape apărările emise de acesta în faţa instanţei de fond şi pe care la apreciază ca fiind analizate de catre această instanţă cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept matrial, Înalta Curte va răspunde succint criticilor recurentului-reclamant.

Astfel, în ceea ce priveşte susţinerea recurentului că Administraţia Parcul Naţional Munţii Rodnei este entitatea care să pună în operă lucrările de investiţii prevăzute în studiul de fezabilitate, în considerarea faptului că ea este singura titulară a unui drept real al imobilelor unde s-ar fi realizat investiţiile, Înalta Curte apreciază în acord cu opinia instanţei de fond că recurentul-reclamant avea obligaţia să prevadă această situaţie anterior realizării studiului de fezabilitate. Sub acelaşi aspect, în mod corect a punctat instanţa de fond că şi în ceea ce priveşte costurile aferente investiţiei acelaşi raţionament indicat mai sus trebuia avut în vedere de către recurentul-reclamant.

Raţionamentul indicat prin cererea de recurs, conform căruia Administraţia Parcul Naţional Munţii Rodnei (ANMR) avea obligaţia de a constru infrastructura legată de impactul vizitatorilor, iar scopul realizării studiului de fezabilitate urmărea în fapt furnizarea suportului tehnic şi ştiinţific pentru realizarea infrastructurii de management a vizitatorilor, este o încercare forţată din partea recurentului de a-şi justifica lipsa de acţiune în implementarea proiectului.

Potrivit angajamentelor făcute de către recurentul-reclamant Judeţul Mureş prin Consiliul Judeţean Mureş, prin cererea de finanţare rezultă că această entitate este cea care s-a angajat în implementarea studiului de fezabilitate şi nu ANMR, de altfel recurentul-reclamant fiind şi singurul beneficiar al Contractului de servicii nr. x sin 03.05.2021 .

În ceea ce priveşte critica recurentului conform căreia Ghidul solicitantului nu conţine norme legal, astfel că acestea nu au un caracter obligatoriu, fapt pentru care instanţa de fond a reţinut în mod greşit caracterul obligatoriu al acestui Ghid, Înalta Curte urmează a respinge şi acest raţionament. Astfel, în condiţiile în care s-a stabilit unanim în jurisprudenţă că Ghidul solicitantului este un act administrativ normativ cu caracter general, impersonal şi care produce efecte erga omnes, acest Ghid odată publicat în Monitorul Oficial are un caracter obligatoriu faţă de părţi.

Înalta Curte apreciază că declaraţia de angajament din cererea de finanaţare aflată la dosarul de fond clarifică responsabilitatea pe care recurentul-reclamant o avea în implementarea efectivă a proiectului.

În acest sens, recurentul s-a angajat prin această declaraţie în mod expres că dacă nu va demara lucrările într-un termen de 18 luni, cheltuielile efectuate cu studiul de fezabilitate vor fi rambursate ca fiind neeligibile.

În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula reprezintă: "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit;"

Or, în speţă se constată că în realizarea Studiului de fezabilitate întocmit în baza Contractului de servicii nr. x sin 03.05.2021 s-au achitat sume din fonduri europene. Scopul realizării acestui studiu de fezabilitate nu a fost atins, acest studiu neavând o utilitate practică în lipsa respectării obligaţiilor asumate prin cererea de finanţare de către recurentul-reclamant.

Astfel, realizarea unui studiu care nu are finalitate pentru scopul pentru care a fost făcut, confirmă existenţa unui prejudiciu adus bugetului Uniunii Europene, iar inacţiunea recurentului-reclamant în realizarea proiectului pentru care a aplicat cu cererea de finanţare reprezintă în mod evident o neregulă, astfel cum aceasta este definită de prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Înalta Curte reţine, în analiza cererii de recurs că recurentul-reclamant are tendinţa de a-şi justifica culpa prin raportare la concluziile studiului de fezabilitate, diminuând importanţa obligaţiilor asumate în mod clar prin Cererea de finanaţare şi raportat la obligaţiile pe care le au părţile reţinute în Ghidul solicitantului.

În ceea ce priveşte critica recurentului-reclamant faţă de neaplicarea principiului proporţionalităţii în stabilirea creanţei instituită în sarcina sa, Înalta Curte apreciază, în acord cu instanţa de fond că, în măsura în care studiu de fezabilitate nu a produs vreun efect pozitiv în realizarea proiectului intitulat "Măsuri de management privind creşterea gradului de informare şi conştientizare din Parcul Naţional Munţii Rodnei", acest studiu fiind lipsit de utilitate, reţinerea în sarcina recurentului-reclamant a creanţei bugetare în cuantum de 271.560 RON respectă întru totul principiul proporţionalităţii şi este aplicat în conformitate cu prevederile art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Judeţul Maramureş prin Preşedinte împotriva sentinţei civile 303/2018 din data de 10 decembrie 2018 a Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 septembrie 2021.