Nullity of cross-appeals in tax litigation for failure to substantiate legal grounds required for cassation

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii dedusă judecăţii

Prin contestaţia înregistrată la data de 29.05.2017, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, a solicitat anularea Deciziei nr. SLC35228/23.12.2016 şi a Deciziei nr. FAG 469/30.06.2016.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 8/F-C din data de 21 ianuarie 2019, Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis ca întemeiată, contestaţia formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş.

A anulat Decizia nr. SLC35228/23.12.2016 şi Decizia nr. FAG 469/30.06.2016.

A obligat pe pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş să plătească reclamantei A. S.R.L. suma de 50 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 8/F-C din data de 21 ianuarie 2019, a Curţii de Apel Ploieşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs principal pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, şi în rejudecare să se respingă cererea de chemare în judecată.

În motivarea cererii de recurs, recurenta-pârâtă a reiterat în integralitate apărările pe care le-a prezentat în faţa instanţei de fond, a expus care au fost considerentele instanţei de fond pentru care a admis acţiunea reclamantei şi a prezentat evoluţia relaţiei cu reclamanta în soluţionarea pe cale administrativă a stării litigioase şi care a condus la emiterea Deciziei nr. 2296/21.12.2016.

În drept recurenta-pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs împotriva considerentelor sentinţei recurate, prin care a solicitat să se constate că la pag. 10 a hotărârii, paragrafele 3 - 8, instanţa de fond a respins argumentele societăţii în mod greşit şi solicită admiterea recursului şi înlăturarea argumentelor instanţei cu cele ale sale prin care susţine nulitatea actelor administrative fiscale din punct de vedere formal.

În drept, recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicit să se respingă ca nefondat recursul.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii cererilor de recurs, urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea unui recurs poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, recurenta-pârâtă nu a formulat veritabile critici la adresa sentinţei pronunţate de prima instanţă, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluţia pronunţată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii.

În aceeaşi situaţie se află şi recurenta-pârâtă, care deşi formulează un recurs împotriva considerentelor hotărârii, reiterează argumentele sale privitoare la nulitatea formală a actelor administrate faţă de care a formulat contestaţie, însă nu precizează în ce constă nelegalitatea considerentelor sentinţei recurate.

Practic recurenta-reclamantă, reiterând ideea că organul de control nu a deţinut întreaga evidenţă contabilă în emiterea raportului de inspecţie fiscală şi ulterior a deciziei de impunere, apreciază că actele contestate sunt nule din punct de vedere formal, însă nu indică efectiv de ce considerentele sentinţei recurate sunt nelegale, această conduită procedurală echivalând cu o nemotivare a hotărârii.

Atât recurenta-pârâtă, cât şi recurenta-reclamantă şi-au întemeiat cererile de recurs pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Aşadar, fără să combată în vreun fel raţionamentul instanţei de fond şi să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta-pârâtă s-a limitat, în susţinerea cererii de recurs la prezentarea situaţiei de fapt şi la reluarea apărărilor exprimate în faţa instanţei de fond.

În ceea ce priveşte afirmaţia poziţia procesuală a recurentei-reclamante aprecierile sale conform cărora instanţa de fond ar fi trebuit să preia în considerentele sentinţei raţionamentul său priovitor la nelegalitatea formală a actelor contestate este deasemenea forţat şi lipsit de substanţă în condiţiile în care nu arată ce aplicare greşită a normelor de drept material a făcut instanţa de fond.

Or, această conduită procesuală confirmă că atât recurenta-pârâtă, cât şi recurenta-reclamantă urmăresc o rejudecare a cauzei din partea instanţei de recurs în temeiul argumentelor deja analizate de către instanţa de fond şi impunerea propriului raţionament de către reclamantă, fără a răsturna cu argumente temeinice şi legale raţionamentul instanţei de fond.

Reiterarea apărărilor exprimate deja în faţa instanţei de fond, nu pot fi supuse analizei instanţei de recurs, în măsura în care această instanţă are competenţa de analiză doar cu privire la elemente de nelegalitate ale sentinţei instanţei de fond, iar lipsa unor critici substanţiale întemeiate pe unul din motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. deasemenea echivalează cu o nemotivare a cererii de recurs.

În cauză, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., or în prezenta cauză niciuna din părţi nu face acest demers.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că cererea de recurs a pârâtei reprezintă în concret intenţia acesteia de a impune rejudecarea cauzei într-o cale extraordinară de atac, deoarece soluţia instanţei de fond o nemulţumeşte, însă fără a invoca efectiv critici care să se circumscrie motivelor de casare. Iar în ceea ce priveşte recursul reclamantei, argumentele sale nu reprezintă motive pertinente de recurs care să se subscrie vreunuia din motivele de casare indicate mai sus.

În consecinţă, reţinând că nu este posibilă o încadrare a conţinutului cererilor de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursurilor declarate de reclamanta A. S.R.L. şi de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş împotriva sentinţei nr. 8/F-C din data de 21 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru nemotivare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 septembrie 2021.