Tax agency escapes litigation costs after lower court's mootness ruling partially quashed.

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii dedusă judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S.C. A. S.R.L. Secuieni a solicitat în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală anularea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018 din 6 august 2018, privind modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 şi plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 23/2019 din data de 22 februarie 2019, Curtea de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei de obiect şi a respins acţiunea formulată de reclamata S.C. A. S.R.L. Secuieni, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca rămasă fără obiect şi a obligat pârâtul la 500 RON cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 23/2019 din data de 22 februarie 2019 a Curţii de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, şi rejudecând cauza să se respingă cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON.

În motivarea cererii de recurs, pârâta a susţinut că nu se impunea obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată deoarece nu se afla în culpă cu privire la derularea procesului.

În drept recurenta-pârâtă şi-a întemeiat cererea de recurs pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat să se respingă recursul, ca befondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate din partea pârâtei şi a apărărilor formulate de către intimata-reclamantă, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

În speţă, instanţa de recurs reţine că instanţa de fond a soluţionat cauza prin admiterea excepţiei lipsei de obiect a cauzei în condiţiile în care prin Ordinul nr. 3236/2018 s-a dispus abrogarea Ordinului nr. 1.849/2016, modificat prin Ordinul nr. 1960/2018 din 6 august 2018, faţă de care s-a formulat cererea de chemare în judecată şi prin care s-a solicitat anularea sa.

În conformitate cu prevederile art. 453 C. proc. civ.: "Acordarea cheltuielilor de judecată

(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

(2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată."

Înalta Curte constată că evoluţia procesului în faţa instanţei de fond nu se încadrează în cele două teze prevăzute de art. 453 C. proc. civ., respectiv pierderea procesului de către pârâtă, sau admiterea în parte a cererii de chemare în judecată.

În cauză se constată că, soluţia pronunţată de instanţa de fond, respectiv respingerea acţiunii reclamantei, ca rămasă fără obiect nu poate atrage răspunderea pârâtei privitoare la cheltuielile de judecată, pe de-o parte, deoarece nu rezultă o culpă din partea pârâtei în situaţia generată de abrogarea Ordinului nr. 1.849/2016, modificat prin Ordinul nr. 1960/2018 din 6 august 2018 prin Ordinul nr. 3236/2018, iar pe de altă parte, deoarece textele de lege dedicate cheltuielilor de judecată din Capitolul IV, Secţiunea a 6-a din C. proc. civ. nu fac referire la o situaţie juridică similară celei în care ne aflăm, respectiv respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.

Aşadar, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond, în ceea ce priveşte stabilirea cheltuielilor de judecată în sarcina pârâtei, în condiţiile în care prin sentinţa recurată a dispus respingerea cererii de chemare în judecată ca rămasă fără obiect din cauza abrogării anterioare judecăţii a Ordinului contestat, resprezintă o soluţie adoptată cu încalcarea normelor de drept material, în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind întemeiat.

Pentru considerentele expuse, fiind întemeiat motivul de casare a sentinţei prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1), va admite recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi va casa în parte sentinţa recurată în ceea ce priveşte stabilirea în sarcina pârâtei a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 23/2019 din data de 22 februarie 2019 a Curţii de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi rejudecând cauza respinge cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina pârâtei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 septembrie 2021.