FGA payment request timeliness: distinction between damage file opening and formal payment claim under Law 213/2015

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 27.09.2018 sub numărul x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Deciziei nr. 14913/05.06.2018.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 98 din 14 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 98 din 14 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. prin care a solicitat în principal, casarea sentinţei recurate, admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, reţinerea cauzei spre judecare cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată.

În motivarea cererii de recurs, reclamanta a susţinut următoarele:

Sentinţa civilă recurată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a art. 12 şi art. 14 din Legea nr. 213/2015 şi art. 15 şi urm. din Norma 16/2015 a FGA.

Recurenta arată că în mod eronat instanţa a respins contestaţia, reţinând că a depus cererea de plată în data de 28.07.2017, ulterior datei de 16.06.2017, aceasta fiind ultima zi în care se puteau depune cererile de plată pentru B. S.A..

De asemenea, in mod eronat instanţa face trimitere doar la dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Norma nr. 16/2015 în care se arată că cererea de plată se depune în maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment.

În acest sens, s-a arătat că data rămânerii definitive a deciziei de deschidere a falimentului societăţii B. este 17.03.2017, termen de la care încep a se calcula cele 90 de zile şi care se încheie la data de 16.06.2017.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, în urma producerii accidentului de circulaţie din data de 25.09.2016, recurenta arată că a deschis dosar de daună la FGA printr-o cerere depusă în data de 26.09.2016 (cerere deschidere dosar daună).

Astfel, FGA a luat la cunoştinţă de producerea evenimentului rutier în data de 26.09.2016, ulterior tot FGA a fost cel care a instrumentat şi a constituit dosarul de daună nr. CA/B/6922.

Susţine recurenta că prin respingerea contestaţiei, prima instanţă încalcă principiul de drept actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat, respectiv Legea trebuie interpretata in sensul producerii efectelor ei şi nu in sensul neaplicarii ei.

Din interpretarea prevederilor art. 12 şi 16 din Legea nr. 213/2015, rezultă, susţine recurenta, că în situaţia în care deschiderea dosarului de daună se face direct de către FGA şi se instrumentează de către acesta plata despăgubirii nu este condiţionată de depunerea cererii de plată reglementată de art. 14, care este doar o formalitate în această situaţie.

FGA, în virtutea atribuţiilor sale, deschide dosarul de daună, face constatarea avariilor, emite documentul de introducere in reparaţie şi întocmeşte referatul de plată a despăgubirii. Nicăieri nu se face vorbire de cererea de plată.

Recurenta-reclamantă a susţinut că art. 14 din Legea nr. 213/2015, la care face trimitere instanţa de judecată, pe de o parte, vizează situaţia în care dosarele de daună nu au fost instrumentate şi deschise direct de către FGA, creditorii de asigurări fiind nevoiţi să depună documente justificative în copii legalizate, ataşate cererii de plată.

Or, în situaţia de faţă toate documentele se aflau deja la dosarul care a fost constituit de către FGA.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar aprecia, aşa cum reţine instanţa fondului că şi în situaţia instrumentării dosarului de daună de către FGA se impunea depunerea cererii de plată, consideră recurenta că termenul de 90 zile nu poate curge decât de la data la care am cunoscut valoarea prejudiciului cauzat.

Astfel, în cauza de faţă arată recurenta că a depus cerere de deschidere a dosarului de daună la data de 26.09.2016.

Instanţa reţine că aceasta cerere nu ţine loc şi de cerere de plată, deşi scopul sesizării FGA este clar acela de obţinere a despăgubirii ca urmare a producerii evenimentului asigurat. In această situaţie, dreptul de creanţă s-a născut la momentul la care a avut cunoştinţă de cuantumul sumei reprezentând valoarea prejudiciului cauzat.

Astfel, atât timp cât împlinirea celor 90 zile de la rămânerea definitivă a hot de deschidere a proceduii falimentului a avut loc anterior emiterii facturii de reparaţie, recurenta susţine că a fost în imposibilitatea obiectivă de a indica o anumita sumă ca fiind valoarea despăgubirii. Mai mult, service-ul la care s-a efectuat reparatia a fost un service agreat de către FGA, acesta asumându-şi întârzierea emiterii facturilor şi efectuării reparaţiilor.

Intenţia crediorului de asigurări a fost însă clară în obţinerea indemnizaţiei de asigurare, iar împrejurarea că factura de reparaţie a fost emisă şi depusă cu depăşirea termenului de 90 zile nu îi poate fi imputată.

In vederea garantării şi protejării creditorilor de asigurări, FGA era îndreptăţit şi obligat, în acelaţi timp, la efectuarea plătii, faţă de prevederile art. 12 din Legea nr. 213/2015 coroborate cu art. 15 din Norma FGA si de care instanţa de judecată nu a ţinut seama.

În drept, recurenta şi-a întemeiat cererea de recurs pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, Înalta Curte reţine că prin cererea de plată înregistrată la 28.07.2017, înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor, recurenta-reclamantă a solicitat suma de 3608,08 RON reprezentând daune în urma unui accident rutier produs la data de 25.09.2016.

Prin Decizia nr. 14913/05.06.2018, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a respins cererea de plată formulată de recurenta-reclamanta A. pentru suma de 3608,08 RON, reţinând, în esenţă, că prin raportare la prevederile art. 14 alin (1) din Legea nr. 213/2015, reclamantul a înţeles să formuleze şi să depună cererea de plată după expirarea termenului legal de 90 de zile de depunere a cererilor de plată la FGA pentru asigurătorul S.C. B. S.A. în faliment.

În acest sens, pârâtul a reţinut prevederile art. 14 din Legea nr. 213/2015 şi art. 20 alin. (1) din Norma ASF nr. 16/2015, potrivit cărora cererea de plată se poate depune la Fondul de Garantare a Asiguraţilor în maxim 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că decizia nr. 14913/05.06.2018 a fost emisă cu respectarea legii, având în vedere că hotărârea de deschidere a procedurii de faliment a B. S.A., respectiv încheierea din 16.02.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Sibiu, care a rămasă definitivă la 28.07.2017, iar de la acest termen se calculează termenul de 90 de zile prevăzut de textele de lege menţionate anterior.

Aşadar, în mod corect a reţinut instanţa de fond că pârâtul a constatat că cererea de plată a petentei din 28.07.2017 a fost depusă tardiv în temeiul actelor normative în vigoare şi aplicabile situaţiei de faţă.

Recurenta a invocat faptul că ar fi depus la 26.09.2016 cererea de deschidere a dosarului de daună împreună cu o parte a documentelor ce stau la baza constituirii acestuia, dar acest document nu are caracterul unei cereri de plată.

În ceea ce priveşte cererea de plată propriu-zisă, aceasta a fost formulată de petentă la data de 28.07.2017 şi se află la fila x verso din dosarul de fond.

Este adevărat că la dosar se regăseşte cererea de deschidere a dosarului de daună, întocmită şi înregistrată la Fond la 26.09.2016, potrivit filei 38 din dosarul Curţii de Apel, dar această cerere nu se poate confundă cu cererea cererea-tip de plată (prevăzută de art. 14 din Legea nr. 213/2015 Capitolul III – art. 20 din Norma A.S:F. nr. x/2015).

În aceste condiţii, instanţa de fond a constatat în mod corect că susţinerile reclamantei potrivit cărora, în realitate, cererea de plată a fost depusă cu respectarea termenului în cadrul dosarului de daună nu sunt susţinute, nefiind depusă nicio dovadă în acest sens.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A., împotriva sentinţei civile nr. 98 din data de 14 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 98 din data de 14 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 septembrie 2021.

Cu opinie separată:

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 98 din data de 14 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând cauza admite acţiunea şi obligă pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor să soluţioneze cererea de plată cererea de plată nr. 43029.

Obligă pârâtul, Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata sumei de 1340 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 septembrie 2021.

Contrar celor reţinute de instanţa de recurs cu opinie majoritară, consider că recursul reclamantei este fondat, sentinţa atacă reflectând o greşită aplicare a normelor de drept material incidente în cauză la situaţia de fapt, astfel cum a fost aceasta stabilită de instanţa fondului.

Astfel cum rezultă din cele mai sus expuse, intimata pârâtă Fondul de Garantare a Asiguraţilor a fost învestită, la data de 26.09.2016, cu cererea de deschidere a dosarului de daună pentru evenimentul asigurat ivit la 25.09.2016, în vederea obţinerii despăgubirilor pentru avariile suferite de autoturismul cu nr. de înmatriculare x, pentru care era valabil contractul de asigurare facultativă tip "CASCO", încheiat c societatea de asigurare B. S.A.

Intimata pârâtă, în consecinţa cererii mai sus menţionate, a procedat la instrumentarea dosarului de daună, respingând, însă, cererea de plată pentru motivul depunerii acesteia după expirarea termenului de 90 zile de la deschiderea procedurii de faliment împotriva asigurătorului B. S.A., termen prevăzut de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 213/2015.

Apreciez că dispoziţiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 213/2015, prin care se instituie obligaţia depunerii cererii de plată la FGA în termenul de 90 zile, după distincţiile acolo arătate, nu se aplică în situaţiile în care Fondul este direct învestit cu soluţionarea dosarului de despăgubiri, în calitatea sa de administrator al societăţii de asigurare ce şi-a pierdut dreptul de administrare, pentru că într-o atare situaţie Fondul este obligat să soluţioneze cererea de despăgubire cu toate consecinţele ce decurg din aceasta, finalitatea unei atare proceduri neputând fi alta decât aceea a dezdăunării creditorului de asigurare.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, forma în vigoare pentru perioada ce interesează prezenta cauză, orice persoană care invocă vreun drept de creanţă împotriva asigurătorului ca urmare a producerii unor riscuri acoperite printr-o poliţă de asigurare valabilă, între data închiderii procedurii de redresare financiară şi cea a denunţării contractelor de asigurare, dar nu mai târziu de 90 de zile de la data pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, poate solicita deschiderea dosarului de daună printr-o cerere adresată Fondului.

(2) În vederea protejării drepturilor creditorilor de asigurări, Fondul va lua măsurile necesare cu privire la deschiderea dosarelor de daună, constatarea tehnică a avariilor, instrumentarea dosarelor de daună şi avizarea dosarelor de daună din punct de vedere tehnic. Instrumentarea dosarelor de daună se va face cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data producerii evenimentului asigurat şi a condiţiilor de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare.

(3) Pentru ducerea la îndeplinire a atribuţiilor cu privire la activitatea de instrumentare a dosarelor de daună, Fondul, pe baza unor proceduri transparente de selecţie aprobate prin decizia Autorităţii de Supraveghere Financiară, poate încheia convenţii cu societăţi care au ca obiect de activitate servicii de regularizare a cererilor de despăgubire sau poate nominaliza un asigurător în vederea constatării, evaluării şi lichidării daunelor. Sumele achitate din disponibilităţile Fondului prestatorilor de servicii pentru instrumentarea şi lichidarea dosarelor de daună constituie creanţe de asigurări, dispoziţiile art. 267 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 fiind aplicabile în mod corespunzător.

(4) Sumele stabilite conform alin. (3) şi acceptate la plată de comisia specială, constituită conform art. 23 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, se plătesc din disponibilităţile Fondului, în condiţiile şi cu respectarea prevederilor prezentei legi şi ale reglementărilor emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară şi/sau de către Fond în aplicarea acestuia.

Se impune a fi subliniat faptul că dispoziţiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 213/2015 au fost modificate şi completate prin efectul Ordonanţei de urgenţă 102/2021, prevăzându-se, explicit, că în vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor cuvenite de la Fond, acesta va formula o cerere de plată motivată, în condiţiile art. 14.

Însă, la momentul deschiderii dosarului de daună o astfel de prevedere, referitoare la necesitatea depunerii şi a unei cereri de plată, separat de cererea de deschidere a dosarului de daună, nu exista, astfel că nu i se poate imputa subiectului de drept, oricât de diligent i s-ar cere să fie, să-şi conformeze conduita unei obligaţii ce nu exista.

În sprijinul concluziei potrivit căreia în cauză nu mai era necesară o nouă învestire a FGA cu o cerere de plată distinctă, din moment ce instrumenta deja dosarul de daună nr. CA/B/6922, vin şi prevederile Normei ASF nr. 16/2015, de asemenea aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

În mod special interesează prevederile Capitolului III cu denumirea marginală "Procedura deschiderii şi instrumentării dosarelor de daună", unde emitentul actului normativ, după ce reiterează prevederile de principiu ale art. 12 din cuprinsul Legii nr. 213/2015 şi detaliază procedura de deschidere şi instrumentare de către Fond a dosarelor de daună, stabilesc, prin prevederile art. 16 lit. c), că după analizarea şi instrumentarea dosarului de daună, direcţia tehnică de specialitate întocmeşte referatul de plată a despăgubirii care va fi analizat de către celelalte direcţii de specialitate din cadrul Fondului în vederea avizării, conform prevederilor legale .

După avizarea dosarului de daună de către direcţiile de specialitate din cadrul Fondului, acesta se înaintează comisiei speciale constituite conform Legii nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, republicată, cu modificările ulterioare. Comisia specială desemnată de către Fond este constituită din proprii specialişti, cu următoarea componenţă: 2 membri din partea conducerii, dintre care unul are calitatea de preşedinte al comisiei; conducătorul direcţiei economice sau înlocuitorul legal al acestuia, după caz; 2 reprezentanţi ai direcţiei tehnice cu experienţă în materie de lichidare de daune; 2 reprezentanţi ai direcţiei juridice cu experienţă de cel puţin 3 ani în domeniul juridic(art. 16 lit. d) din acelaşi act normativ).

Raportat la obligaţia FGA, de a soluţiona dosarul de despăgubiri aflat în propria instrumentare, este de neînţeles care mai era raţiunea obligării recurentei reclamante la formularea unei noi solicitări în vederea dezdăunării pentru evenimentul asigurat ivit în cauză şi aceasta cu atât mai mult cu cât nici nu era posibilă cuantificarea despăgubirii, la momentul pretins de FGA ca fiind maximal pentru depunerea unei cereri de plată de tipul celei prevăzute la art. 14 alin. 1 din Legea nr. 213/2015, întrucât factura şi devizul aferent acesteia au fost emise de unitatea reparatoare abia la data de 03.07.2017.

Dacă intimata pârâtă poate invoca în apărarea sa faptul că de la data deschiderii dosarului de daună a intervenit o nouă situaţie juridică referitoare la asigurătorul B., fiind deschisă procedura falimentului asigurătorului pe parcursul soluţionării dosarului de daună nr. CA/B/6922, este de subliniat, totuşi, că nu există niciun argument care să susţină concluzia că odată cu falimentul societăţii administrate temporar de FGA a încetat obligaţia acesteia din urmă la finalizarea dosarului de daună, întocmit cu respectarea tuturor prevederilor legale şi reglementare.

Faţă de cele de mai sus, consider că recursul declarat în cauză este fondat, astfel că se impunea casarea sentinţei civile criticate, rejudecarea fondului şi admiterea acţiunii reclamantei, aşa cum a fost formulată, cu consecinţa obligării intimatei pârâte la soluţionarea cererii de despăgubiri precum şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.