Administrative appeal annulled for non-payment of stamp tax despite valid substantive challenge to guarantee fund’s refusal

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată la data de 22.05.2018, reclamanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură – Centrul Judeţean Dâmboviţa a învestit Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal cu o contestaţie formulată în contradictoriu cu Fondul de Garantare a Asiguraţilor, împotriva deciziei nr. 10381/31.10.2017 solicitând anularea acestei decizii, cu consecinţa obligării pârâtului la admiterea cererii de plată.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4796 din data de 21 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie Pentru Agricultură – Centrul Judeţean Dâmboviţa, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca nefondată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie Pentru Agricultură – Centrul Judeţean Dâmboviţa solicitând în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) lit. 6 şi 8 C. proc. civ., admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinţei recurate şi în rejudecare să se admită cererea de chemare în judecată.

4. Considerentele înaltei Curţi asupra căii de atac

Examinând excepţia netimbrării recursului, invocată din oficiu în şedinţa de judecată, asupra căreia trebuie să se pronunţe cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "(l)Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ. (2) In cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a norme/or de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON. ", iar dispoziţiile art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ statuează în mod expres că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora: "Cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum şi dispoziţiile art. 197 din acelaşi cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."

De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menţionată.

Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligaţia recurentei de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat.

În ceea ce o priveşte pe recurentă, sub aspectul îndeplinirii obligaţiei de a achita taxa judiciară de timbru, Înalta Curte reţine că prin rezoluţia din data de 08 septembrie 2021 s-a stabilit în sarcina recurentei obligaţia de plata a sumei de 200 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru, obligaţie comunicată prin citaţia comunicată la data de 13 septembrie 2021 .

Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat, deşi a fost legal citată cu menţiunea de a achita taxa judiciară aferentă recursului promovat, astfel cum rezultă din dovada/procesul-verbal de înmânare a actului de procedură de la dosar, recurenta-reclamantă nu a respectat cerinţa prevăzută de dispoziţiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac extraordinare a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 197 din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului ca netimbrat.

Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea, ca netimbrat, a recursului formulat de reclamanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură – Centrul Judeţean Dâmboviţa împotriva sentinţei civile nr. 4796 din data de 21 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură – Centrul Judeţean Dâmboviţa împotriva sentinţei civile nr. 4796 din data de 21 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 septembrie 2021.