Salary recalculation for IT specialists upheld; seniority excluded under statutory salary grid.

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 19.11.2018, reclamanţii A., B., în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum şi în temeiul art. 7 alin. (2) din Anexa V, Cap. VIII, Secţiunea I din Legea nr. 153/2017, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, au formulat plângere împotriva Hotărârii Colegiului de Conducere a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov nr. din 9 din data de 24.10.2018, prin care au solicitat:

- anularea deciziei Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov nr. 105/03.09.2018;

- emiterea unei noi decizii avându-se în vedere art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004 republicată, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 207/2018, art. 17 din Secţiunea 4 a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017 coroborat cu art. 22 alin. (1), (2) din secţiunea 6 a aceluiaşi capitol cu aplicarea nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017, în integralitatea lui (salarii de bază conform indemnizaţiilor de încadrare pentru procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu recunoaşterea vechimii în funcţia de specialist IT în cadrul parchetului);

- obligarea pârâtului la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit solicitării menţionate anterior şi venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 900 din 11 martie 2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile au formulat recurs reclamanţii A. şi B., invocând critici care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului arată că hotărârea este neîntemeiată din următoarele considerente:

La data de 03.09.2018, a fost emisă Decizia nr. 105 din 03.09.2018, prin care au fost stabilite drepturile salariale cuvenite începând cu data de 23.07.2018.

Împotriva acestei decizii s-a formulat contestaţie şi s-a solicitat revocarea acestei decizii şi emiterea unei noi decizii avându-se în vedere art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004 republicată, adică salarii de bază conform indemnizaţiilor de încadrare pentru procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu recunoaşterea vechimii în funcţia de specialist IT în cadrul parchetului.

Contestaţia a fost respinsă prin Hotărârea nr. 9/24.10.2018 a Colegiului de Conducere a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, hotărâre pe care recurenţii au apreciat-o ca fiind neîntemeiată şi au supus-o controlului judiciar, pentru următoarele considerente:

1. Prin anexa care face parte integrantă din decizia menţionată a fost realizată o aplicare neconformă a dispoziţiilor art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum aceasta a fost modificată şi completată prin Legea nr. 207/2018.

Astfel, salariul de baza al specialiştilor IT a fost stabilit prin raportare la grila de salarizare pentru funcţia de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu o vechime în funcţie de 0-3 ani (Anexa 5 la Legea nr. 153/2017, Capitol I, lit. B), nr. crt. 4), în condiţiile în care legea nu precizează în mod explicit acest nivel de salarizare din grilă, ci face trimitere la nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017, fără a face alte precizări.

Dacă legiuitorul ar fi dorit o limitare, aceasta ar fi fost făcută ca în cazul asistenţilor judiciari unde, la art. 16 din Legea 153/2017 se menţionează în mod explicit nivelul din grilă unde vor fi încadraţi.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a emis decizia sus-amintită ţinând cont de nota nr. x/2018 a PICCJ având ca obiect salarizarea specialiştilor IT din cadrul Ministerului Public şi dispoziţiile legale introduse prin Legea nr. 207/2018, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, notă prin care se face propunerea salarizării specialiştilor IT din cadrul PICCJ la nivelul unui procuror cu grad de judecătorie vechime în funcţie bază 0-3 ani, fără a mai fi recunoscută vechimea în specialitate câştigată până în prezent, ci doar vechimea în muncă, astfel că la salarizare nu se ţine cont de vechimea în funcţie a fiecărui specialist IT, fapt care ar fi condus la încadrarea pe un nivel corespunzător intervalelor de vechime la nivelul instanţei de referinţă (judecătorie) şi la stabilirea venitului salarial corespunzător acestor intervale. De asemenea, nu se ţine cont de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, respectiv de prevederile art. 17 din Anexa 5 la Legea nr. 153/2017.

Recurenţii arată că această vechime în funcţie a fost recunoscută prin deciziile emise până în prezent (din anul 2007 până în 2017), chiar şi prin decizia de reîncadrare conform Legii-cadru nr. 153/2017, nr. 78 din 31.07.2017 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, decizie care a fost emisă având în vedere prevederile art. 36 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017: "La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului salarizat potrivit prezentei legi se face pe noile funcţii, grade/trepte profesionale, gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă şi vechime în specialitate/vechime în învăţământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare şi indemnizaţiilor lunare potrivit art. 38", iar pentru o perioadă scurta şi în anul 2019. (Decizia nr. 31/08.03.2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov).

Trimiterea la nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017 cuprinde atât stabilirea salariului în funcţie de majorarea raportată la vechimea în muncă cât şi în funcţie de majorarea raportată la vechime în funcţie. Faptul că salariile au fost plafonate la baza 0 - 3 ani cu explicaţia din NOTĂ, că "prin vechime în funcţie, în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie" reprezintă o încălcare a dreptului de a beneficia de vechime în funcţii din sistemul judiciar.

Atâta vreme cât trimiterea se face la întregul nr. crt. 4 lit. B), capitolul I, anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017 - conform tuturor prevederilor legale în vigoare, limitarea acestor salarii doar la nivelul gradaţiei de bază, corespunzătoare procurorului cu vechime de 0 - 3 ani este rezultatul unei interpretări restrictive şi nelegale a acestor prevederi normative. În acest context, consideră recurenţii că trebuie să beneficieze de majorarea pentru vechime în funcţie, altfel ar însemna că se îndepărteze de la sensul şi spiritul legii, devenind astfel singura categorie din sistemul de justiţie care nu beneficiază de majorarea pentru vechimea în funcţie, deşi această vechime în funcţie este recunoscută chiar în anexa V a Legii-cadru 153/2017 sub fiecare grilă de salarizare pentru personalul angajat în sistemul judiciar existând o notă prin care se arată ce se înţelege prin vechime în funcţie.

În măsura în care legiuitorul ar fi urmărit limitarea salariului de bază al specialiştilor IT la nivelul salariului unui procuror cu grad de judecătorie cu vechime între 0-3 ani, s-ar fi prevăzut în lege expres acest lucru. Astfel, unde legea nu distinge, nu ar trebui să se distingă nici la aplicare.

Chiar Legea-cadru prevede în art. 7 lit. a) că "salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcţiei, gradului/treptei profesionale, gradaţiei, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. 1 - IX" şi în art. 36 alin. (1) "La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului salarizat potrivit prezentei legi se face pe noile funcţii, grade/trepte profesionale, gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă şi vechime în specialitate/vechime în învăţământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare şi indemnizaţiilor lunare potrivit art. 38".

Prin luarea în considerare a vechimii în specialitate, recurenţii arată că nu s-ar adăuga la lege şi nu s-ar proceda la extinderea aplicării unor drepturi de natură salarială expres prevăzute în beneficiul anumitor categorii de personal, ci s-ar aplica prevederile art. 17 alin. (1) din Secţiunea a 4-a, capitolul VIII, anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017: "Salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cu este definit la art. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statului personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc pe grade sau trepte profesionale, în raport cu funcţia deţinută, cu nivelul funcţiilor, cu vechimea în specialitate, precum şi cu nivelul instanţei sau al parchetului, după caz".

Grila de salarizare la care face trimitere art. 22 alin. (1) din secţiunea a 6-a din Capitolul VIII din Anexa V a legii-cadru 153/2017 cuprinde 3 elemente salariale de bază: indemnizaţia lunară, vechimea în muncă şi vechimea în funcţie. în alin. "2 alin. art. 22 sunt indicate excepţiile elementelor salariale care compun salariul de bază al categoriei profesionale din care face parte şi de care nu beneficiază specialiştii IT, precum sporul relativ la nivelul instanţei sau parchetului, după caz.

Cu alte cuvinte, salariului specialiştilor IT este format din 3 componente şi ar fi contrar legii ca una din cele 3 componente să fie tăiată de angajator.

Interpretarea notei de la subsolul tabelului din anexa V, Capitolul I, lit. B) din Legea-cadru nr. 153/2017 altfel decât a fost interpretată nota de la capitolul I Anexa VI din Legea-cadru nr. 284/2010 arată o inconsecvenţă de interpretare din partea angajatorului, care pe Legea-cadru 284/2010 timp de 8 ani recunoştea vechimea în funcţie pentru specialiştii IT (deşi în notă funcţia aceasta nu apărea în enumerare) şi pe care Legea-cadru 153/2017 nu o mai recunoaşte (în aceeaşi condiţie în care funcţia nu apare în enumerare).

În Hotărârea nr. 9/24.10.2018 a Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, se precizează că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în calitate de ordonator principal de credite, a analizat textele referitoare la aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017 în situaţia specialiştilor IT, iar analiza efectuată a fost expusă în nota nr. x/2018 din 27.08.2018, însoţită de grilele de salarizare, transmisă celorlalţi ordonatori de credite, pentru a asigura o aplicare unitară a dispoziţiilor legale.

Nota nr. x/2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are forţa unui act normativ, are doar efect informativ pentru unităţile subordonate şi - în niciun caz - nu se poate impune cu forţa unei norme juridice, cu atât mai mult cu cât contravine dispoziţiilor lipsite de echivoc ale legii.

În fapt, prin această notă s-a propus ca salariile specialiştilor să fie stabilite pe gradaţii de vechime în muncă, doar pentru vechimea în funcţie între 0-3 ani, ca ale specialiştilor din cadrul PÎCCJ.

Menţionează recurenţii că funcţia de specialist a apărut pe statul de funcţii al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în anul 2014. În anul 2017, când s-a angajat primul specialist la PICCJ, era legală şi temeinică încadrarea acestuia la o vechime în funcţie de 0-3 ani.

În cazul recurenţilor - specialişti IT, aceştia au o vechime în funcţie de pe peste 10 ani, respectiv de peste 18 ani, şi singurele criterii de recunoaştere a vechimii în specialitate sunt cele indicate de lege: grilele de vechime în funcţie stabilite pentru un procuror cu grad de judecătorie, de la cea mai mică vechime până la cea de peste 20 de ani.

Susţin recurenţii că trebuie recunoscută această vechime în specialitate şi încadrat fiecare specialist IT în raport de vechimea pe care o are în unitatea de parchet, acest element fiind o componentă esenţială a salariului de bază.

Dacă s-ar menţine doar această bază de 0-3 ani ca vechime în specialitate, ar însemna ca un specialist IT debutant (indiferent de vechimea în muncă) să aibă acelaşi nivel salarial de bază cu cel al unuia care are o vechime maximă (în funcţie) în parchet şi că nu s-ar mai pune problema avansării/promovării în ceea ce priveşte această vechime în specialitate pe viitor - spre deosebire de restul funcţiilor de personal auxiliar de specialitate (ca de altfel orice altă categorie socio-profesională) cărora le este recunoscut acest beneficiu legal.

Totodată, recurenţii invocă art. 3 din H.G. nr. 706/2015 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, conform cărora:

"Art. 3 - (1) Constituie vechime în specialitate perioada cât personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea:

a) a îndeplinit funcţia de grefier, grefier statistician, grefier documentarist, grefier arhivar, grefier registrator, specialist IT, agent procedural, aprod şi şofer;

b) a îndeplinit, în cadrul instanţelor judecătoreşti, parchetelor de pe lângă acestea, procuraturii, fostelor arbitraje de stat sau departamentale şi fostelor notariate de stat, funcţia de: impiegat, secretar, secretar ajutor, secretar dactilograf, dactilograf, executor judecătoresc, conducător de carte funciară, arhivar, registrator, arhivar-registrator, curier, referent, stenodactilograf, şef de cabinet, funcţionar, statistician, grefier dactilograf, grefier analist programator, informatician;

(2) Pentru specialiştii IT constituie vechime în specialitate şi perioadele lucrate în acelaşi domeniu, în alte unităţi;

(4) Constituie vechime în funcţie perioada în care personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea a îndeplinit, în cadrul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea, funcţia de: grefier, grefier statistician, grefier documentarist, grefier arhivar, grefier registrator şi specialist IT;

(7) La calculul vechimii în specialitate se cumulează perioadele în care personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea a desfăşurat activitate în funcţiile prevăzute la alin. (1) şi (2)."

Astfel, în momentul eliberării din funcţie prin pensionare a specialiştilor IT, în baza de calcul a drepturilor salariale pentru stabilirea pensiei de serviciu se recunoaşte pe lângă vechimea în specialitate în cadrul instanţelor si parchetelor si perioadele lucrate în acelaşi domeniu, în alte unităţi, un argument în plus pentru a evidenţia si calcula vechimea în specialitate în cadrul salariului de bază.

De asemenea, dacă nu s-ar recunoaşte această vechime în specialitate ar însemna că specialiştii IT, ca personal auxiliar de specialitate, nu ar putea beneficia nici de pensie de serviciu, pensie reglementată de prevederile art. 685 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, în momentul îndeplinirii condiţiilor legale, respectiv, vechime de cel puţin 25 de ani în specialitate şi vârsta de 60 de ani.

Recurenţii susţin că, de asemenea, se încalcă prin omisiune şi dispoziţiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 - "Pentru activitatea desfăşurată, personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanţei sau parchetului, cu funcţia deţinută, cu vechimea în muncă şi specialitate, precum şi cu alte criterii prevăzute de lege".

De asemenea, având în vedere prevederile alin. (7) al art. 120 din Legea 304/2004, conform cărora "Personalul prevăzut la alin. (2) beneficiază de drepturile salariale prevăzute pentru specialiştii de la art. 116 alin. (5) din prezenta lege", recurenţii apreciază că nu se ţine cont de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, respectiv de prevederile art. 17 din Anexa 5 la Legea nr. 153/2017.

În acest sens, întrucât din acest context legislativ rezultă că salariul specialiştilor IT este corespunzător cu cel al specialiştilor, considerăm că nu există o justificare în sensul neacordării pentru specialiştii IT a salariului de bază stabilit pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Cu toate că Nota nr. x/2018 din 27.08.2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost transmisă şi instanţelor din ţară, precizează recurenţii că spre deosebire de soluţia adoptată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov (pe care o consideră restrictivă şi în defavoarea angajatului), în cadrul altor instituţii din sistemul judiciar veniturile salariale ale specialiştilor IT au fost stabilite cu luarea în considerare a vechimii în funcţie a fiecărei persoane şi încadrarea corespunzătoare în intervalele de vechime stabilite de Anexa nr. 5 la Legea nr. 153/2017, Capitolul I, lit. B), nr. crt. 4, precum şi a prevederilor art. 17 alin. (3) şi alin. (4) din Anexă. Este cazul instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, Curţii de Apel Alba Iulia, Curţii de Apel Piteşti, Curţii de Apel Galaţi ş.a.

Acest lucru a creat discriminare în cadrul aceleaşi familii ocupaţionale, lipsind orice justificare reală privind reglementarea unei grile de salarizare distincte pentru specialiştii IT din cadrul parchetelor şi cei din cadrul instanţelor pentru care au fost emise decizii de salarizare luându-se în considerare şi vechimea în specialitate.

Astfel, consideră recurenţii că au fost încălcate trei dintre principiile care stau la baza Legii-cadru nr. 153/2017: principiul legalităţii, principiul nediscriminării şi principiul egalităţii.

S-a încălcat principiul legalităţii (prevăzut în art. 6 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017) deoarece salariile au fost stabilite pe baza notei nr. 9736/20017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi nu pe baza prevederilor legale.

Având în vedere că s-au emis decizii de salarizare diferite pentru specialiştii IT din instanţe şi parchete, este clar ca s-a încălcat şi principiul nediscriminării (prevăzut în art. 6 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017) dar şi principiul egalităţii (prevăzut în art. 6 lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017), în sensul eliminării oricăror forme de discriminare şi instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeaşi activitate şi are aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie.

Prin Decizia nr. 794/2016, Curtea Constituţională constată că nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, care trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile/definitive, urmează să se stabilească prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică.

Prin sentinţa civilă nr. 1001 din 15.03.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de colegii specialişti IT de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău şi a obligat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti la emiterea unui nou ordin de salarizare prin care să stabilească salariul de bază conform indemnizaţiilor de încadrare pentru funcţia de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu luarea în considerare a vechimii în funcţia de specialist IT în cadrul parchetului.

Pentru aceste considerente, recurenţii solicită admiterea recursului, anularea sentinţei civile nr. 900 din 11.03.2019 pronunţată în dosar nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, şi anularea Deciziei Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov nr. 105/03.09.2018, cu obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare prin care să stabilească salariul de bază conform indemnizaţiilor de încadrare pentru funcţia de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu luarea în considerare a vechimii în funcţia de specialist IT în cadrul parchetului şi cu obligarea pârâtului la plata diferenţei dintre venitul calculat conform celor menţionate anterior şi venitul efectiv încasat, diferenţă actualizată cu indicele de inflaţie şi obligarea la plata dobânzii legale aferente aceste diferenţe, începând de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a depus întâmpinare, solicitând, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând criticile invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Criticile formulate de recurenţi subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. sunt nefondate.

Instanţa de primă jurisdicţie a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente.

Prin decizia nr. 105 din 03 septembrie 2018, emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, s-a dispus, pentru reclamanţi, care ocupă funcţia de specialişti IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, recalcularea drepturilor salariale, retroactiv, cu începere din data de 23 iulie 2018. Salariile de bază ale reclamanţilor au fost stabilite prin raportare la salariul de bază al procurorului din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie (vechime în funcţie de 0 -3 ani), diferenţiat în raport de vechimea în muncă.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, introdus prin Legea nr. 207/2018, de la data de 23.07.2018, "Specialiştii IT din cadrul instanţelor şi parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii şi al instituţiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiţiei şi al Inspecţiei Judiciare beneficiază de aceleaşi drepturi salariale ca specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabilite potrivit legislaţiei privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice".

Drepturile salariale ale specialiştilor din cadrul PICCJ sunt stabilite de dispoziţiile art. 22 din cap. VIII, Anexa nr. V din Legea nr. 153/2017, potrivit cărora:

"(1) Salariile de bază pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4.

(2) Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) beneficiază şi de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepţia elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte."

În mod corect, faţă de aceste dispoziţii legale, instanţa de fond a constatat că salariile de bază se stabilesc în condiţiile "prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4". Restul drepturilor salariale sunt cele ale categoriei profesionale din care fac parte, cu excepţia elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoria profesională din care fac parte. Specialiştii IT fac parte din personalul auxiliar de specialitate din cadrul parchetelor, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004).

Prin nr. crt. 4 lit. B) din Cap. I al Anexei nr. V a Legii cadru nr. 153/2017 se stabileşte indemnizaţia lunară pentru anul 2022 a procurorului cu grad de judecătorie, în raport de vechimea în muncă, dar şi în raport de vechimea în funcţia de magistrat.

Acordarea unui cuantum diferit al salariului de bază stabilit în raport de vechimea în funcţie se face doar pentru categoriile de personal expres prevăzute de lege. Capitolul I din Anexa V a Legii nr. 153/2017, prin Nota 1, precizează faptul că prin "vechime în funcţie", "în sensul prezentului capitol", "se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie", fiind astfel prevăzute categoriile de personal pentru care indemnizaţia se stabileşte raportat la vechimea în funcţie, din care reclamanţii nu fac parte.

În condiţiile în care legiuitorul a prevăzut expres că vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie constituie vechimea în funcţie, vechimea în funcţie se aplică exclusiv pentru categoriile de personal expres prevăzute, nu şi pentru categoriile de personal a căror salarizare se stabileşte prin trimitere la coeficientul de ierarhizare.

Pentru aceste motive, instanţa de fond a constatat cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale că susţinerile reclamanţilor sunt nefondate, în mod legal, prin ordinul contestate, salariile de bază ale reclamanţilor fiind determinate prin raportare la salariul de bază al unui procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie cu o vechime în funcţie între 0-3 ani), diferenţiat în raport de vechimea în muncă.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 900 din 11 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII – a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 septembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.