Appeal dismissed: Administrative action to compel authority to amend VAT reimbursement rules for projects without budget savings held inadmissible

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2018 la data de 18.10.2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii ORGANISMUL INTERMEDIAR PENTRU PROGRAMUL OPERATIONAL SECTORIAL DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE REGIUNEA CENTRU şi MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE-AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAŢIONAL DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE:

1. Să se constate că nu există reglementari care sa stabilească rambursarea TVA pentru proiectele care nu au realizat economii în perioada de implementare.

2. Să fie obligate pârâtele să emită un act administrativ/să efectueze operaţiuni administrative prin care să completeze Instrucţiunea nr. 83 din 06.12.2013, în sensul ca TVA se restituie şi în situaţia inexistenţei economiilor în proiect, astfel încât să aibă aplicabilitate şi în privinţa proiectelor aflate în derulare la momentul intrării în vigoare a Instrucţiunii nr. 83/06.12.2013 (situaţia cu care se confrunta reclamanta, proiectul acesteia încheindu-se în decembrie 2013).

3. Ca efect al inexistenţei unei astfel de reglementari, să se constate că reclamanta a fost prejudiciata cu suma de 83081,05 RON ce reprezintă TVA aferenta Cererilor de Rambursare 3-8 depuse în cadrul proiectului x solicitând plata acestei sume şi a dobânzilor legale actualizate cu rata inflaţiei pentru întârzierile în plăţile TVA, calculate pana la data plaţii efective, datorita culpei acestora constând în omisiunea de a reglementa situaţia juridica cu care s-a confruntat şi se confrunta reclamanta.

4. Sa fie obligate pârâtele la plata de daune morale în valoare de 100.000 RON pentru prejudiciile cauzate în derularea activităţilor curente ale subscrisei, în imposibilitatea dezvoltării activităţilor cu terţii şi a încheierii de noi parteneriate pentru dezvoltare organizaţională datorate absentei sumelor la care era îndreptăţită şi a lipsei de diligenţe pentru crearea unui cadru legislativ valabil situaţiei reclamantei.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2353 din 3 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Centru şi Ministerul Fondurilor Europene-Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.

Prin încheierea din 28.11.2018 pronunţată în acelaşi dosar nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de petentul Ministerul Fondurilor Europene, în sensul că a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A., ca inadmisibilă.

În motivarea încheierii s-a reţinut că excepţia inadmisibilităţii acţiunii nu a fost invocată de reclamanta A., ci de pârâţii Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Centru şi Ministerul Fondurilor Europene-Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile a formulat recurs A., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, arată că hotărârea cuprinde mai multe aspecte de nelegalitate, instanţa a pronunţat o soluţie nelegală şi netemeinică prin însuşirea în totalitate a apărărilor intimatei-pârâte şi admiterea excepţiei inadmisibilităţii în ceea ce priveşte capătul I şi II de cerere şi respingerea în tot ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată.

Instanţa a apreciat în pagina 11 din hotărârea recurată că "acţiunea este inadmisibilă deoarece nu se contestă un act administrativ tipic sau asimilat ci se solicită să se constate o anumită împrejurare, respectiv că nu există reglementări care să stabilească rambursarea de TVA pentru proiectele care nu au realizat economii în perioada de rambursare."

Această motivare lipsită de raţionament juridic nu poate fi primită, deoarece solicitările recurentei-reclamante au vizat chiar indicarea vătămării prin actul administrativ neemis ca efect al pasivităţii intimatelor-pârâte.

Recurenta-reclamantă a arătat că a justificat prin întreg materialul probatoriu administrat în cauză că are un interes care să o determine să promoveze prezenta acţiune.

1. Cu atât mai mult cu cât recurenta-reclamantă a invocat sesizarea a CJUE cu întrebarea preliminară:

"1. Dacă lipsa unei reglementări privind recuperarea TVA eligibilă plătită de beneficiari proiectelor care nu au înregistrate economii la nivelul bugetului eligibil prin raportare la Instrucţiunea nr. 83 din 06.12.2013 in vigoare la momentul derulării proiectului se opune principiilor nr. 24, 25, 30 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată având in vedere că nu sunt cheltuieli in sensul art. 176 din respectiva Directivă?

2. Restrângerea dreptului la rambursarea TVA pentru proiectele care nu au realizat economii in perioada de implementare prin inexistenta unei reglementări in materie reprezintă o discriminare in sensul principiului 13 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006?"

Insă instanţa de fond nu s-a pronunţat pe această sesizare hotărârea fiind nulă pe acest aspect deoarece nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 425 noul C. proc. civ.

Astfel, recurenta a susţinut că hotărârea recurată este dată cu eludarea art. 412 alin. (1) pct. 7 noul C. proc. civ. prin care s-a solicitat suspendarea judecării prezentei acţiuni, până la pronunţarea de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a hotărârii preliminare.

Recurenta-reclamantă a solicitat instanţei de control judiciar să constate că există reţineri indentice cu argumentele intimatei-parate (copy paste), că hotărârea instanţei de fond "nu se subsumează", unei motivări în sensul art. 425 noul C. proc. civ., având în vedere că instanţa de fond a preferat un copy paste şi respingerea mai lejeră a cererii pe excepţii.

Recurenta a susţinut că respingerea excepţiei inadmisibiliţii nu are suport juridic astfel cum a fost formulată, deoarece instanţa a fost învestită cu o acţiune privind emiterea unui act administrativ ca efect al refuzului pârâtelor ce poate fi analizată de instanţă raportat la întregul material probatoriu administrat în cauză şi temeiurile de drept invocate în cauză.

Recurenta a arătat că instanţa nu a analizat corect obiectul cererii de chemare în judecată, însuşindu-şi doar apărările intimatelor-pârâte. Hotărârea este nulă deoarece nu a fost motivată, prin raportare la obiectul prezentului litigiului, acreditându-se fals că "autoritatea nu poate fi obligată să adopte ori să emită norme prin care să se reglementeze o situaţie până acum neprevăzută astfel cum solicită reclamanta" .

Recurenta a apreciat că hotărârea este nelegală deoarece s-a solicitat un capăt de cerere perfect admisibil, respectiv obligarea pârâţilor la emiterea unui act administrativ.

Ca atare, a apreciat că sunt incidente motivele de recurs prevăzute la art. 488 alin. 1 pct. 6. noul C. proc. civ.: când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei;

Nereţinând corect obiectul cererii de chemare în judecată şi neintrând în cercetarea fondului cauzei s-a ajuns la o nemotivare a soluţiei.

Dispoziţia legală privind motivarea hotărârii a fost edictată în scopul bunei administrări a justiţiei, întăririi încrederii justiţiabililor în hotărârile judecătoreşti şi pentru a da instanţelor superioare posibilitatea exercitării controlului judiciar.

Motivarea hotărârii trebuie să fie clară, precisă şi inteligibilă, să nu se rezume la o însuşire de fapte şi argumente, să se refere la probele administrate în cauză şi să fie în concordanţă cu acestea, să răspundă în fapt şi în drept la toate pretenţiile şi apărările formulate de părţi şi să conducă în mod logic şi convingător la soluţia cuprinsă în dispozitiv.

Arată recurenta ca motivarea hotărârii nu corespunde exigentelor prevăzute de art. 425 noul C. proc. civ.

Recurenta a arătat că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 alin. (1) din Convenţie include printre altele dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le considera pertinente pentru cauza lor şi, întrucât Convenţia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective (hotărârea Artico împotriva Italiei, 13 mai 1980), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real "ascultate", adică în mod concret examinate de către instanţa sesizata.

Altfel spus, implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia de proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor si al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenta (hotărârea Perez împotriva Franţei). Deşi obligaţia pe care o impune art. 6 parag. 1 din Convenţie instanţelor naţionale de a-şi motiva deciziile nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea Perez), pentru a se respecta prevederile art. 6 din Convenţie, este necesar ca instanţa internă să examineze în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse (hotărârea Helle împotriva Finlandei, 19 decembrie 1997).

S-a statuat ca nici motivarea sumară a hotărârii judecătoreşti nu corespunde exigenţelor textului, pentru că lipsa de consistenţă a acesteia poate face imposibilă realizarea controlului judiciar; totodată, considerentele hotărârii judecătoreşti trebuie să răspundă comandamentelor logicii, să fie clare, concise, ferme, lipsite de contradicţii, bazate pe probe incontestabile, coroborate între ele şi menite a impune o concluzie, elemente de natură a fundamenta puterea de convingere şi a exclude arbitrariul. Motivarea convingătoare a hotărârii judecătoreşti corespunde şi exigenţelor de evaluare a respectării principiului legalităţii "ingerinţei", în plângerile adresate Curţii Europene a Drepturilor Omului (hotărârea Buciaş împotriva României, par. 44).

Or, din analiza hotărârii atacate rezultă că prima instanţa nu a analizat în concret, efectiv, apărările recurentei-reclamante, concluzionând în mod eronat că acţiunea este inadmisibilă.

Această motivare nu este susţinută de nici un argument juridic al instanţei în condiţiile în care instanţa a fost chemată să oblige intimatele-parate să emită un act administrativ/sa efectueze operaţiuni administrative prin care să completeze Instrucţiunea nr. 83 din 06.12.2013.

Prin omisiunea primei instanţe de a analiza în mod efectiv şi concret problemele de drept invocate de recurenta-reclamantă au fost nesocotite dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind încălcat dreptul la un proces echitabil. Fata de acest aspect, recurentei-reclamante i-a fost cauzată o vătămare procesuală care nu ar putea fi altfel înlăturată decât prin admiterea recursului si schimbarea sentinţei recurate.

De asemenea, recurenta a solicitat să fie respinse reţinerile instanţei de fond, în sensul că în privinţa procedurii prealabile nu au fost depuse cererile nr. x/30.08.2018 şi nr. y/03.09.2018, deoarece au fost depuse odată cu răspunsul la întâmpinare.

Astfel, recurenta a arătat că în cauză hotărârea este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, motiv prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 noul C. proc. civ.

A arătat faptul că reclamanta A. avea calitatea de beneficiar în cadrul Contractului de finanţare x Fondul Social European, Programul Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Axa prioritara nr. 5 Promovarea masurilor active de ocupare, Domeniul major de investiţie 5.2 Promovarea sustenabilităţii pe termen lung a zonelor rurale în ceea ce priveşte dezvoltarea resurselor umane şi ocuparea forţelor de muncă.

În data de 08.12.2011, reclamanta, în calitate de beneficiar, a încheiat Contractul de finanţare nr. x cu pârâta AMPOSDRU, în calitate de autoritate de management, aceste sarcini fiind preluate de către Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea resurselor umane" Regiunea Centru (OIR POSDRU Regiunea Centru) conform Actului Adiţional nr. 2 la Contractul de finanţare încheiat în 24.08.2012.

În baza raporturilor sus menţionate, în perioada 03.01.2012 - 31.12.2013 reclamanta a implementat proiectul Masuri integrate de ocupare pentru mediul rural.

Prin H.G nr. 831/2012, în vigoare de la data de 13.08.2012 privind completarea art. II din Hotărârea Guvernului nr. 1135/2011 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, au fost modificate condiţiile de restituire a cheltuielilor cu TVA.

Astfel, pentru cererile de restituire a TVA-ului efectuate după data de 13.08.2012 nu se putea realiza procedura de verificarea a lor, urmând ca AMPOSDRU să găsească soluţii, împreuna cu Ministerul Fondurilor Europene şi Ministerul Finanţelor Publice pentru rambursarea contravalorii TVA-ului cheltuit începând cu 13.08.2012 aferente cheltuielilor eligibile, pentru beneficiarii/partenerii din cadrul proiectelor finanţate prin POSDRU.

În respectarea procedurii instituite prin condiţiile iniţiale de finanţare la data de 10.08.2012, recurenta a înaintat către OIRPOSDRU ALBA Actul Adiţional nr. 3 în vederea restituirii sumelor reprezentând contravaloare TVA aferentă cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul proiectului, în calitate de beneficiar.

Cererea a fost respinsă prin Adresa nr. x/11.09.2012, iar în data de 30.04.2013 a fost respins şi actul adiţional nr. x propus în vederea rambursării TVA aferentă cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul proiectului. In data de 23.08.2013 i s-a comunicat recuremntei aprobarea de către Autoritatea contractanta a Actului Adiţional nr. 7 privind aprobarea la rambursare a contravalorii TVA aferenta cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul proiectului, însă numai pentru cele efectuate până la data de 13.08.2012, data intrării în vigoare a H.G. nr. 831/2012.

Potrivit Ordinului nr. 1906/1228/2474/2013 de reglementare a interpretării Deciziei Tribunalului Uniunii Europene (camera a şasea) în cauza T-89/10 privind recuperabilitatea TVA eligibile în cadrul Programului operaţional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane, in vigoare la data de 27.11.2013 "pentru programul operaţional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane TVA eligibila, care este nedeductibila conform legislaţiei fiscale naţionale, este considerata nerecuperabila si va fi solicitata la rambursare din Fondul Social European având in vedere nerecuperabilitatea acesteia", urmând ca acest Ordin sa fie aplicabil proiectelor in derulare sub incidenţa H.G. nr. 831/2013.

Urma ca in 2 zile de la publicarea in Monitorul Oficial a Ordinului comun, AM POS DRU sa emită o instrucţiune in vederea punerii in aplicare a acestui ordin.

La data 06.12.2013 a fost publicat Instrucţiunea nr. 83 privind modul de rambursare a TVA nedeductibila eligibila aferenta cheltuielilor eligibile efectuate de către beneficiari si incluse in cereri de rambursare care au fost plătite de către AMPOSDRU, in cadrul proiectelor de grant si strategice finanţate prin POSDRU 2007-2013, in conformitate cu prev Ordinului comun al Ministrului Finanţelor Publice, Ministrul Fondurilor Europene si Ministrul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale si Persoanelor Vârstnice nr. 1906/1228/2474/2013.

Menţionează recurenta adresa din 14.01.2014 emisă de Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Vârstnice prin Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane prin care se comunică următoarele: "vă informăm că neîncadrarea beneficiarului proiectului x în prevederile instrucţiunii nr. 83/2013 emise AMPOSDRU conduce la imposbilitatea găsirii unei soluţii pentru plata TVA eligibila. In prezent se lucrează la nivelul Ministerului Muncii Familiei, Protectiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, pentru ca împreuna cu reprezentanţii Ministerul Fondurilor Europene să se identifice soluţii pt recuperarea tva eligibilă plătită de beneficiari proiectelor care nu au înregistrate economii la nivelul bugetului eligibil", prin care li s-a creat speranţa legitimă că se vor identifica şi aplica reglementări.

Recurenta-reclamantă a fost de bună-credinţă, a implementat proiectul, a atins indicatorii conform raportului tehnico-financiar depus la finalizarea proiectului şi necontestat de autorităţile finanţatoare.

In prezent nu exista un cadru legislativ care sa permită rambursarea TVA eligibila pentru proiectele care nu au înregistrat economii in perioada de implementare.

Ca atare recurenta a susţinut că este necesară emiterea unor acte administrative de restituire a sumelor reprezentând contravaloarea TVA aferentă cheltuielilor eligibile, validate şi plătite urmare a cererilor de rambursare 3-8 depuse în cadrul proiectului x.

Efectele contractului au încetat la data ultimei activităţi, respectiv în data de 28.06.2016 cu ocazia ultimei plăţi aferente rambursării cheltuielilor eligibile, când OIRPOSDRU şi AMPOSDRU (Ministerul Fondurilor Europene) au validat si confirmat caracterul eligibil si nedeductibil a TVA-ului.

A arătat recurenta că faptele ilicite prin omisiune au dus la prejudiciul cauzat recurentei-reclamantei constând în inexistenţa unei astfel de reglementari, să constatate că recurenta-reclamantă a fost prejudiciată cu suma de 83081,05 RON, ce reprezintă TVA aferenta Cererilor de Rambrusare 3-8 depuse în cadrul proiectului x solicitând plata acestei sume şi a dobânzilor legale actualizate cu rata inflaţiei pentru întârzierile în plaţile TVA, calculate până la data plăţii efective, datorita culpei acestora constând în omisiunea de a reglementa situaţia juridică cu care s-a confruntat şi se confruntă reclamanta.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a depus întâmpinare, solicitând, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

În motivare arată că faţă de susţinerile invocate prin cererea de recurs de către recurenta-reclamantă, motivele de nelegalitate invocate nu sunt incidente în cauză.

4.2. OIRPOSDRU Regiunea Centru, prin întâmpinarea formulată, solicită respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind temeinică şi legală, arătând că în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea formulată de reclamanta A. ca fiind inadmisibilă în ceea ce priveşte capătul I şi II de cerere având în vedere motivarea sentinţei recurate.

De asemenea, intimatul invocă faptul că recursul formulat este nul, potrivit prevederilor art. 489 alin. (2) din Noul C. proc. civ., respectiv: "recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Intimatul arată că recurenta nu indică niciun motiv de nelegalitate în sensul prevederilor art. 488 noul C. proc. civ. Toate motivele invocate sunt netemeinice.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Cu privire la excepţia nulităţii cererii de recurs.

Înalta Curte constată că, deşi prin recursul formulat sunt reluate în mare parte susţinerile din cererea de chemare în judecată, se regăsesc în cererea de recurs şi motive care se circumscriu motivelor de casare invocate, astfel că va respinge excepţia nulităţii invocată de intimata OIRPOSDRU Regiunea Centru.

Analizând motivele de recurs care pot fi circumscrise motivelor de casare invocate, raportat la sentinţa recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488.alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea recurată respectă exigenţele prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind respectate de către instanţa de primă jurisdicţie cerinţele motivării.

Instanţa de fond a analizat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a arătat care sunt motivele de fapt şi de drept care au condus la soluţia adoptată. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că nu este incident în cauză motivul de casare invocat de recurentă, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488.alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care vizează aplicarea greşită a legii de către instanţa de fond, de asemenea, Înalta Curte reţine că este nefondat, având în vedere argumentele ce urmează:

Instanţa de fond a reţinut că au fost invocate mai multe excepţii, însă, faţă de dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., a soluţionat cu prioritate, în mod corect, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, şi a constatat că obiectul cauzei deduse judecăţii nu se circumscrie sferei contenciosului administrativ. Astfel, instanţa de primă jurisdicţie a reţinut în mod corect că nu se contestă un act administrativ tipic ori asimilat şi nu se formulează o acţiune în realizare, ci se solicită să se constate o anumită împrejurare, respectiv că nu există reglementări care să stabilească rambursarea TVA pentru proiectele care nu au realizat economii în perioada de implementare.

În mod corect instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 1, art. 2, art. 8, art. 18 din Legea nr. 554/2004, care prevăd situaţia premisă, constând în existenţa unui drept sau interes legitim vătămat printr-un act administrativ nelegal, contestat pe cale de acţiune, în mod direct, de către persoana vătămată care justifică un interes să acţioneze.

Analizând capetele de cerere prin prisma acestui fapt, a constatat în mod corect că nu se circumscriu sferei contenciosului-administrativ şi, pe cale de consecinţă, a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată. În situaţia în care condiţiile de admisibilitate a căii procedurale formulate nu sunt îndeplinite în raport cu reglementarea legală, astfel cum a reţinut instanţa de fond, acţiunea este inadmisibilă.

Criticile formulate de recurentă sunt nefondate, aceasta interpretând în mod greşit dispoziţiile legale aplicabile, neputând fi extinsă interpretarea normelor legale în sensul pe care îl vizează recurenta-reclamantă.

În cauză nu s-a contestat un act administrativ tipic ori asimilat, ci se solicită să se constate o anumită împrejurare, respectiv că nu există reglementări care să stabilească rambursarea TVA pentru proiectele care nu au realizat economii în perioada de implementare.

Instanţa de contencios administrativ are competenţa, în condiţiile art. 18 din acelaşi act normativ, să cenzureze legalitatea unui act administrativ, putând decide, dacă este cazul, anularea totală ori parţială a acestuia. Nu poate fi obligată autoritatea publică să iniţieze, să adopte ori să emită norme prin care să reglementeze o anume situaţie, neprevăzută, în sensul solicitat de reclamantă, să emită un act prin care să completeze Instrucţiunea nr. 83/06.12.2013 în sensul că TVA se restituie şi în situaţia inexistenţei economiilor în proiect, astfel încât să aibă aplicabilitate şi în privinţa proiectelor aflate în derulare la momentul intrării în vigoare a Instrucţiunii nr. 83/06.12.2013.

De asemenea, nici formularea unei cereri de sesizare a Curţii de Jusţiţie a Uniunii Europene nu putea determina admisibilitatea cererii de chemare în judecată inadmisibile. Instanţa s-a pronunţat cu prioritate asupra inadmisibilităţii acţiunii, împrejurare faţă de care nu a analizat cererea de sesizare a CJUE.

Pentru aceste motive, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a analizat cu prioritate, în mod corect, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în ceea ce priveşte cererea de a se constata o anumită împrejurare, a se adopta/emite norme care să reglementeze o anumită situaţie, cu aplicarea corectă a dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ, nefiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivele de recurs fiind nefondate.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât.

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 3253 din 03 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII – a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 septembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.