Moral damages for traffic accidents: judicial rejection of insurer’s internal valuation criteria in favor of integral civil repair

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşt sub nr. x/2018 la data de 13.11.2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Fondul de Garantare al Asiguraţilor, anularea Deciziei nr. 17374/26.10.2018 şi obligarea pârâtului la reanalizarea cererii de plată şi emiterea unei noi decizii şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1649 din 07 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII – a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR.

A fost anulat art. 2 al deciziei nr. 17374/26.10.2018.

A fost obligat pârâtul să emită un act administrativ prin care să admită cererea de plată formulată de reclamanta şi pentru suma de 40.000 RON, în plus faţă de sumele stabilite prin art. 1 al deciziei nr. 17374/26.10.2018, reprezentând daune morale.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile a formulat recurs pârâtul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a arătat că Fondul de Garantare a Asiguraţilor este o persoana juridica de drept public, conform art. 1 din Legea nr. 213/2015, iar Legea nr. 213/2015, respectiv Norma ASF nr. 16/2015 reglementează procedurile de administrare şi de utilizare a resurselor financiare ale fondului de garantare, precum şi procedura şi condiţiile de efectuare a plăţilor din disponibilităţile acestuia. Aşadar, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a adoptat, prin Decizia nr. 142/26.05.2016, procedura de soluţionare pe cale amiabila a pretenţiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese adoptând criterii proprii de determinare a unor praguri valorice, pentru a se evita săvârşirea unor discriminări intr-un domeniu atât de sensibil, in care nu exista criterii legale de individualizare a sumelor acordate, cu atât mai mult cu cat Fondul de Garantare a Asiguraţilor gestionează fonduri publice care trebuie repartizate cu toata responsabilitatea pe care situaţia o impune.

In vederea respectării principiului egalităţii de tratament in procesul de soluţionare a pretenţiilor de despăgubire formulate de către părţile vătămate/civile pentru prejudiciul moral suferit in urma accidentelor de circulaţie produse de către asiguraţii S.C. B. S.A., despăgubirile cuvenite creditorilor de asigurări, ca urmare a unor vătămări corporale sau decese, sunt stabilite având in vedere procedura de soluţionare a pretenţiilor izvorand din vătămări corporale sau decese adoptata in cadrul FGA, raportat la jurisprudenta in materie si practica societăţii de asigurări. In cadrul procedurii de soluţionare a pretenţiilor izvorand din vătămări corporale sau decese, au fost stabilite criterii determinante in cazul vătămărilor corporale, fiind stabilite praguri valorice in funcţie de gravitatea vătămării si numărul de zile de îngrijiri medicale. Pentru situaţiile in care despăgubirile sunt solicitate ca urmare a unui deces, la stabilirea despăgubirilor sunt avute in vedere valorile medii precizate in Ghidul FPVS, raportat la gradul de rudenie al petentului cu persoana decedata.

Fondul de Garantare a Asiguraţilor se va raporta la consecinţele negative suferite de victima atât pe plan fizic cat si psihic, intensitatea cu care au fost percepute aceste consecinţe, in măsura in care i-a fost afectata situaţia familiala, sociala, profesionala. In analizarea cererii de plata a petentului, se vor stabili despăgubirile intr-o măsura in care sa nu se ajungă Ia o îmbogăţire fara just temei a petentului, cu individualizarea daunelor morale prin raportare Ia circumstanţele concrete ale producerii evenimentelor.

Recurentul a invocat art. 50 din Norma A.S.F. nr. 23/2014, în forma în vigoare la data emiterii poliţei RCA, arătând că problema stabilirii despăgubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economica a unor drepturi si valori nepatrimoniale cum ar fi demnitatea, onoarea ori suferinţa psihica încercata de cel care le pretinde. Ea presupune o apreciere si evaluare complexa a aspectelor in care prejudiciile produse se exteriorizează si pot fi astfel supuse puterii de apreciere. Daunele morale nu reprezintă preţul plătit pentru suferinţele psihice care sunt inestimabile, ci reprezintă o reparaţie simbolica, stabilita din perspectiva consecinţelor in planul vieţii personale si sociale. Prin urmare, chiar daca valorile morale nu pot fi evaluate pecuniar, atingerile aduse acestora imbraca forme concrete de manifestare, având posibilitatea de a aprecia intensitatea si gravitatea lor si de a stabili daca si in ce cuantum, o suma de bani este potrivita pentru a repara prejudiciul moral produs. Recurenta trebuie sa aprecieze corespunzător sumele ce urmează a se acorda cu titlu de daune morale astfel incat acestea sa reprezinte o justa compensaţie si nu o îmbogăţire fara justa cauza, cu analiza jurisprudentei locale/naţionale/instituţionale si sa acorde sume similare.

Mai mult decât atât, suma solicitata nu constituie o creanţa certa, lichida si exigibila pe care subscrisa sa o fi diminuat, suma datorata cu titlu de daune materiale trebuie cuantificata corespunzător documentelor justificative depuse si care au legătura directa cu vătămarea suferita, iar suma datorata cu titlu de daune morale trebuie cuantificata in lipsa oricăror criterii legale si asigurând respectarea principiului nediscriminarii celorlalţi creditori de asigurare, in acest proces de cuantificare fiind imperios necesara respectarea principiului proportionalitatii. In acest sens, despăgubirile nu trebuie sa reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului si nici venituri nejustificate pentru victime.

În prezenta speţa, având in vedere faptul ca vătămarea corporala a petentei a provocat drept consecinţe: traumatism cranio-facial sever, coma GCS=5pct, contuzie cerebrala severa, hematom epicranian voluminos, plăgi contuze scalp, fractura stanca temporala stânga cu otoragie stânga, fracturi complexe masiv facial, fractura tibie dreapta, partea vătămata necesitând pentru vindecare un număr de circa 80 zile de îngrijiri medicale, s-a stabilit acordarea unei sume de 500 RON/zi de îngrijire medicala, rezultând suma de 40.000 RON daune morale.

Pentru daunele materiale au fost depuse înscrisuri justificative pentru suma de 591,62 RON, pentru cheltuieli rezultate direct din vătămarea produsa petentului in urma evenimentului rutier reclamat, conform dispoziţiilor art. 50 alin. (1) lit. d) din Norma ASF nr. 23/2014, după cum urmează: bonfiscal nr. x/25.12.2015-100,05 RON (ev combustibil); bon fiscal nr. x/29.12.2015 - 16,39 RON (ev medicamente);chitanţa nr. x/26.11.2015 - 20,88 RON (ev servicii medicale);chitanţa nr. x/05.11.2015 - 38 RON (ev certificat medico-legal);bon fiscal nr. x/04.11.2015-36,44 RON (ev medicamente);bon fiscal nr. x/06.11.2015-32,50 RON (ev medicamente);bon fiscal nr. x/04.11.2015-19,71 Iei (ev medicamente);bon fiscal nr. x/06.11.2015- 12,30 RON (ev medicamente);bon fiscal nr. x/02.11.2015 - 86,85 RON (ev medicamente);bon fiscal nr. x/04.11.2015 - 9 RON (ev medicamente);bon fiscal nr. x/05.11.2015 - 17,50 RON (ev medicamente);bon fiscal nr. x/04.11.2015 - 8 RON (ev medicamente);bon fiscal nr. x/04.11.2015 - 194 RON (ev medicamente).

Având in vedere faptul ca nu exista criterii legale de determinare a sumelor datorate cu titlu de daune morale pentru vătămări corporale, recurenta a avut in vedere următoarele aspecte: - Petenta a necesitat spre vindecare 80 de zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal, prezentând diagnosticul detaliat mai sus; - Leziunile suferite, prin ele insele, au pus in pericol viata victimei; - Petentei nu î-a fost afectata capacitatea de munca; - Petenta nu a fost încadrata in grad de handicap, respectiv vindecarea s-a făcut fara constituirea de sechele morfo-functionale; - Despăgubirea a fost cuantificata astfel: daune materiale: 591,62 RON, daune morale: 40.000 RON = 80 x 500 RON/zi de îngrijire medicala; Total despăgubire - 40.591,62 RON.

Fondul de Garantare a Asiguraţilor garantează plata creanţelor de asigurare in virtutea principiului protecţiei consumatorului produselor si serviciilor de asigurări, iar nu ca obligaţii proprii ale recurentei, obligaţia fiind născuta din raportul contractual al asiguratului sau beneficiarului asigurării cu asigurătorul.

Fondul de Garantare a Asiguraţilor instrumentează dosarele de dauna, analizează cererile de plata si înscrisurile anexate acestora in conformitate cu dispoziţiile art. 13 alin. (3) din Legea 213/2015 "in vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună şi a creanţelor de asigurări înregistrate în evidenţele sale, ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă."

De asemenea art. 21 alin. (2) din Norma ASF nr. 16/2015 reiterează acest aspect si vine in completare "in vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea documentelor justificative anexate de petent în susţinerea cererii de plată, a dosarelor de daună şi a evidenţelor preluate de la asigurător, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare."

În subsidiar, recurentul arată că la data analizării cererii de plata, petenta in calitate de creditor de asigurare nu a atins plafonul de garantare prevăzut de lege. In acest sens, recurentul invocă dispoziţiile art. 4 alin. (1) Ht. e) coroborat art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, si anume, Fondul de garantare a asiguraţilor poate accepta la plata creanţele de asigurare stabilite ca fiind certe, lichide şi exigibile în limita unui plafon de garantare de 450.000 RON pe un creditor de asigurare al unui asigurător în faliment.

Recurentul a mai invocat dispoziţiile Normei A.S.F. nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civila pentru prejudicii, pe dispoziţiile Legii nr. 213/2015 privitoare la scopul constituirii FGA, pentru a evita discrepante intre sumele solicitate de creditori de asigurări pentru servicii similare si pentru a asigura respectarea principiului echităţii in ceea ce priveşte soluţionarea cererilor de plata formulate de aceştia.

Fata de considerentele arătate in prezenta decizie, în temeiul art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor, coroborat cu art. 19 din Legea nr. 503/2004 republicata, cu modificările ulterioare, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a emis decizia atacată.

A arătat recurenta că soluţia instanţei de fond este neîntemeiata, iar instanţa de fond nu a apreciat corect starea de fapt raportat şi la dispoziţiile L 213/2015 şi la scopul constituirii FGA, constituire şi funcţionare, care nu este un asigurător sau reasigurător.

A mai arătat recurentul că faţă de art. 13, alin. (3) din Legea nr. 213/2015 şi de art. 21, alin. (2) din Norma 16/2015 a ASF, FGA a procedat si a analizat cererea reclamantului si a înscrisurilor depuse de acesta si a înscrisurilor existente in dosarul de dauna preluat de FGA de la asigurătorul C. S.A., in baza legii, FGA nefiind un asigurător sau reasigurător, ci funcţionează ca o schemă de garantare în domeniul asigurărilor, care are ca scop protejarea creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător si resursele financiare ale FGA.

În conformitate cu art. 5 alin. (1) din L 213/2015, FGA beneficiază de o posibilitate de finanţare subsidiară în acele situaţii excepţionale în care nu poate plăti compensaţiile către creditorii de asigurare.

Raţiunea legiuitorului pentru includerea acestei prevederi este faptul că, depozitele şi plasamentele Fondului nu sunt garantate, asigurându-se prin acest articol o "plasă de siguranţă" pentru Fond însuşi.

Având în vedere că principalul scop al Fondului este acela de garantare a creditorilor de asigurări FGA este obligat sa acţioneze ca un profesionist în gestionarea acestor fonduri, fiind în cunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte riscurile diminuării nejustificate a resurselor FGA, prin acordarea fara analiza a cererilor depuse de petenti la FGA, aceasta fiind si raţiunea introducerii in textul de lege a obligativităţii intrumentarii distincte a dosarelor de dauna de către FGA şi al adoptării unei proceduri interne de analiză a cererilor al căror obiect este acordarea de daune-morale.

Arată recurentul că instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că acordarea de daune morale trebuie să aibe un caracter reparator şi nu compensator.

Instanţa de fond a acordat o sumă de 40.000 de euro pentru 70-75 de zile de îngrijiri medicale, adică o sumă de 2533 RON/zi de îngrijire medicală în condiţiile în care în practica instanţelor civile media acordată este undeva la 1.000-1.200 RON/zi de îngrijiri medicale.

Departe de a minimaliza importanţa evenimentului şi a suferinţelor reclamantului-intimat considerăm că suma este mult prea mare chiar şi pentru un asigurător cu atât mai mult pentru FGA care nu are resurse nelimitate şi instanţele sunt obligate a avea în vedere aceste aspecte.

Este de notorietate faptul că, au fost declaraţi în faliment doi mari asigurători (C. şi B.) cu o cotă foarte mare de piaţă în asigurările de tip RCA (care duc la plata de daune morale) şi astfel au fost înregistrate la FGA un număr aproximativ de cea 120.000 de cereri.

Recurentul nu invocă o lipsă a fondurilor, în acest moment şi în acest caz, dar a înţeles să facă aceste menţiuni dat fiind faptul că, instanţele, prin acordarea de daune mari sau foarte mari (chiar şi pentru asigurători) s-au îndepărtat mult de la caracterul reparator al acordării de daune morale.

Pentru a oferi totuşi un criteriu de cuantificare legiuitorul prin prevederile din Normele de aplicare ale Ordinului nr. 14/2011 sau Ordinul 23/2014 face trimitere expresă ca şi criteriu de cuantificare Ia practica şi jurisprudenţa existentă, ca fiind unul dintre criteriile de apreciere a acestor tipuri de daune.

Din considerentele hotărârii nu rezultă faptul că instanţa ar fi avut în vedere jurisprudenţa în materie.

Un alt criteriu pe care instanţa de judecată trebuia să-1 aibă în vedere la stabilirea daunelor acordate era nu numai jurisprudenţa dar şi principiul echităţii despre care se face vorbire în mod constant în doctrina referitoare la astfel de daune.

În ceea ce priveşte principiul echităţii, acesta nu a fost avut deloc în vedere de către instanţă, deoarece el ar fi impus ca despăgubirile acordate să fie direct proporţionale cu prejudiciul produs.

Din analiza textelor legale care reglementează autorizarea, organizarea şi funcţionarea asigurătorilor şi poliţelor RCA - contract "forţat" - rezultă faptul că, în ceea ce priveşte stabilirea cuantumurilor indemnizaţiilor de despăgubire solicitate cu titlu de daune morale - acestea pot fi stabilite prin acordul păgubit-societate de asigurare fără a fi nevoie de intervenţia instanţei de judecată. |

De aceasta asigurătorii au inspectori de daune specializaţi şi se încheie tranzacţii amiabile fără a mai fi necesare procese, sau se încheie astfel de tranzacţii în timpul proceselor pentru a evita pronunţarea de hotărâri cu caracter punitiv de către instanţe.

Recurgerea la o procedură internă standardizată nu este de natură a contraveni vreunei prevederi legale şi nici de a leza dreptul persoanei îndreptăţite de a primi daune morale, ci, dimpotrivă, are rolul de a asigura transparenţa în procesul adoptării soluţiei administrative, precum şi al unui tratament echitabil pentru fiecare dintre persoanele îndreptăţite la primirea unor astfel de despăgubiri, fiind relevantă în adoptarea acestei practici şi împrejurarea că, potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, "Plata de către Fond a creanţelor de asigurări stabilite ca fiind certe, lichide şi exigibile se face în limita unui plafon de garantare de 450.000 RON pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment".

Aşadar, de vreme ce FGA nu poate efectua plăţi cu titlu de despăgubiri peste suma de 450.000 RON, iar persoanele îndreptăţite a primi daune morale au tendinţa de a solicita sume aflate la limita maximă a plafonului de garantare, indiferent de gravitatea leziunilor suferite, a numărului de zile de îngrijiri medicale, a consecinţelor de ordin fizic şi psihic concrete şi particulare fiecărui individ, a activităţilor profesionale şi/sau de recreere care nu mai pot fi effectuate sau care ar presupune eforturi suplimentare, apare ca fiind absolut obiectivă şi rezonabilă necesitatea resimţită de FGA de a recurge la criterii precise, cu aplicabilitate generală, pentru a diferenţia fiecare situaţie particulară dintre multiplele care se pot ivi în practica FGA.

Cum gravitatea prejudiciului moral este un criteriu de stabilire a cuantumului indemnizaţiei, numai orientativ şi nu exact, pe lângă acesta trebuie avut în vedere şi criteriul echităţii, aspect ce se impune prin aceea că suma de bani acordată cu scopul acoperirii prejudiciului moral, trebuie să fie justă, echitabilă şi nu exagerată, ţinându-se cont de criteriul gravităţii prejudiciului moral, dar şi de criteriul echităţii.

Apreciind în concret caracterul prejudiciului moral, instanţa de apel a concluzionat că un prejudiciu moral este grav atunci când constă în alterarea gravă a integrităţii fizice sau mentale a persoanei vătămate, a capacităţii sale de muncă, sau atunci când este extrem de importantă valoarea morală căreia i se aduce atingere, or, în speţa de faţă, din probele administrate în cauză a rezultat fără îndoială că reclamantului i s-a pricinuit o suferinţă psihică, însă nu de o asemenea amploare şi gravitate, care să necesite compensarea cu suma de 100.000 Iei, cum s-a dispus prin sentinţa atacată. (ÎCCJ - Decizia nr. 1179/2011 pronunţată în şedinţa publică din 11 februarie 2011).

De asemenea, recurentul-pârât a făcut trimitere la un raport de expertiză medico-legală efectuat de prof. dr. D., Dr. E., Dr. F. din cadrul IML Cluj-Napoca.

In cazul asigurărilor RCA, asiguratul este cel vinovat de producere a evenimentului rutier, este cel care răspunde delictual insa, patrimonial răspunde asigurătorul, legiuitorul stabilind obligativitatea încheierii acestor tipuri de asigurări raportat la impactul social in ceea ce priveşte circulaţia pe drumurile publice.

Se cunoaşte importanţa rolului jucat de principiul cauzalităţii în procesul de determinare a prejudiciului reparabil. Raportul de cauzalitate reprezintă, concomitent, atât o condiţie indispensabilă pentru angajarea răspunderii civile, cât şi măsura întinderii acesteia. Cu alte cuvinte, prejudiciul dovedit de către o persoană nu prezintă interes juridic decât în măsura în care el se constituie într-o urmare a faptei generatoare de răspundere.

Divizarea prejudiciului, în direct şi indirect, a avut ca punct de pornire, atât pentru literatura de specialitate, cât şi pentru practica judiciară, art. 1.533 fraza a doua din C. civ. român actual: "daunele-interese nu cuprind decât ceea ce este consecinţa directă şi necesară a neexecutării obligaţiei", normă juridică despre care s-a afirmat şi se afirmă că are valoarea unei norme generale, cu aplicabilitate în întreaga materie a răspunderii civile reparatorii, dând "expresie unei legături de cauzalitate care constituie criteriul de stabilire a domeniului de aplicare a acestei răspunderi, care nu este şi nu poate fi fără hotar".

Prejudiciul direct este cel care se află într-o legătură de cauzalitate bine caracterizată, certă, cu fapta ilicită, fiind urmarea necesară a acesteia, pe când prejudiciul indirect este cel care se află atât de departe în lanţul cauzal, încât este aproape imposibil să fie ataşat faptei generatoare de răspundere, socotindu-se că nu are nicio legătură cu aceasta, neputând constitui nici măcar o condiţie favorizatoare a concretizării acesteia.

Tinand cont de aceste aspecte, precum şi de susţinerile formulate prin prezentul recurs arată recurentul că, FGA a stabilit corect cuantumul daunelor morale, raportandu-se, in lipsa unor criterii şi limite legale, la un criteriu obiectiv şi rezonabil (zilele de ingrijiri medicale) si in baza procedurii interne care a fost stabilita in raport de practica instanţelor judecătoreşti.

Suma de 170.000 RON, solicitată de reclamanta-intimată cu titlu de daune morale în prezenta cauză, este vădit disproporţionată faţă de toate elementele ce circumscriu prejudiciul de natură morală ce se cere a fi acoperit prin această despăgubire.

În acest context, fiind vorba de prejudicii morale ele nu pot fi reparate strict prin echivalentul lor în bani, întrucât valorile ocrotite nu pot fi evaluate în bani, existând practic o incompatibilitate între natura nepatrimonială a prejudiciului şi caracterul patrimonial al despăgubirii.

Faptul că, reparaţia trebuie să fie una echitabilă presupune că nu se poate ignora natura valorilor nesocotite dar şi că ea nu se poate constitui în temei al înavuţirii, întrucât, în caz contrar, s-ar deturna finalitatea acordării unor astfel de daune, care, aşa cum s-a menţionat, trebuie să se producă, în primul rând, pe plan afectiv şi moral.

"Or, este important de relevat că vătămările corporale pricinuite apelantului-reclamant în urma accidentului produs din culpa asiguratului R.C.A. al societăţii pârâte (apelante), conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală întocmit în prezenta cauză, nu au determinat pierderea unui simţ sau organ şi nu au provocat alte consecinţe grave ori iremediabile", Decizia 169/29 ianuarie 2016 a CAB, secţia civilă - litigii cu profesioniştii -Apel.

Şi-n cazul dedus judecăţii petentul a necesitat spre vindecare 75 de zile de ingrijiri medicale, conform certificat medico-legal, prezentând diagnosticul detaliat, leziunile suferite, prin ele insele, nu au pus in pericol viata victimei, petentului nu i-a fost afectata capacitatea de munca şi petentul nu a fost incadrat in grad de handicap, respectiv vindecarea s-a făcut fara constituirea de sechele morfo-functionale.

Concluzionând, fata de cele menţionate prin prezentul recurs, recurentul solicită instanţei de recurs să caseze sentinţa recurata si prin rejudecarea litigiului pe fond să se constate că decizia FGA este legala si temeinica şi în subsidiar să procedeze la o judecată în echitate şi păstrând principiul proporjionalităţii şi justului echilibru între natura valorilor lezate şi sumele acordate să acorde o sumă proporţională raportat la situaţia concretă.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând criticile invocate în recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din situaţia de fapt rezultată din actele şi lucrările dosarului a rezultat că la data de 11.10.2015 a avut loc un accident de circulaţie din culpa conducătorului autovehiculului cu nr. de înmatriculare x, soldat cu vătămarea corporala a reclamantei A..

În urma accidentului, reclamanta a suferit un traumatism cerebral sever, fiind în stare de comă timp de o săptămână. A fost internată în spital în perioada 11.10.2015-27.10.2015, fiind supusă mai multor intervenţii chirurgicale.

Din actele medicale depuse la dosar a rezultat că aceasta a suferit în urma accidentului de traumatism cranio-cerebral sever; coma GCS, 5 pct; contuzie cerebrala severa; hematom epicranian voluminos; plăgi contuze ale scalpului; fractura stanca temporala stânga cu otoragie; fracturi complexe masiv facial; fractura a mandibulei; contuzie cerebrala in focar; hemoragie traumatica secundara si recurenta; traumatism cranio-facial prin accident rutier; tumefactie hemifata stânga; plaga suturata frontala stânga, ureche stânga cu lichid serohematic; pneumocefalie; fronto-parietal median cicatrice violacee de 5 cm cu urma firului de sutura; parieto-occipital median cicatrice de 6 cm, cu urma firului de sutura; hemoragie subconjunctivala bilaterala minima peripupilara; imobilizare intermaxilara cu aţele metalice si tracţiune elastica; submandibular stânga zona hiperpigmentata de 20/10 cm; submandibular dreapta zona hiperpigmentata neomogena, situata preapuricular, cervical lateral si posterior dreapta de 25/15 cm., fractura a diafizei tibiei cu fractura fibulei; pe gamba stânga 1/3 medie anterior, cicatrice violacee de 4/2 cm, cu crusta bruna parţial detaşată; pe genunchiul drept si gamba dreapta 1/3 superior cicatrice postoperatorie de 8 cm lungime, cu urma firelor de sutura; pe gamba dreapta 1/3 superioara intern cicatrice violacee de 1,5 cm, cu urma firului de sutura iar in 1/3 inferioara intern, cicatrice violacee de 1 cm, cu urma firului de sutura; pe gamba dreapta fata anterioara si interna in totalitate, echimoza gălbui-verzuie, neomogena de 30/15 cm.

Potrivit certificatului medico legal nr. 874/C/1902 din data de 05.11.2015 eliberat de Serviciul Judeţean de Medicina Legala Teleorman, reclamanta a necesitat 70-80 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile au pus în primejdie viaţa reclamantei.

La data evenimentului, autovehiculul cu nr. de înmatriculare x era asigurat RCA la S.C. B. S.A., conform poliţei de asigurare nr. x.

Prin cererea de plata nr. x/12.09.2016 înregistrata la Fondul de Garantare a Asiguraţilor, reclamanta A. a solicitat sa fie despăgubită din disponibilităţile F.G.A. cu suma de 170.000 RON, reprezentând prejudiciul suferit in urma evenimentului rutier din data de 11.10.2015, ulterior majorându-si pretenţiile.

Prin decizia nr. 17374/26.10.2018, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a acordat reclamantei despăgubiri în cuantum de 40.591,62 RON, din care daune materiale în cuantum de 591,62 RON şi daune morale în cuantum de 40.000 RON, şi a respins la plata diferenţa dintre suma solicitată şi cea acordată.

Pentru a stabili această sumă, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a reţinut că vătămarea corporală a provocat reclamantei un traumatism cranio-facial sever, coma GCS, contuzie cerebrala severa, hematom epicranian voluminos, plăgi contuze scalp, fractura stanca temporala stânga cu otoragie stânga, fracturi complexe masiv facial, fractura tibie dreapta, partea vătămata necesitând pentru vindecare un număr de circa 80 zile de îngrijiri medicale şi a stabilit acordarea unei sume de 500 RON/zi de îngrijire medicală, rezultând suma de 40.000 RON daune morale.

Prin cererea ce formează obiectul acestui dosar, reclamanta a criticat decizia FGA, fiind nemulţumită de sumele stabilite cu titlul de despăgubiri, solicitând majorarea despăgubirilor.

Susţinerile recurentului privind faptul că instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că acordarea de daune morale trebuie să aibe un caracter reparator şi nu compensator, că gravitatea prejudiciului moral fiind un criteriu de stabilire a cuantumului indemnizaţiei, orientativ şi nu exact, trebuie avut în vedere şi criteriul echităţii, în sensul că suma de bani acordată trebuie să fie echitabilă şi nu exagerată, iar daunele morale acordate sunt neechitabile, sunt nefondate.

Înalta Curte reţine că, în absenţa unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea se stabilesc în raport cu consecinţele negative suferite de victima accidentului, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea şi consecinţele traumei fizice şi psihice suferite ori în ce măsură a fost afectată situaţia familială, socială şi profesională.

Despăgubirile pentru acoperirea prejudiciului moral trebuie să fie rezonabile, aprecierea şi cuantificarea acestora să fie justă şi echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real şi efectiv produs victimei şi suferite de aceasta, în aşa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celui îndreptăţit să pretindă şi să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

Prima instanţă, analizând chestiunea despăgubirilor cuvenite reclamantei în urma accidentului de circulaţie a cărui victimă a fost aceasta, a reţinut în mod corect dispoziţiile art. 1381 alin. (1) C. civ., potrivit cărora "orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie’’, art. 1385 alin. (1) C. civ., care prevăd că "prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel’’, art. 1391 alin. (1) C. civ., care prevăd că pentru repararea prejudiciului nepatrimonial "în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă socială şi familială’’.

A reţinut, de asemenea, în mod corect, incidenţa disp. art. 252 C. civ. potrivit cărora: "orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiinţei umane, cum sunt viaţa, sănătatea, integritatea fizică şi psihică, demnitatea,…’’, precum şi, potrivit art. 253 alin. (4) C. civ., faptul că, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparaţie patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile’’.

Raportat la situaţia de fapt rezultată din actele şi lucrările dosarului, instanţa de control judiciar constată că prima instanţă a evaluat despăgubirile morale pe baza mai multor criterii: consecinţele negative suferite de reclamantă, atât pe plan fizic, cât şi pe plan psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care reclamantei i-au fost afectate viaţa socială şi familială, criteriul echităţii care presupune existenta unei corespondenţe între prejudiciul încercat şi dimensiunea despăgubirii.

Pe baza acestor criterii, suma stabilită trebuie să reprezinte o justă şi reală despăgubire, cu efect de satisfacţie şi în acelaşi timp să nu reprezinte venituri necuvenite. Prima instanţă a avut în vedere în mod corect asigurarea unei sume echitabile în raport cu suferinţa fizică şi psihică suferită de reclamantă.

Criteriile şi valorile stabilite prin procedura internă a pârâtei, privind soluţionarea pretenţiilor izvorâte din vătămări corporale sau decese, în cadrul căreia sunt stabilite de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor criterii proprii de determinare a sumelor datorate cu titlul de daune morale, nu reprezintă criterii legale, ele neavând caracter obligatoriu pentru instanţă, care, dimpotrivă, este ţinută de aplicarea legii în materie, respectiv a principiului reparării integrale a prejudiciului consacrat prin art. 1385 alin. (1) C. civ. "prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel’’.

Instanţa de fond, observând din analiza pârâtului că acesta a abordat chestiunea despăgubirilor acordate reclamantei dintr-o perspectivă pur matematică, acestea fiind stabilite prin raportare doar la numărul de zile de îngrijiri medicale menţionate în certificatul medico-legal şi fiind ignorate suferinţele fizice şi psihice suportate de reclamantă în momentul accidentului cât şi ulterior, în urma intervenţiilor şi procedurilor medicale la care aceasta a fost supusă, a reţinut împrejurări relevante pentru stabilirea prejudiciului, precum faptul că leziunile produse reclamantei i-au pus în pericol viaţa, în urma accidentului reclamanta suferind un traumatism cranian sever, având o contuzie cerebrală severă, hematom epicranian voluminos, fractură stâncă temporală stângă, fracturi complexe masiv facial, aceasta intrând în comă de gradul 5. nici suferinţele psihice ale reclamantei legate de faptul că, deşi avea la data accidentului 26 de ani, a fost redusă la o stare de dependenţă de îngrijirile părinţilor şi a fost privată de starea de bine specifică vârstei, chiar dacă doar o perioadă limitată de timp.

În raport de aceste împrejurări, susţinerile recurentului nu constituie argumente temeinice din care să rezulte nelegalitatea sentinţei prin care instanţa de fond, pe baza probatoriului administrat, a constatat că suma de 40.000 RON stabilită de pârât prin decizia nr. 17374/26.10.2018 nu asigură o reparaţie justă, adecvată, echitabilă şi necesară a prejudiciului moral încercat de reclamantă, motiv pentru care a aprecit că se impune suplimentarea despăgubirilor morale cu suma de 40.000 de RON.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivele de recurs fiind nefondate.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 1649 din 07 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII – a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 septembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.