Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 4106/2021 AI generated

Exclusive territorial jurisdiction in administrative litigation where a public institution is the plaintiff under Law No. 554/2004

Case Number Decizia nr. 4106/2021
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, definitively assigning the case to the Bucharest Court of Appeal, which resulted in the first instance court's declination to the Prahova County Court being reversed. The dispute involved a public administrative entity (a municipality) challenging, in administrative litigation, a ministerial decision and non-compliance notes regarding the reimbursement of European funds, with the core issue being the correct interpretation of exclusive territorial jurisdiction rules when a public institution is the plaintiff. Relying on Article 10(3), second sentence of Law No. 554/2004, the Court established that such exclusive jurisdiction is determined solely by the plaintiff's status as a public institution, requiring them to file at the defendant's seat, regardless of whether the plaintiff acted as a victim of the administrative act or as an issuer, thereby rejecting the application of the rule for private legal persons.

Legislator headnote

AI generated

art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 135 din C. proc. civ, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ; Exclusive territorial jurisdiction in administrative litigation where a public institution is the plaintiff under Law No. 554/2004: The dispute involved a public administrative entity (a municipality) challenging, in administrative litigation, a ministerial decision and non-compliance notes regarding the reimbursement of European funds, with the core issue being the correct interpretation of exclusive territorial jurisdiction rules when a public institution is the plaintiff. Relying on Article 10(3), second sentence of Law No. 554/2004, the Court established that such exclusive jurisdiction is determined solely by the plaintiff's status as a public institution, requiring them to file at the defendant's seat, regardless of whether the plaintiff acted as a victim of the administrative act or as an issuer, thereby rejecting the application of the rule for private legal persons.

Keywords

AI generated
exclusive jurisdiction non-administrative dispute public-law institution territorial law administrative status legal status

Cited Legislation

AI generated
art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că partea subordonată în raportul de drept administrativ dedus judecăţii (autoritatea publică) nu este reclamanta Municipiul Timişoara, aceasta fiind beneficiara contractului de finanţare, în sensul art. 2 alin.
art. 135 din C. proc. civ
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C.
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
a) din Legea 554/2004, ci pârâtul Ministerul Lucrarilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, ca organ de stat care, acţionând în regim de putere publică, în virtutea competenţelor legale de gestionare a fondurilor europene, a emis actele administrative atacate, fiind incidente prevederile art. 10 alin.
art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004
Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei: "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.
art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că partea subordonată în raportul de drept administrativ dedus judecăţii (autoritatea publică) nu este reclamanta Municipiul Timişoara, aceasta fiind beneficiara contractului de finanţare, în sensul art. 2 alin.
art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ
Procedural basis cited in the dispositive to resolve the negative conflict of jurisdiction and assign the case to the competent court.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ.

Procedural basis cited in the dispositive to resolve the negative conflict of jurisdiction and assign the case to the competent court.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 04.05.2020, sub nr. x/2020, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Pucioasa în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia a solicitat:

- anularea Deciziei nr. 63/05.02.2020 privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Notei de neconformitate nr. x/05.12.2019 şi a Adresei de informare nr. x/23.12.2019 cu privire la autorizarea Cererii de rambursare nr. x;

- anularea Notei de neconformitate nr. x/05.12.2019 şi a Adresei de informare nr. x/23.12.2019 cu privire la autorizarea Cererii de rambursare nr. x;

- obligarea la achitarea sumei de 35.000 RON + TVA, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 4320/25.09.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că partea subordonată în raportul de drept administrativ dedus judecăţii (autoritatea publică) nu este reclamanta Municipiul Timişoara, aceasta fiind beneficiara contractului de finanţare, în sensul art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, respectiv persoana vătămată în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea 554/2004, ci pârâtul Ministerul Lucrarilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, ca organ de stat care, acţionând în regim de putere publică, în virtutea competenţelor legale de gestionare a fondurilor europene, a emis actele administrative atacate, fiind incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, prevederi care atribuie competenţa exclusivă instanţei de la sediul reclamantei, iar nu prevederile tezei a II- a aceluiaşi text de lege.

2.2. Prin sentinţa nr. 305/01.04.2021, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa competentă să soluţioneze conflictul.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate, care stabilesc competenţa teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în raport de calitatea reclamantului, în speţă, U.A.T. Oraş Pucioasa care este o autoritate a administraţiei publice, conform definiţiei date art. 5 pct. 12 din Codul administrativ.

Pe de altă parte, necompetenţa teritorială instituită de acest articol este exclusivă, astfel că nu se poate deroga de la aceasta şi nici adăuga la lege, astfel cum a procedat Tribunalul Bucureşti, declinând competenţa la sediul reclamantei.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

În cauză, reclamanta U.A.T. Oraş Pucioasa au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011, prin care au solicitat anularea unor acte administrative emise de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţie.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte consecinţele pe care le atrage încadrarea reclamantului, instituţie publică, în categoria persoanelor vătămate prin actul administrativ contestat, asupra instanţei competente să judece cauza.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei: "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamantul Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Pucioasa are calitatea de instituţie publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză are calitatea de instituţie publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituţie publică/autoritate publică.

Deşi în prezenta cauză reclamantul acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa, în situaţia în care o instituţie publică are calitatea de reclamantă într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.

Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situaţia reclamanţilor persoane fizice sau juridice, competenţa trebuie tranşată în raport de dispoziţiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituţie publică/autoritate publică, fără a face distincţie între situaţiile în care instituţia publică/autoritatea publică acţionează în calitate de parte vătămată şi cele în care acţionează ca emitent al actelor atacate.

Prin urmare, în considerarea calităţii de instituţie publică a reclamantului Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Pucioasa şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul Bucureşti.

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Pucioasa în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 septembrie 2021.