Revision dismissed as inadmissible in salary clarification dispute for lack of contradictory final judgments.

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2021

Asupra cererii de revizuire;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de revizuire

Prin Decizia nr. 742/19.06.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie, în contradictoriu cu reclamantul A., împotriva încheierii de şedinţă din 19.09.2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, a casat încheierea recurată şi, în rejudecare, a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 3963/21.06.2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2017, ca neîntemeiată.

2. Cererea de revizuire

Împotriva Deciziei nr. 742/19.06.2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, a formulat cerere de revizuire A., întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea cererii cu consecinţa anulării deciziei.

În motivare, revizuentul a arătat că Decizia nr. 742/19.06.2020 încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 551/19.10.2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017.

A arătat că, prin cererea de chemare în judecată formulată în dosarul nr. x/2017, a solicitat, alături de alţi specialişti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, obligarea pârâtei Direcţia Naţională Anticorupţie la calcularea şi plata drepturilor salariale la nivelul maxim pentru fiecare funcţie, tranşa de vechime în funcţie în care se află fiecare reclamant, actualizată cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale până la data plăţii efective, ca beneficiul nerealizat din utilizarea sumelor ce li se cuveneau.

Tribunalul Bucureşti s-a pronunţat prin sentinţa nr. 3963/21.06.2017, în sensul admiterii în parte a cererii formulate de reclamanţi.

Împotriva sentinţei nr. 3963/21.06.2017 a Tribunalului Bucureşti au formulat recurs pârâţii Ministerul Finanţelor şi Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie, hotărârea fiind criticată de pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie, atât cu privire la fondul problemei (obligarea pârâtei la calcularea şi plata drepturilor salariale la nivelul maxim pentru fiecare funcţie), cât şi cu privire la plata dobânzii legale solicitate de către reclamanţi.

Prin Decizia nr. 5551/19.10.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti a admis recursurile formulate de pârâţi, a casat în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate de reclamanţii B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE. şi FF. şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea ca inadmisibilă; a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate de reclamantul A., ca neîntemeiată şi a menţinut în rest sentinţa, în ceea ce priveşte soluţia de admitere a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A..

În considerentele acestei hotărâri, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut în mod definitiv că, raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (5)1 din Legea nr. 71/2015, instanţa de fond a dat o soluţie corectă cererii formulate de reclamantul A., această soluţie urmând a fi menţinută, iar în ceea ce priveşte susţinerea din recurs, potrivit căreia soluţia pronunţată este vădit neîntemeiată referitoare la obligarea pârâtei Direcţia Naţională Anticorupţie la plata dobânzii legale către reclamanţi, Curtea de apel a constatat că recurenta-pârâtă nu a indicat care sunt motivele pentru care această soluţie nu ar fi legală, acest motiv fiind invocat doar formal, neputând, prin urmare să fie reţinut.

Ca urmare a faptului că pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie a refuzat punerea în executare a sentinţei nr. 3963/21.06.2017 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia nr. 5511/2018 a Curţii de Apel Bucureşti, în sensul acordării dobânzii legale şi, având în vedere că în dispozitivul sentinţei nr. 3963/2017 se strecurase o eroare de redactare a dispozitivului, reclamantul A. a solicitat lămurirea dispozitivului sentinţei nr. 3963/21.06.2017, în ceea ce priveşte plata dobânzii legale.

Prin încheierea din 19.09.2019, Tribunalul Bucureşti a admis cererea de lămurire dispozitiv, însă prin Decizia nr. 742/19.06.2020, a cărei revizuire se solicită, Curtea de Apel Bucureşti a casat încheierea recurată şi, în rejudecare, a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 3963/21.06.2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2017, ca neîntemeiată.

Revizuentul solicită să se constate că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în sensul că Deciziile nr. 5511/2018 şi nr. 742/2020 sunt definitive şi evocă fondul, hotărârile definitive sunt contradictorii în sensul că dreptul reclamantului la acordarea dobânzii legale este recunoscut în prima decizie nr. 5511/2018, iar cea de-a doua decizie nr. 742/2020, ce se cere a fi revizuită, îngrădeşte acest drept, hotărârile vizează acelaşi litigiu (tripla identitate: părţi, obiect şi cauză), iar în cel de-al doilea proces nu a fost invocată autoritatea de lucru judecat.

De asemenea, arată că autoritatea de lucru judecat priveşte nu numai dispozitivul, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă (conform dispoziţiilor art. 430 alin. (2) C. proc. civ., cât şi jurisprudenţei constante a ICCJ şi a Curţii Constituţionale a României).

Or, prin Decizia nr. 742/2020 s-a încălcat principiul securităţii raporturilor juridice, prin faptul că a fost reformată o decizie rămasă definitivă, situaţie care încalcă dreptul revizuentului la un proces echitabil, în sensul în care o problemă dedusă judecăţii, tranşată definitiv nu ar trebui să facă obiectul vreunei rejudecări pe fond.

Cu privire la această chestiune, revizuentul citează jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauza Stanca Popescu c. României din 7 Mie 2009 şi cauza Iordan Jordanov şi alţii c. Bulgariei din 2 iulie 200.

Pe de altă parte, a arătat că principiul puterii de lucru judecat împiedică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată în alt proces; astfel operează efectul pozitiv al lucrului judecat conform art. 1200 pct. 4 din vechiul C. civ., nemaiputându-se stabili contrariul a ceea ce s-a stabilit între părţi prin hotărâre irevocabilă (I. C. civ..J. secţia a H-a civilă, extras din decizia nr. 126/31.01.2017, www.x.ro).

2. Apărările formulate în cauză

Intimaţii Ministerul Finanţelor şi Direcţia Naţională Anticorupţie, legal citaţi, nu au formulat întâmpinare în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:/…/există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire, se prevede condiţia ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Astfel, dacă în două procese având aceleaşi părţi, obiect şi cauză s-au pronunţat soluţii contrare, cea de-a doua hotărâre, care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi, este anulabilă prin procedura revizuirii.

De asemenea, este adevărat că art. 430 alin. (2) din C. proc. civ. statuează că autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină (inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă), însă acest text de lege trebuie privit, în contextul art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., ca referindu-se la hotărâri date în procese diferite, dar între care există cel puţin identitate de părţi şi este încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a hotărârii care are legătură cu soluţionarea celei din urmă cauze.

Se impune, de asemenea, pentru primirea cererii de revizuire, ca excepţia autorităţii de lucru judecat să nu fi fost invocată în cel de-al doilea proces sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei, o altă abordare fiind de natură să aducă atingere autorităţii de lucru judecat de care se bucură, la rândul său, pe acest aspect, cea de-a doua hotărâre.

Este real că, în speţă, autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 5551/19.10.2018 nu a fost invocată de către revizuent în cursul celui de-al doilea proces, astfel că nu a făcut obiectul analizei instanţei de judecată, însă Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire nu poate fi primită, întrucât în privinţa celor două litigii în care s-au pronunţat hotărârile pretins contradictorii nu este incidentă situaţia reglementată de art. 509 pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, prima hotărâre, Decizia nr. 551/19.10.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2017, a constituit hotărârea prin care s-a finalizat definitiv litigiul dintre reclamantul A. şi pârâţii Ministerul Finanţelor şi Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie, iar cea de-a doua, Decizia nr. 742/19.06.2020, a cărei revizuire se solicită, a fost pronunţată de aceeaşi instanţă, în cadrul aceluiaşi dosar, înregistrat însă sub nr. x/2019 (neputând fi preluat sub numărul unic x/2017, existent, întrucât a mai fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti), hotărâre prin care s-a soluţionat definitiv cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 3963/21.06.2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2017.

Înalta Curte constată că hotărârile judecătoreşti apreciate de revizuentă ca fiind potrivnice nu au fost pronunţate în dosare diferite, ci în cadrul aceluiaşi dosar, fiind vorba doar de faze procesuale diferite ale aceluiaşi litigiu.

Or, una din condiţiile esenţiale, necesară pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este ca hotărârile potrivnice să fie pronunţate în dosare diferite.

Pe cale de consecinţă, nu se poate reţine că, prin dispozitivul sau considerentele deciziei a cărei revizuire se cere, prin care s-a soluţionat un incident procedural, încalcă puterea de lucru judecat a hotărârii prin care s-a soluţionat fondul litigiului.

Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este acela al respectării principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea lui, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, situaţie care nu se regăseşte în speţă.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 513 alin. (1) C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 742 din data de 19 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 septembrie 2021.