Lack of interest in appeal for suspension of administrative act enforcement due to failure to file annulment action within statutory deadline

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamanţii A. S.A., reprezentată de B., în calitate de Preşedinte Executiv/Director General şi C., în calitate de membru al Directoratului), respectiv reclamanţii B. şi C., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară au solicitat suspendarea executării Deciziei A.S.F. nr. 558 din 06.05.2020 până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anulare, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 266 din 14 mai 2020, Curtea de Apel Bucureşti– secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal:

- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor B. si C., ca neîntemeiată;

- a repins cererea de suspendare introdusă de reclamanţii B. şi C., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F.), ca neîntemeiată;

- a admis excepţia lipsei calităţii domnilor B. şi C. de reprezentanţi ai reclamantei SIF Transilvania S.A;

- a anulat cererea de suspendare introdusă de reclamanta SIF Transilvania S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F.), ca fiind promovată prin intermediul unor persoane fără calitate de reprezentanţi;

- a respins ca inadmisibile în principiu cererile de intervenţie accesorie formulate de petenţii D. ţi E..

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond au declarat recurs reclamanţii B. şi C. întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 din C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că prin sentinţa recurată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii [motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ..]. incidenţa, deopotrivă, şi a art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Se susţine că în mod greşit, prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant, soluţia instanţei fiind nelegală, astfel că sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. şi art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

De asemenea, se mai arată că instanţa a procedat la analiza unor aspecte ce au fost deja tranşate în mod definitiv prin Decizia nr. 291/06.05.2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosarul nr. x/2020, în sensul respingerii excepţiei lipsei calităţii de reprezentanţi ai A.. în ceea ce îi priveşte pe B. şi F..

Instanţa, practic, a procedat la reinterpretarea unei situaţii, ce a fost tranşată în mod definitiv, de o instanţă de acelaşi grad. Procedându-se astfel, este mai mult decât evidentă incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 448 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., respectiv încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Contrar celor acreditate de către instanţa de fond, recurenţii precizează că figurează la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi au calitatea de reprezentanţi legali ai societăţii, sens în care, în mod greşit, s-a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant.

În opinia recurenţilor, aspectul reprezentativităţii în cadrul Directoratului A.., ca motiv de nulitate a cererii de suspendare a Deciziei atacate reţinute de instanţă, trebuia să fie analizat în raport de momentul îndeplinirii actului de procedură (şi anume, formularea cererii de suspendare), la fel ca în cazul nulităţii oricărui act juridic (declararea/constatarea nulităţii intervenind pentru motive incidente la momentul încheierii actului).

De asemenea, recurenţii susţin că în mod greşit, prima instanţă a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat şi paguba iminentă, în vederea suspendării executării Deciziei nr. 558 din 06.05.2020 emise de A.S.F.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes a recursului, invocată de către recurenţi, Înalta Curte constată că este întemeiată, recursul urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurenţii-reclamanţi B. şi C. au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Deciziei A.S.F. nr. 558 din 06.05.2020 până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anulare, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale menţionate, că măsura suspendării executării actului administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14, până la soluţionarea fondului cauzei în primă instanţă.

Prin sentinţa recurată, prima instanţă a respins cererea de suspendare a executării Deciziei A.S.F. nr. 558 din 06.05.2020, reţinând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înainte de a păşi la examinarea legalităţii acestei soluţii prin prisma criticilor formulate în recurs, Înalta Curte apreciază că se impune a se verifica dacă, în raport cu obiectul cererii şi temeiul de drept invocat, subzistă condiţia interesului în promovarea căii de atac.

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes".

În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acţiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut şi actual", conform art. 33 din acelaşi cod. Acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Interesul constituie una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii în justiţie, necesară nu numai în momentul declanşării procedurii judiciare, ci pe tot parcursul derulării cauzei.

La momentul promovării prezentului recurs, interesul recurenţilor-reclamanţi viza reformarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării formulate în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea acţiunii în anulare.

Cu ocazia dezbaterilor orale, reprezentanta recurenţilor-reclamanţi susţinut că nu s-a formulat acţiune în anularea Deciziei A.S.F. nr. 558 din 06.05.2020, având în vedere că este vorba de un act administrativ care şi-a epuizat efectele de 1 an şi patru luni, astfel încât recurenţii nu mai au interes în susţinerea cererii de suspendare a executării actului administrativ şi a motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Reţinând că măsura suspendării executării reglementată de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, poate fi dispusă şi este aptă să producă efecte juridice numai până la soluţionarea fondului în primă instanţă, Înalta Curte, luând act de împrejurarea că recurenţii-reclamanţi nu au formulat acţiune în anulare în termen de 60 de zile, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 14 alin. (1) teza II din Legea nr. 554/2004, reţine că la acest moment nu mai subzistă interesul în promovarea recursului împotriva hotărârii curţii de apel, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor referitoare la dezlegarea dată excepţiei lipsei calităţii reclamanţilor de reprezentanţi legali ai SIF Transilvania, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

IV. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes şi va respinge recursul formulat de reclamanţii B. şi C., ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanţii B. şi C. împotriva sentinţei nr. 266 din 14 mai 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti– secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 septembrie 2021.