Inadmissibility of appeal against final judgment in challenge to judicial inspection closure resolution under Law No. 317/2004
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal's decision that rejected the underlying claim. The dispute concerned a complaint against the dismissal of a judicial inspection file by the Judicial Inspection, which the appellant challenged in administrative litigation after obtaining a referral to the Constitutional Court regarding the unconstitutionality of the finality of such dismissal resolutions. The Court held that the appeal was inadmissible because, under the version of Law No. 317/2004 applicable to actions registered before October 11, 2018, Article 47(7) designated Court of Appeal decisions in these specific matters as final and unappealable, rendering the appeal directed against a judgment not subject to this remedy. The decision relied on Article 457(1) of the Civil Procedure Code and the specific provisions of Law No. 317/2004, noting that although subsequent legislation (Law No. 234/2018) allowed appeals to the High Court, these changes did not apply retroactively to cases registered prior to their entry into force.
Legislator headnote
AI generatedart. 322 pct. 4 C. proc. civ, art. 31 din Legea nr. 47/1992, art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 45 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004; Inadmissibility of appeal against final judgment in challenge to judicial inspection closure resolution under Law No. 317/2004: The dispute concerned a complaint against the dismissal of a judicial inspection file by the Judicial Inspection, which the appellant challenged in administrative litigation after obtaining a referral to the Constitutional Court regarding the unconstitutionality of the finality of such dismissal resolutions. The Court held that the appeal was inadmissible because, under the version of Law No. 317/2004 applicable to actions registered before October 11, 2018, Article 47(7) designated Court of Appeal decisions in these specific matters as final and unappealable, rendering the appeal directed against a judgment not subject to this remedy. The decision relied on Article 457(1) of the Civil Procedure Code and the specific provisions of Law No. 317/2004, noting that although subsequent legislation (Law No. 234/2018) allowed appeals to the High Court, these changes did not apply retroactively to cases registered prior to their entry into force.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain grounds for admitting the exception of inadmissibility and dismissing the appeal as it was directed against a final judgment not subject to appeal under the applicable procedural rules.
Full text
Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 30.10.2017 sub nr. x/2017, contestatoarea A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Rezoluţiei de clasare din data de 26.09.2017 emisă de intimata Inspecţia Judiciară în dosarul nr. x/2017.
Prin răspunsul la întâmpinare contestatoarea a formulat şi cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 322 pct. 4 C. proc. civ. 1865, art. 47 alin. (1) lit. (b din Legea nr. 317/2004 şi a art. 31 din Legea nr. 47/1992, în raport de art. 21 şi art. 142 din Constituţia României.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 5473 din 19 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti– secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:
- a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României;
- a dispus sesizrea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 4 C. proc. civ. din 1865, art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 şi a art. 31 din Legea nr. 47/1992, în raport de art. 21 şi art. 142 din Constituţia României;
- a respins contestaţia formulată de contestatoarea A., împotriva Rezoluţiei de clasare din 26.09.2017 emisă de intimata Inspecţia Judiciară în dosarul nr. x/2017, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 5473 din 19 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti– secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1,3, 4 şi 5 din C. proc. civ.
În susţinerea căii de atac formulate, recurenta-reclamanta a susţinut că sentinţa atacată a fost pronunţată de un complet de judecată nelegal constituit, cu încălcarea competenţei de ordine publică şi a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
4. Apărările intimatei-pârâte
Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a solicitat să se constate incidenţa în cauză a dispoziţiilor prevăzute de art. 489 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ. privind sancţiunea nulităţii recursului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
Cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului recurs se circumscrie dispoziţiilor art. 45 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, instanţa fiind învestită cu cererea privind anularea unei rezoluţii de clasare, emise de pârâta Inspecţia Judiciară.
Prin Decizia nr. 397 din 03 iulie 2014, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege.
Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, legile şi ordonanţele în vigoare, constatate a fi neconstituţionale "îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept".
Întrucât, la expirarea termenului de 45 de zile, nu au fost operate modificările legislative necesare punerii în acord a dispoziţiilor Legii nr. 317/2004 cu prevederile constituţionale, Înalta Curte, în exercitarea rolului de unificator al jurisprudenţei, prin Soluţia de principiu adoptată la data de 13 februarie 2017, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal, a stabilit că: "Rezoluţia de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în faţa instanţei de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile."
Pentru a dispune în acest sens, secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că judecarea pricinilor privind contestarea rezoluţiei de clasare se face potrivit dispoziţiilor edictate pentru instituţia juridică asemănătoare (cea mai apropiată), respectiv conform regimului juridic aplicabil acţiunii exercitate împotriva rezoluţiei de respingere a sesizării, reglementat de art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, şi nu potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, ce constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.
De asemenea, prin Soluţia de principiu adoptată la data de 09 octombrie 2017, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a reţinut că " În ipoteza în care contestaţia formulată împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluţionată pe fond de prima instanţă prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil."
Această interpretare a fost generată de împrejurarea că dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 317/2004 nu pot fi aplicate parţial, doar în ceea ce priveşte aspectele legate de îndeplinirea procedurii prealabile, şi ignorate în privinţa altor aspecte procedurale, precum regimul căilor de atac, o astfel de situaţie putând duce la aplicarea unei lex tertia, prin aplicarea concomitentă a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 şi dispoziţiilor Legii nr. 317/2004.
Având în vedere că, prin dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, s-a prevăzut că hotărârile Curţii de Apel Bucureşti sunt irevocabile ("definitive" în sistemul actualului C. proc. civ.), iar aceste prevederi legale sunt incidente şi în cazul contestării rezoluţiilor de clasare, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantă este inadmisibil, fiind îndreptat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Este adevărat că prin Legea nr. 234/2018 au fost modificate dispoziţiile Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, prin introducerea art. 451, care permite contestarea rezoluţiei inspectorului şef prin care au fost respinse plângerea şi Rezoluţia de clasare, în termen de 15 zile de la comunicare, la CAB – SCAF, iar soluţia instanţei de fond poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, însă aceste modificări au intrat în vigoare la 11.10.2018.
Dispoziţiile Legii nr. 317/2004, astfel cum au fost completate şi modificate prin Legea nr. 234/2018, trebuie coroborate cu dispoziţiile tranzitorii din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care statuează că procesele începute prin cereri depuse în condiţiile legii la poştă, unităţi militare sau locuri de deţinere înainte de data intrării în vigoare a C. proc. civ., rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanţă după această dată.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, aplicarea noilor dispoziţii din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii se va face în cauzele înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti ca urmare a cererilor înaintate acestei instanţe începând cu data de 11 octombrie 2018.
Or, acţiunea reclamantei A., având ca obiect contestaţia formulată împotriva Rezoluţiei de clasare din 26.09.2017 dispusă în dosarul nr. x/2017, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 30.10.2017.
În consecinţă, instanţa de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinţei atacate, întrucât, pe de o parte aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului, iar pe de altă parte, calea de atac formulată nu este prevăzută de textul de lege special, respectiv art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, forma în vigoare la data formulării acţiunii.
Faţă de această situaţie şi, având în vedere soluţia de dezînvestire ce urmează a se pronunţa în ceea ce priveşte admisibilitatea prezentei căi de atac, nu se mai impune analizarea excepţiei nulităţii recursului invocată prin întâmpinare.
III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 496 alin. (1) şi art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu şi va respinge recursul promovat de reclamanta A., ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu.
Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 5473 din 19 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti– secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 septembrie 2021.