Public service termination appeal declared inadmissible as final appellate decision

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

1.1. Prin cererea înegistrată pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul A., prin Instituţia Avocatului Poporului, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Prahova, anularea Decizia nr. 93 din 26.04.2017 privind încetarea de drept a raportului de serviciu din funcţia de consilier, clasa I, grad profesional suoperior, gradaţia 5, clasa de salarizare 59 la Serviciul monitorizare, inspecţii tehnice, verificare şi control în domeniul agriculturii şi industriei alimentare şi statistică agricolă, monitorizare piaţă din cadrul Direcţiei pentru Agricultură Judeţene Prahova, recunoaşterea raportului de serviciu al reclamantului cu Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Prahova, reintegrarea în funcţia deţinută anterior emiterii deciziei contestate precum şi obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri echivalente cu veniturile de care ar fi putut beneficia reclamant.

1.2. Prin sentinţa nr. 1096 din 21.05.2018, Tribunalul Prahova a admis în parte, acţiunea formulată de reclamantul A., prin Instituţia Avocatului Poporului, în contradictoriu cu pârâta Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Prahova, a anulat Decizia nr. 93 din 26.04.2017 privind încetarea de drept a raportului de serviciu al reclamantului, emisă de pârâtă, a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia publică de execuţie de consilier, clasa I, grad profesional superior, clasa de salarizare 59, gradaţie 5, la Serviciul monitorizare, inspecţii tehnice, verificare şi control în domeniul agriculturii şi industriei alimentare şi statistică agricolă, monitorizare piaţă din cadrul Direcţiei pentru Agricultură Judeţene Prahova, a obligat pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, calculate până la data plăţii efective a despăgubirii, a respins capătul de cerere privind recunoaşterea raportului de serviciu al reclamantului cu Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Prahova şi a efectelor acestuia, ca neîntemeiat, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către A., în cuantum de 350 RON, reprezentând onorariu avocat.

1.3. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Direcţia Pentru Agricultură Judeţeană Prahova, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei şi respingerea în totalitate a acţiunii deduse judecăţii.

Recurenta-pârâtă a invocat în baza art. 4 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 554/2004, excepţia de nelegalitate a Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 1342/20.05.2015 privind numirea domnului A. în funcţia publică de stat de execuţie de consilier superior, clasa de salarizare 71, gradaţia 4 la Compartimentul Judeţean Prahova, a Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 2612 R/30.12.2016 privind transferul în interesul serviciului al numitului A., consilier superior în cadrul Serviciului Coordonare Compartimente Judeţene, Direcţia Monitorizare Inspecţii, Verificare şi Control, de la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la Direcţia pentru Agricultura Judeţeană Prahova şi a Deciziei nr. 2612 R/30.12.2016, emisa de Direcţia pentru Agricultura Judeţeană Prahova, prin care A. a fost numit pe o perioada nedeterminată în funcţia indicată în Ordinul nr. 26121 R/2016 al MADR.

Prin încheierea din 22.10.2018, Curtea de apel a dispus citarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, emitentului celor două ordine, în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea Curţii de apel

Prin Decizia nr. 215 din 25 februarie 2019, Curtea de Apel Ploieşti– secţia contencios administrativ şi fiscal:

- a respins excepţia de nelegalitate a OMADR nr. 1342/2015 şi nr. 2612/R/2016, ca neîntemeiată;

- a admis excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate a Deciziei nr. 42 din 30 decembrie 2016 emisă de Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Prahova şi a respins excepţia de nelegalitate invocată, ca inadmisibilă.

- a admis recursul declarat de pârâta Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Prahova împotriva sentinţei nr. 1096 din 21.05.2018, pronunţate de Tribunalul Prahova, a casat în parte sentinţa recurată şi a respins în totalitate acţiunea dedusă judecăţii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 215 din 25 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti– secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., neîncadrat în drept.

II. Procedura derulată în recurs

Intimata-pârâtă Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Prahova a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, raportat la dispoziţiile art. 483 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. şi art. 129 din Constituţia României.

III. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive [...] orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Din cuprinsul textelor de lege precitate rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil.

Întrucât, în speţă, recursul este declarat împotriva unei decizii pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti– secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost soluţionată o cerere de recurs, hotărâre care nu mai poate fi supusă reformării, faţă de dispoziţiile art. 7 şi ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., recursul dedus judecăţii este inadmisibil.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva Deciziei nr. 215 din 25 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti– secţia contencios administrativ şi fiscal, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 496 alin. (1) şi art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată prin întâmpinare şi va respinge recursul formulat de reclamantul A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată prin întâmpinare.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 215 din 25 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 septembrie 2021.