IT Specialist Salary Classification: Function-Specific Seniority Inapplicable to Auxiliary Prosecutorial Staff

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 27.12.2018, reclamanţii A. şi B., în calitate de specialişti IT ai Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, au chemat în judecată pe pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi solicitând:

- anularea Hotărârii Colegiului de Conducere a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi nr. 7/20.11.2018;

- anularea deciziilor Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi nr. 3108/VI/3 şi nr. 3112/VI/3 din data de 18.09.2018 şi emiterea unei noi decizii cu respectarea dispoziţiilor art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, art. 17 din Secţiunea 4 a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017 coroborat cu art. 22 alin. (1), (2) din secţiunea 6 a aceluiaşi capitol cu aplicarea nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017, în integralitatea lui (salarii de bază conform indemnizaţiilor de încadrare pentru procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu recunoaşterea vechimii în funcţia de specialist IT în cadrul parchetului).

- obligarea pârâtului la plata diferenţei dintre venitul recalculat şi venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

2. Hotărârea Curţii de Apel

Prin sentinţa nr. 1140 din 25 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii A. şi B., art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului cu consecinţa admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată.

În contextul redării dispoziţiilor art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, republicată, art. 22 – Secţiunea 6, Cap. VIII, Anexa V din Legea nr. 153/2017 au susţinut că specialiştii IT din cadrul parchetelor sunt salarizaţi potrivit cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa V a actului normativ menţionat anterior.

Au arătat că intenţia legiuitorului a fost ca specialiştii IT din cadrul parchetelor să fie salarizaţi corespunzător salarizării aferente funcţiei de procuror cu grad de judecătorie, fără a stabili o limitare prin raportare la vechimea în funcţie şi că acolo unde legiuitorul a instituit pentru o anumită categorie profesională o anumită limitare la grilele de salarizare corespunzătoare funcţiei de procuror cu grad de judecătorie a prevăzut expres acest lucru, cum este cazul asistenţilor judiciari, sens în care au invocat art. 16 din Secţiunea 3 a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017.

Deci, prin excluderea specialiştilor IT din cadrul Ministerului Public de la acordarea drepturilor băneşti aferente vechimii în funcţie/specialitate se încalcă principiul nediscriminării din perspectiva unui salariu egal pentru muncă egală.

Au invocat ca practică judiciară favorabilă sentinţa civilă nr. 1001/15.03.2019 (dosar nr. x/2018) pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În esenţă, a arătat că potrivit art. 22 alin. (1) din Secţiunea 6 a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017 coroborat cu nota existentă în subsolul tabelului de la cap. I lit. B) din Anexa V la Legea - cadru precum şi cu Nota nr. x/2018 emisă de către PICCJ, singurul criteriu de difenţiere a salariilor specialiştilor IT este criteriul vechimii în muncă, celelalte criterii de diferenţiere a salariului prevăzute pentru alte categorii profesionale, fiind exceptate în cazul specialiştilor IT.

În concluzie, salariile specialiştilor IT au fost corect stabilite prin deciziile de salarizare contestate, iar instanţa de fond în mod corect a reţinut că reclamanţi nu au calitatea de magistraţi sau personal asimilat acestora, pentru a putea beneficaia de salarizarea prevăzută de cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa V din Legea nr. 153/2017.

Recurenţii -reclamanţi au formulat răspuns la întâmpinare la care au ataşat practică judiciară constând în sentinţa civilă nr. 1863/29.05.2019 (dosar nr. x/2018) şi sentinţa civilă nr. 1001/15.03.2019 (dosar nr. x/2018) pronunţate în primă instanţă de Curtea de Apel Bucureşti. La data de 09.09.2021, au depus la dosar şi decizia nr. x/2020 pronunţată de ÎCCJ- SCAF în dosarul nr. x/2018.

III. Cosiderentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de casare invocat, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este nefondat, sentinţa recurată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.

Recurenţii – reclamanţi au invocat interpretarea şi aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, republicată şi a dispoziţiilor art. 22 din Secţiunea 6 a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017, raportat la cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa V a actului normativ menţionat anterior.

Au susţinut că intenţia legiuitorului a fost ca specialiştii IT din cadrul parchetelor să fie salarizaţi corespunzător salarizării aferente funcţiei de procuror cu grad de judecătorie, fără a stabili o limitare prin raportare la vechimea în funcţie.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. (3) alin. (2) din Legea 567/2004 "Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri arhivari, grefieri registratori şi specialişti IT". Aşadar, specialiştii IT fac parte din categoria profesională a personalului auxiliar din cadrul instanţelor/parchetelor şi nu din categoria magistraţilor or a personalului asimilat magistraţilor.

Drepturile salariale ale specialiştilor IT din cadrul PICCJ (deci şi ale reclamanţilor prin raportare la dispoziţiile art. 120 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018) sunt reglementate de Legea nr. 153/2017 la art. 22 din anexa V, cap. VIII conform căruia:

"(1) Salariile de bază pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4.

(2) Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) beneficiază şi de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepţia elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte."

Prin urmare, în acord cu judecătorul fondului, instanţa de control judiciar constată că salariul de bază al specialiştilor IT din cadrul instanţelor şi parchetelor se calculează prin raportare la salariul de bază al unui procuror cu grad de judecătorie, astfel cum este prevăzut în anexa la cap. I lit. B) nr. ctr. 4, însă acest text de lege nu poate fi aplicat fără a se ţine seama şi de prevederile Notei anexate tabelului de calcul al salariilor de bază, care la pct. 1 arată că prin "vechime în funcţie", în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie.

Aşadar, deşi în cap. I lit. B) nr. crt. 4 se prevăd mai multe niveluri de salarizare pentru procurorii cu grad de judecătorie, diferenţa fiind dată inclusiv de vechimea în funcţie, care conduce la majorarea "bazei de salarizare", o astfel de majorare nu poate fi aplicată decât dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru vechimea în funcţie, astfel cum sunt acestea explicitate în pct. 1 al Notei, respectiv dacă se face dovada vechimii în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justiţie".

Specialiştii IT din cadrul PÎCCJ nu fac parte din categoria magistraţilor ori a personalului asimilat magistraţilor, limitativ indicaţi în textul Notei şi, pe cale de consecinţă, nu pot beneficia de majorarea aferentă vechimii în funcţia de magistrat sau personal asimilat.

Or, contrar susţinerilor recurenţilor-reclamanţi, este evident că specialiştii IT nu pot beneficia de salariul de bază aferent unui procuror cu grad de judecătorie şi, în acelaşi timp, de majorarea pentru vechimea în funcţie acordată personalului auxiliar de specialitate, întrucât s-ar adăuga în mod nepermis la lege, în condiţiile în care în Anexa V la Legea nr. 153/2017 nu este prevăzută în grilele de salarizare o astfel de posibilitate, majorările pentru vechimea în funcţie prevăzute pentru categoria magistraţilor şi cele pentru personalul auxiliar fiind diferite şi fiind prevăzute în mod distinct pentru fiecare categorie profesională.

În jurisprudenţă au existat două opinii, prima în sensul că dispoziţiile legale nu aduc nicio distincţie astfel încât nr. crt. 4 lit. B), de) la Cap. I din Anexa V la Legea nr. 153/2017 trebuie aplicat în întregul său, prin luarea în considerare a vechimii în muncă şi a vechimii în funcţie, iar cea de-a doua s-a întemeiat pe faptul că nu există o grilă proprie de salarizare pentru specialişti din Parchete, astfel încât trimiterea are în vedere aplicarea numai acelor dispoziţii referitoare la vechimea în muncă.

Înalta Curte reţine astfel că s-au pronunţat şi hotărâri judecătoreşti în sensul solicitat de recurenţii-reclamanţi şi admise de prima instanţă, însă prin Decizia nr. 31/17.05.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în M. Of. nr. 734/27.07.2021, obligatorie pentru instanţele de judecată, interpretându-se prevederile art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017, în cazul specialiştilor care nu au o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B), de) la Cap. I din Anexa V la acelaşi act normativ vizează aplicarea acestor dispoziţii doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă, nu şi vechimea în funcţie.

Înalta Curte a apreciat că menţiunea expresă a legiuitorului privind înţelegerea noţiunii de "vechime în funcţie" (prin Nota nr. 1), trebuie interpretată în sensul limitării la funcţiile special şi concret prevăzute prin această notă, adică numai pentru judecători, procurori, personalul asimilat acestora, magistraţi-asistenţi sau auditori de justiţie.

Decizia nr. 31/2021 a Înaltei Curţi are în vedere situaţia specialiştilor din cadrul DNA şi DIICOT, însă, deoarece specialiştii IT sunt salarizaţi prin trimiterea la aceeaşi grilă, neavând o grilă proprie, instanţa de recurs consideră că nu poate fi dată o altă interpretare aceloraşi dispoziţii legale în cauza de faţă.

Prin urmare, hotărârile judecătoreşti invocate de recurenţii-reclamanţi nu pot sta la baza existenţei unei uniformizări în conformitate cu Decizia nr. 794/2006 a Curţii Constituţionale.

IV. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă recursul formulat de reclamanţii A. şi B., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei nr. 1140 din 25 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 septembrie 2021.