Jurisdiction for transfer of pending administrative cases based on legitimate suspicion: appellate court competence over the Supreme Court
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, Section of Administrative and Fiscal Litigation, admitted an exception of material incompetence raised ex officio and declined jurisdiction, referring the case to the Bucharest Court of Appeal, Section of Administrative and Fiscal Litigation. The dispute involved a petitioner's application for the transfer of a pending administrative case from the Bucharest Court to another court, grounded in legitimate suspicion regarding the impartiality of the judges. The court determined that it lacked competence to hear the transfer request because, under Article 142(1) of the Code of Civil Procedure, applications based on legitimate suspicion for trials pending at courts of first instance or courts of appeal fall under the jurisdiction of the appellate court within whose circumscription the lower court is located; the High Court retains jurisdiction only for cases involving public security or transfers from appellate courts. Consequently, the High Court ruled that the proper forum for adjudicating the transfer request is the Bucharest Court of Appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 C. proc. civ, art. 145 din C. proc. civ, art. 140 alin. (2) C. proc. civ, art. 142 alin. (1) din C. proc. civ, art. 129 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ; Jurisdiction for transfer of pending administrative cases based on legitimate suspicion: appellate court competence over the Supreme Court: Bănuiala se consideră legitimă în cazurile în care există îndoială cu privire la imparţialitatea judecătorilor din cauza circumstanţelor procesului, calităţii părţilor ori unor relaţii conflictuale locale, conform art. 140 alin. (2) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2021
Deliberând, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., asupra excepţiei de necompetenţă materială invocată din oficiu, analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Excepţia necompetenţei materiale este o excepţie de procedură, întrucât prin intermediul acesteia se invocă neregularităţi procedurale, respectiv încălcarea normelor referitoare la aptitudinea unei instanţe de a judeca un anumit litigiu.
Astfel, Înalta Curte constată că cererea de strămutare cu care a fost învestită este întemeiată pe motive de bănuială legitimă şi vizează dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a II – a de contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa competentă să soluţioneze cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă este curtea de apel în circumscripţia căreia se află instanţa de la care se cere strămutarea procesului, curte de apel care, potrivit art. 145 din C. proc. civ., în caz de admitere a cererii de strămutare, va trimite procesul spre judecată unei alte instanţe de acelaşi grad din circumscripţia sa.
Bănuiala se consideră legitimă în cazurile în care există îndoială cu privire la imparţialitatea judecătorilor din cauza circumstanţelor procesului, calităţii părţilor ori unor relaţii conflictuale locale, conform art. 140 alin. (2) C. proc. civ.
Raţiunea stabilirii curţii de apel ca instanţă competentă să judece cererile de strămutare de la judecătoriile sau tribunalele din circumscripţia sa ţine de buna administrare a justiţiei, asigurată prin apropierea instanţei care soluţionează cererea de strămutare de locul în care se susţine că s-au ivit împrejurările invocate de către petent.
Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 142 alin. (1) din C. proc. civ., în conformitate cu care "cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competenţa curţii de apel, dacă instanţa de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripţia acesteia", dar şi faptul că în competenţa de soluţionare a instanţei supreme intră doar cererile întemeiate pe motive de siguranţă publică, precum şi cele care se referă la strămutarea cauzelor aflate spre soluţionare pe rolul curţilor de apel, Înalta Curte în baza art. 130 alin. (2) şi art. 132 alin. (3) coroborat cu art. 129 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., va admite excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi va declina competenţa de soluţionare a cererii formulate de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Bucureşti – secţia a II – a de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie– secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu.
Declină competenţa de soluţionare a cererii formulate de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Bucureşti – secţia a II – a de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2021.