Recourse against final appellate rejection of annulment declared inadmissible for lack of statutory appeal route

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin încheierea pronunţată în data de 20.06.2018 în dosarul nr. x/2017 de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II a contencios administrativ şi fiscal s-a respins, ca inadmisibilă cererea de chemare în garanţie a Guvernului României formulat de reclamanţii A. şi B..

Împotriva încheierii pronunţate în 20.06.2018, reclamanţii au declarat apel înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti sub nr. x/2017*/a1 la data de 06.08.2018.

Prin decizia civilă nr. 76/23.08.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii apelului, invocată din oficiu şi a respins apelul formulat de apelanţii-reclamanţi A. şi B., în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Universitatea Bucureşti şi Guvernul României prin premier C., ca inadmisibil, cu aplicarea prevederilor art. 457 alin. . 3 C. proc. civ. privind exercitarea căii de atac prevăzute de lege de la comunicarea acestei hotărâri.

Prin contestaţia în anulare formulată la data de 30.08.2018 contestatorii A. şi B. au solicitat în contradictoriu cu intimaţii Universitatea Bucureşti şi Guvernul României-prin premier C., admiterea contestaţiei.

În motivare contestatorii au arătat că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută, citaţiile emise de Completul vacanţă 4 Apel pe data de 08.08.2018 sunt lovite de nulitate absolută, invocând lipsa parafei Preşedintelui CAB –jud D., iar pe actul depus la data de 14.08.2018 în care a invocat acest aspect s-a pus termen la data de 23.08.2018, care este tardiv, nelegal şi contrar dispoziţiilor art. 64.

A arătat că nu au fost legal citaţi şi nu au fost prezenţi la termenul în care a avut loc judecata deoarece citaţiile fără parafa preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti sunt lovite de nulitate absolută.

Au mai arătat că dezlegarea dată apelului este rezultatul unor grave erori materiale, respectiv apelul trebuia judecat în termen de 10 zile de la înregistrarea dosarului, respectiv înregistrarea s-a făcut la data de 06.08.2018 şi judecarea apelului trebuia să se facă cel târziu la data de 16.08.2018 şi nu pe 23.08.2018.

Totodată au arătat că hotărârea atacată este pronunţată cu încălcarea legii şi este lovită de nulitate absolută, iar instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de sesizare a CCR depusă la dosar pe data de 21.08.2018.

2. Hotărârea atacată cu recurs

Prin Decizia nr. 120 din 15 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de contestatorii-reclamanţi A. şi B. în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Universitatea Bucureşti, Guvernul României, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Împotriva Deciziei nr. 120 din 15 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanţii A. şi B..

4. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de recurs

În considerarea dispoziţiilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte analizând condiţiile de admisibilitate ale cererii de recurs, va respinge cererea de faţă, ca inadmisibilă.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Înalta Curte va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată, cu caracter general, de dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că pot face obiect al recursului doar hotărârile primei instanţe, când sunt date fără drept de apel, sau hotărârile instanţei de apel, fiind delimitată astfel, expres şi limitativ, categoria hotărârilor judecătoreşti supuse acestei căi de atac.

În aceste condiţii, părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Din datele speţei de faţă rezultă că recursul a fost promovat împotriva deciziei civile nr. 120 din 15 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B., iar respectiva decizie este definitivă şi nu putea fi atacată cu recurs.

Cu alte cuvinte, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. 7 din C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că recurentul a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, care nu face parte din categoria hotărârilor care, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, fiind definitivă, ceea ce este inadmisibil.

5. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 457 alin. (1) şi art. 483 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 120/2018 din 15 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 septembrie 2021.