Airport authority's fiscal inspection annulment claim rejected on appeal

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova în data de 15.11.2017, sub nr. x/2017, reclamanta REGIA AUTONOMĂ "AEROPORTUL CRAIOVA" în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE - SERVICIUL DE SOLUŢIONARE A PLÂNGERILOR PREALABILE ŞI A CONTESTAŢIILOR, a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea în parte a Deciziei nr. 49/P/10.05.2017 în ceea ce priveşte măsurile nr. 2, nr. 3, nr. 4, nr. 6, nr. 9, nr. 10 şi nr. 11 ca fiind neîntemeiate şi menţinerea ca temeinică şi legală a Deciziei nr. 49/P/10.05.2017 în ceea ce priveşte măsurile nr. 1, nr. 5, nr. 7, nr. 8 şi nr. 12.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 558/2018 din 14 decembrie 2018 a Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea formulată de reclamanta REGIA AUTONOMĂ "AEROPORTUL CRAIOVA", în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi a Contestaţiilor şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova – Activitatea de Inspecţie Fiscală, Serviciul de Inspecţie Economică-Financiară, ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 558 din 14.12.2018 a Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Regia Autonomă Aeroportul Internaţional Craiova a solicitat casarea sentinţei recurate sub aspectul soluţiei dispuse şi în rejudecarea cauzei să se constate că este întemeiată cererea de chemare in judecata formulată de către reclamantă.

În opinia recurentei, în esenţă, se arată că, instanţa de fond nu a reţinut tocmai faptul că RA Aeroportul Internaţional Craiova contestă temeinicia măsurilor dispuse prin Dispoziţia obligatorie şi menţinute prin Decizia 49/P/2017 pentru faptul că nu a avut cunoştinţă de existenţa unor subcontractanţi precum şi având în vedere că executantul a facturat beneficiarului, RA Aeroportul Internaţional Craiova, materiale la preţul unitar ce face parte din oferta financiară, Anexa la contractul de lurări, preţuri ce au fost însuşite de către părţile contractante încă din etapa de licitaţie, fiind ferme şi obligatorii pentru părţi.

A mai precizat recurenta că instanţa de fond a apreciat că prevederile O.U.G. nr. 34/2009 se aplică şi regiilor autonome, neţinând cont de faptul că RA Aeroportul Internaţional Craiova nu este nici autoritate şi nici instituţie publică, ci aşa cum prevede O.U.G. nr. 109/2011 regiile autonome sunt întreprinderi publice.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

2.1. Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

În cauza de faţă, ca urmare a inspecţiei economico-financiare desfăşurate în perioadele 04.06.2014-07.07.2014 şi 10.03.2015-30.04.2015 în cadrul DGRFP Craiova, s-a emis Dispoziţia obligatorie nr. 2774/29.09.2016, dispunâdu-se, în baza art. 42 alin. (3) din H.G. nr. 101/2012, 12 măsuri în sarcina reclamantei RA Aeroportul din Craiova.

Împotriva acestor măsuri a formulat contestaţie reclamanta, prin Decizia nr. 49/P/10.05.2017, emisă de pârâtul MFP-Serviciul de Soluţionare a plângerii prealabile, fiind respinsă ca neîntemeiată în ceea ce priveşte măsurile nr. 2,3,4,6,9,10 şi 11 şi admisă în ceea ce priveşte măsurile 1,5, 7, 8 şi 12 din Dispoziţia obligatorie.

Contrar susţinerilor recurentei, instanţa de control judiciar în acord cu instanţa de fond, apreciază măsurile dispuse ca fiind în concordanţă cu obligaţiile legale şi contractuale ale părţilor în cauză. Astfel, potrivit art. 20.2 din Contractul x/20.12.2012"Art. 20.2 (1) Executantul are obligaţia de a prezenta la încheierea contractului toate contractele încheiate cu subcontractantii desemnaţi. (2) Lista subcontractantilor, cu datele de recunoaştere ale acestora, cat si contractele încheiate cu aceştia se constituie anexe la contract."

De asemenea, potrivit art. 96 din H.G. nr. 925/2006: (1) În cazul în care părţi din contractul de achiziţie publică urmează să se îndeplinească de unul sau mai mulţi subcontractanţi, autoritatea contractantă are obligaţia de a solicita, la încheierea contractului de achiziţie publică respectiv, prezentarea contractelor încheiate între viitorul contractant şi subcontractanţii nominalizaţi în ofertă. Contractele prezentate trebuie să fie în concordanţă cu oferta şi se vor constitui în anexe la contractul de achiziţie publică. (2) Pe parcursul derulării contractului, contractantul nu are dreptul de a înlocui subcontractanţii nominalizaţi în ofertă fără acceptul autorităţii contractante, iar eventuala înlocuire a acestora nu trebuie să conducă la modificarea propunerii tehnice sau financiare iniţiale.

Aşadar, executantul are obligaţia de a prezenta la încheierea contractului toate contractele încheiate cu subcontractantii desemnaţi, iar autoritatea contractantă are obligaţia de a solicita, la încheierea contractului de achiziţie publică respectiv, prezentarea contractelor încheiate între viitorul contractant şi subcontractanţii nominalizaţi

Instanţa de fond în mod corect a constatat că apărările reclamantei nu sunt de natură să înlăture obligaţiile stabilite în sarcina sa de recuperare de la prestator/persoanele vinovate a diferenţelor contestate. În condiţiile în care contractorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a indica subcontractorii, este certă neîndeplinirea obligaţiei contractuale privind prezentarea la încheierea contractului a tuturor contractelor încheiate cu subcontractantii desemnaţi, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate, în condiţiile existenţei unor diferenţe de preţ, respectiv lucrări care nu au la bază operaţiuni reale, măsura de recuperare aparând ca fiind justificată.

În ceea ce priveşte măsura nr. 6 din dispoziţia nr. CRR-AIF 2774/29.09.2016, s-a reţinut că RA Aeroportul Craiova RA a achiziţionat, mobilier şi aparatură birotică, în sumă de 27.939 RON, în afara prevederilor art. .24 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2009.

Potrivit acestei norme legale, forma în vigoare la data achiziţiilor, de la data intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 21 li se interzice achiziţionarea, preluarea în leasing sau închirierea de:

b) mobilier şi aparatură birotică, aşa cum sunt prevăzute la subgrupele 3.1. "Mobilier" şi 3.2. "Aparatură birotică" din cadrul grupei 3 "Mobilier, aparatură birotică, sisteme de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale" din Hotărârea Guvernului nr. 2.139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, cu modificările ulterioare, precum şi obiecte de inventar de natura acestora, în scopul dotării spaţiilor cu destinaţia de birou.

Prin criticile formulate, recurenta susţine că avea obligaţia să asigure spaţiile necesare activităţii punctului de vamă, aeroportul fiind deschis traficului internaţional, potrivit OMCTI 162/2011, iar achiziţionarea a fost realizată ca primă dotare, pentru a se putea justifica investiţia din fonduri publice. A mai arătat că O.U.G. nr. 34/2009 nu face referire la regiile autonome cu specific deosebit, iar art. 24 nu era abrogat la data achiziţiei. Referitor la achiziţionarea aparatului de aer condiţionat precizează faptul că acesta se regăseşte în Clasa a II a conform Catalogului privind clasificarea si duratele normale de funcţionare a mijloadelor fixe, încadrându-se in Cap. II.l.17.3.1., aparat de climatizare si nu la Capitolul III .1 şi III.2 care sunt interzise prin O.U.G. nr. 34/2009 .

Astfel, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor prevăzute de art. 21 din O.U.G. nr. 34/2009, prevederile prezentului capitol se aplică autorităţilor şi instituţiilor publice a căror finanţare se asigură astfel:

a) integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;

b) din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;

c) integral din venituri proprii.

Se observă că, această normă nu prevede o situaţie de excepţie pentru regiile autonome cu specific deosebit, aşa cum susţine recurenta.

Instanţa reţine că dispoziţiile art. 24 din O.U.G. nr. 34/2009 erau în vigoare la momentul achiziţiei. Astfel, potrivit art. 20 din Legea nr. 283 din 14 decembrie 2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, prevederile art. 21, 22 şi 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, aprobată prin Legea nr. 227/2009, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică până la data de 31 decembrie 2012.

Pe de altă parte, potrivit art. 9 din O.U.G. nr. 84 din 12 decembrie 2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, prevederile art. 15, 18, 19 şi 20 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.

Aşadar, interdicţiile reglementate de art. 24 din O.U.G. nr. 34/2009 se aplică şi în anul 2013, anul efectuării achiziţiilor, obiect al măsurii 6.

Nu este întemeiată nici susţinerea recurentei referitoare la prima dotare. Astfel potrivit art. 24 alin. (3) lit. c) din O.U.G. nr. 84 din 12 decembrie 2012, fac excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2): c) obiectivele de investiţii cu punere în funcţiune după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, cu condiţia ca în devizul general al lucrării acestea să fi fost prevăzute ca primă dotare.

Corect s-a reţinut că reclamanta-recurentă nu a făcut dovada îndeplinirii acestor condiţii, respectiv că bunurile menţionate ar fi fost prevăzute în devizul general ca primă dotare.

Cu privire la măsurile de la pct. 9, 10 şi 11, privind achiziţionarea de produse prin licitaţii publice, recurenta RA Aeroportul Craiova a arătat doar că a încheiat contracte cu firmele care au participat la licitaţii, au îndeplinit toate condiţiile de calificare, fiind declarate câştigătoare şi au respectat întrutotul cerinţele prevăzute în Caietele de sarcini cu privire la produsele pe care le-au furnizat.

Or, aceste critici nu vizează concret aspectele reţinute prin actele contestate, faptul că un produs a fost achiziţionat urmare a unei proceduri de achiziţie publică nu înlătură obligaţia autorităţii contractante de a urmări ulterior întocmai executarea contractului.

În concluzie, prin aceste măsuri s-a dispus efectuarea de demersuri şi stabilirea cu exactitate a existenţei sau nu deficienţelor contestate şi, în cazul unei astfel de constatări să se procedeze la recuperarea deficienţelor.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă analizarea, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Regia Autonomă Aeroportul Internaţional Craiova împotriva sentinţei nr. 558/2018 din 14 decembrie 2018 a Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 septembrie 2021.