EU agricultural fund repayment claim dismissed; company exonerated from liability due to lack of majority shareholder status

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26.05.2015, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. de dosar x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, solicitand anularea Deciziei nr. 13356/09.04.2015, emisă de AFIR în soluţionarea contestaţiei formulate de A. S.R.L.; anularea Procesului Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 5284 din data de 13.02.2015 privind proiectul "Modernizare fermă avicolă, aparţinând S.C. A. S.R.L. în localitatea Davideşti, jud. Argeş", emis de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi comunicat reclamantei la data de 18.02.2015, prin care s-a dispus obligarea reclamantei la restituirea sumei de 3.398.982,80 RON, constituind valoarea creanţei bugetare rezultate din nereguli; exonerarea reclamantei de la plata sumei de 3.398.982,80 RON; obligarea AFIR la achitarea cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 3504 din 5 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, s-a anulat Decizia nr. 13356/09.04.2015 şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/13.02.2015, a fost exonerată reclamanta de la plata sumei de 3 398 982,80 RON, a fost obligată pârâtă la plata sumei de 30607 RON cheltuieli de judecată – onorariu de avocat conform facturii x/12.06.2018 către reclamantă.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 3504 din 5 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a declarat recurs solicitând casarea hotărârii recurate, reţinerea spre rejudecare în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de intimata -reclamantă S.C A. S.R.L.

Recurenta apreciază că Sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material - potrivit art. 488 alin1.pct. 8 C. proc. civ., respectiv a dispoziţiilor art. 3 din H.G. nr. 224/2003, art. 2 din Ghidul Solicitantului aferent măsurii 121, dar şi cu interpretarea greşită a dispoziţiilor Contractului de finanţare.

Un prim motiv de recurs vizează interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 3 alin. (6) din H.G. nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, precum şi reţinerea în mod netemeinic şi nelegal de instanţa de fond a următoarelor aspecte: "Societatea reclamantă nu are un acţionar majoritar, deoarece ambii asociaţi deţin o cotă egală de 50%, în condiţiile în care pentru a avea calitatea de acţionar majoritar este necesar ca persoana respectiva să deţină cel puţin 50%+1%."

Reţinerea instanţei este netemeinică şi nelegală, întrucât deşi instanţa reţine aplicarea dispoziţiilor art. 3. alin. (6) din H.G. nr. 224/2008, totuşi face o interpretare greşită a acestei prevederi legale.

Un alt motiv de recurs vizează reţinerea neîntemeiată a instanţei potrivit căreia "este lipsit de relevanţă care este adevăratul beneficiar al sumelor de bani prin repartizarea profitului, acest aspect fiind unul străin de acţionarul societăţii şi fiind lipsit de relevanţă în ceea ce priveşte criteriul de eligibilitate întrucât nu se poate ignora legătura intimatei - reclamante cu S.C. A., prin intermediul dlui B. care deţine acţionariat cu un procent majoritar, fiind astfel încălcată condiţia de admisibilitate în vederea declarării unui proiect ca fiind eligibil, una dintre condiţii fiind aceea că acţionarii majoritari ai solicitantului să nu aibă protecţie aprobate sau în derulare în cadrul acestei măsuri, putându-se observa cu uşurinţă faptul că dl. B. este principatul beneficiar al rezultatelor economice pentru toate cele trei societăţi.

Învederează recurenta instanţei de recurs că, un aspect ce nu a fost analizar de instanţa de fond vizează autonomia reclamantei, sens în care precizează că, în cadrul cererii de finanţare, pentru a se putea evalua proiectul şi eligibilitatea acestuia, solicitantul completează, îşi însuşeşte şi semnează Declaraţia din cadrul Anexei 4.1., iar conform acestei anexe solicitantul pentru a putea fi evaluată corect cererea sa de finanţare trebuie să completeze corect şi conform realităţii o serie de informaţii privind tipul întreprinderii.

Instanţa de fond nu a analizat caracterul autonom al proiectului asumat de beneficiară, întrucât nu s-a respectat declaraţia privind autonomia societăţii întrucât toate cele trei societăţi îşi desfăşoară activitatea prin intermediul dlui. B..

În plus, instanţa de fond nu a analizat faptul că în accepţiunea contractului de finanţare intervenit între părţi, beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoaşterea condiţiilor de acordare a finanţării nerambursabile şi de solicitare a finanţării în concordanţă cu aceste condiţii, A.P.D.R.P. având un rol de supraveghere a procesului de implementare a unui proiect, cu toate etapele pe care le presupune, prin diferite niveluri de verificare şi proceduri acreditate de Comisia Europeană. În conformitate cu prevederile contractului de finanţare şj anexele la acesta, beneficiarul este singurul răspunzător în faţa autorităţii contractante pentru implementarea proiectului, incluzând aici şi modul de desfăşurare a procedurilor de achiziţii, beneficiarul trebuind să se asigure de corectitudinea desfăşurării acestora în condiţiile în care societăţile ofertante au fost invitate de acesta la selecţiile de oferte.

Un alt motiv de recurs vizează acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.398.932,80 RON şi de 30.607 RON reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu de avocat. Faţă de cuantumul onorariului, recurenta solicită instanţei de recurs să procedeze la aplicarea prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat doar în limitele şi pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Referitor la excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, Înalta Curte o va respinge, ca neîntemeiată, întrucât criticile formulate de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cauza de faţă, intimata-reclamantă a depus cererea de finanţare pentru obţinerea ajutorului financiar nerambursabil în vederea implementării proiectului "Modernizare fermă avicolă aparţinând S.C. A. S.R.L. în localitatea Davideşti, jud. Argeş" pe măsura 121, la 28.10.2010. Contractul de finanţare x/2011 a fost semnat la data de 25.05.2011, iar proiectul s-a finalizat in 05.09.2013.

Conform Contractului de finanţare amendat prin Actul Adiţional nr. 5/05.08.2013, valoarea totală eligibilă a proiectului este de maxim 8.574.052 RON (maxim 1.982.046 euro). Autoritatea Contractanta se angajează să acorde o finanţare de maxim 3.429.620 RON (maxim 792.818 euro), reprezentând maxim 40% din valoarea totala eligibilă a proiectului. Finanţarea nerambursabilă de care a beneficiat reclamanta a fost în valoare totală de 3.429.620 RON, din care: din FEADR: - 3.429.620 RON din care: - contribuţie UE 80% - 2.743.696 RON; - contribuţie publică naţională 20% - 685.924 RON; - Contribuţie privată: - 5.144.432 iei.

Pana la data emiterii procesului-verbal de constatare 5.284/13.02.22015, A.F.I.R. a decontat reclamantei suma totală de 3.398.982,80 RON.

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 13.02.2015 privind proiectul "Modernizare fermă avicolă aparţinând S.C. A. S.R.L. în localitatea Davideşti, jud. Argeş", s–a constatat că intimata-reclamantă era neeligibilă la depunerea cererii de finanţare, deoarece în momentul depunerii cererii de finanţare, acţionarul majoritar, dl B. (50% ca persoană fizică şi 8% prin celălalt acţionar 50% persoană juridică - C. S.R.L. şi director general în cadrul acestei societăţi) avea deja în derulare un proiect, tot pe măsura 121 FEADR (C1210010930300090), prin D. S.R.L. unde era acţionar unic.

S-a reţinut în cuprinsul actului atacat că solicitantul de fonduri nerambursabile, prin reprezentantul legal B., a încercat să ducă în eroare Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale cu scopul obţinerii de fonduri nerambursabile, prin prezentarea unei declaraţii pe proprie răspundere, nereale - "Declaraţie pe proprie răspundere".

În aceste condiţii, recurenta-pârâtă a concluzionat că se impune rezilierea contractului de finanţare x încheiat cu intimata-reclamantă şi recuperarea ajutorului financiar nerambursabil plătit beneficiarului în cadrul proiectului. Valoarea cheltuielilor pretins afectate de nereguli a fost determinată de organele de control la suma de 3.398.982,80 RON, cu privire la care în cuprinsul Procesului Verbal s-a statuat că este datorată autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene cu titlu de creanţă bugetară.

Împotriva Procesului-verbal, intimata-reclamantă a formulat contestaţie administrativă, în conformitate cu dispoziţiile art. 46 şi următoarele din O.U.G. nr. 66/2011, prin care a solicitat organului competent să dispună: i) anularea Procesului Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 5284 din data de 13.02.2015 privind proiectul "Modernizare fermă avicolă aparţinând S.C. A. S.R.L. în localitatea Davideşti, jud. Argeş"; ii) comunicarea Raportului de control nr. 42.974/15.12.2014; iii) exonerarea reclamantei de la plata sumei de 3.398.982,80 RON.

Prin Decizia înregistrată sub nr. x/09.04.2015, Comisia de soluţionare a contestaţiei a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de reclamantă.

Prin sentinţa pronunţată în primul ciclu procesual, instanţa a analizat doar aspectele de nelegalitate cu privire la legalitatea controlului şi nerespectarea termenului de 90 de zile impus de art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011, precum şi o presupusă nelegalitate a procesului-verbal decurgând din necomunicarea actelor premergătoare, de natură a afecta dreptul la apărare al reclamantei, motive care au fost invalidate de către instanţa supremă.

În cadrul celui de-al doilea ciclu procesual, Curtea a analizat exclusiv motivele de nelegalitate invocate de reclamantă şi neanalizate în primul ciclu procesual, respectiv: faptul că verificările realizate de pârâtă nu pot privi modul de derulare a etapelor precontractuale şi aspectele de ordin substanţial invocate, cu privire la criteriul de eligibilitate încălcat.

Astfel, potrivit art. 3 alin. (6) din H.G. nr. 224/2008, în forma în vigoare la data depunerii cererii de finanţare: Proiectele solicitanţilor ai căror acţionari majoritari au în derulare alte proiecte finanţate din FEADR în cadrul aceleiaşi măsuri nu sunt eligibile, cu excepţia celor care aplică pentru schema de ajutor de stat XS 13/2008".

Prin urmare, din interpretarea textului de lege rezultă că, pentru ca A. să fie considerat un solicitant eligibil, era necesar ca aceasta să nu aibă un acţionar majoritar care să deruleze, la rândul său şi în acelaşi timp, proiecte finanţate în cadrul aceleiaşi măsuri, condiţie pe care şi instanţa de fond a considerat-o îndeplinită în speţă.

Prima instanţă a analizat temeinic prin Sentinţa recurată actele administrative emise de recurentă, fără a se demonstra încălcarea vreunei prevederi legale sau contractuale de către Haditon, aspect recunoscut de intimată care prin Procesul-verbal încheiat la data de 18.08.2014, în urma controlului efectuat ila faţa locului, atestă faptul că fondurile au fost utilizate conform proiectului şi nu există nereguli sau neconcordante faţă de proiect.

În mod corect instanţa de fond a retinut că pentru a defini noţiunea de acţionar majoritar, se va raporta la prevederile Ghidului solicitantului, care stabileşte că noţiunea de "acţionar majoritar" se referă la o persoană fizică sau juridică care este acţionar sau asociat majoritar în sensul majorităţii absolute. reprezintă mai mult de jumătate plus unu din totalul acţiunilor/părţilor sociale)".

Înscrisurile existente la dosarul cauzei, respectiv certificatul constatator nr. x/14.10.2010, depus la data formulării cererii de finanţare, asociaţii S.C. A. S.R.L. sunt C. S.R.L. cu cotă de participare la beneficii şi pierderi de 50% şi B. cu cotă de participare la beneficii şi pierderi de 50%, acesta având şi funcţia de director general.

În ceea ce priveşte societatea D. S.R.L., în raport de care s-a reţinut derularea concomitentă a două proiecte, se reţine că aceasta este deţinută de numitul B. care are calitate de asociat unic, deţinând prin urmare o cotă de 100%.

Este important a se preciza că această calitate de acţionar majoritar a fost reţinută de recurenta-pârâtă prin raportare la faptul că numitul B. deţine în cadrul C. S.R.L. o cotă de participare de 8%, AFIR reţinând astfel că acesta se găseşte într-o evidentă poziţie de control şi decizie, respectiv deţine o influenţă dominantă în ambele societăţi.

Contrar susţinerilor recurentei, instanţa de recurs în acord cu judecătorul fondului, consideră că în cauză este îndeplinită cerinţa instituită de art. art. 3 alin. (6) din H.G. nr. 224/2008, întrucât la data depunerii proiectului de reclamantă, respectiv 28.10.2010, nici numitul B. şi nici C. S.R.L. nu aveau calitatea de acţionari majoritari în cadrul S.C. A. S.R.L. sau în cadrul S.C. E., societate care avea în derulare un proiect.

În primul rând, trebuie subliniat faptul că, potrivit Legii nr. 31/1994, societăţile comerciale sunt subiecte de drept distincte de asociaţii care au participat la înfiinţarea lor, neputându-se pune semnul egalităţii între numitul B., în acest caz, şi C. sau S.C. E.. Determinarea acţionarului majoritar din cadrul intimatei-reclamante nu se poate face printr-o simplă operaţie matematică de însumare a cotei de participare de 50% a numitului B. cu cota de participare de 8% deţinută în cadrul C. de către acesta.

De fapt, societatea intimată nu are un acţionar majoritar, deoarece ambii asociaţi deţin o cotă egală de 50%, în condiţiile în care, pentru a avea calitatea de acţionar majoritar, este necesar ca persoana respectivă de deţină cel puţin 50% + 1%.

Prin urmare, în mod eronat s-a stabilit că numitul B. are putere de decizie şi control în cadrul intimatei. De fapt, acesta deţine o cotă de 8% în cadrul C., care, fiind o cotă minoritară, nu poate determina voinţa societară şi, prin urmare, nu se poate considera că e de natură a-i atribui acestuia vreo putere în sensul arătat de recurentă. Pe de altă parte, cota deţinută de persoana juridică nu este una de 50%+1%, ci este egală cu cea deţinută de celălalt acţionar, cei doi fiind în mod evident pe poziţii egale.

În concluzie, instanţa consideră că determinarea asociatului majoritar nu se poate face prin reţinerea criteriilor enunţate de recurentă, în condiţiile în care reglementarea legală cuprinde şi o definiţie a noţiunii de "asociaţi majoritari", majoritate ce se stabileşte prin raportare la totalul părţilor sociale ale asociatului la societatea respectivă.

Astfel, rezultă că la data depunerii cererii de finanţare şi la data completării formularului pentru intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., dl. B. nu era acţionar majoritar la S.C. E., neexistând astfel nicio acţiune de inducere în eroare a autorităţii administrative şi nici elemente pe baza cărora să se poată concluziona că solicitantul S.C. A. S.R.L. ar fi acţionat în sensul creării în mod artificial a condiţiilor de eligibilitate sau că nu ar fi fost respectată în cauză declaraţia privind autonomia societăţii.

În aceste condiţii, instanţa de control judiciar observă faptul că nici elementul subiectiv - intenţia de a eluda regula de minimis nici elementul obiectiv - neatingerea finalităţii urmărite de schema de ajutor din cadrul FEADR, nu sunt întrunite în prezenta cauză, astfel încât incidenţa dispoziţiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 nu poate fi reţinută.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

Văzând şi dispoziţiile art. 453 C. proc. civ., instanţa va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei civile nr. 3504 din 5 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 2456,55 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 septembrie 2021.