Probation Directorate must pay back wage differences with inflation and interest; appeal unfounded

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 02.05.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune, solicitând:

- anularea dispoziţiilor din Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 603/C/08.02.2018 în ceea ce priveşte stabilirea drepturilor salariale.

- obligarea Ministerului Justiţiei să emită un nou Ordin, prin care să fie stabilite drepturile salariale ale reclamantei în concordanţă cu dispoziţiile Legii 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, respectiv: la salariul de bază ce a fost stabilit cu începere de la 01.01.2018 să se adauge un cuantum total al sporurilor de 30% din acest salariu de bază.

- obligarea Ministerului Justiţiei (în calitate de ordonator principal de credite) să aloce Direcţiei Naţionale de Probaţiune (în calitate de ordonator secundar de credite) a sumelor necesare plăţii drepturilor salariale, inclusiv a celor restante, în conformitate cu dispoziţiile noului ordin de salarizare ce va fi emis în temeiul hotărârii care va fi pronunţată în acest dosar, precum şi a dobânzilor legale şi a sumei echivalente actualizării sumei restante cu rata inflaţiei.

- obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la plata drepturilor salariale în conformitate cu noul ordin ce va fi emis, sume actualizate cu rata inflaţiei

- obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la acordarea la sumele cuvenite a dobânzii legale, calculate conform art. 3 alin. (1) şi alin. (2)1 din Ordonanţa Guvernului Nr. 13 din 24 august 2011, privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar

- obligarea Ministerului Justiţiei şi a Direcţiei Naţionale de Probaţiune la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 03.10.2018, pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune a depus la dosarul cauzei note scrise învederând emiterea OMJ nr. 2883/C/19.07.2018, prin care a fost majorată valoarea de referinţă sectorială la 463,5 RON, pentru perioada 01.12.2015-31.12.2017 şi a OMJ nr. 3396/C/30.08.2018, prin care a fost modificat OMJ nr. 603/C/08.02.2018 a cărui anulare se cere.

La data de 15.10.2018 reclamanta a depus cerere modificatoare prin care a învederat că primele două capete de cerere au rămas fără obiect, iar în privinţa celorlalte capete de cerere a arătat că solicită următoarele: obligarea Ministerului Justiţiei (în calitate de ordonator principal de credite) să aloce Direcţiei Naţionale de Probaţiune (în calitate de ordonator secundar de credite) a sumelor necesare plăţii drepturilor salariale restante, în conformitate cu dispoziţiile noului ordin de salarizare ce a fost emis, precum şi a dobânzilor legale şi a sumei echivalente actualizării sumei restante cu rata inflaţiei; obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la plata drepturilor salariale restante în conformitate cu noul ordin ce a fost emis; obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la acordarea la sumele cuvenite a dobânzii legale, calculate conform art. 3 alin. (1) şi alin. (2)1 din Ordonanţa Guvernului Nr. 13 din 24 august 2011, privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar; obligarea Ministerului Justiţiei şi a Direcţiei Naţionale de Probaţiune la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 03.12.2018 pârâtul Ministerul Justiţiei a depus întâmpinare la cerere modificatoare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active în privinţa capătului 3 de cerere, arătând că Ministerul este parte a unui raport juridic financiar care implică doar ordonatorii de credite. În rest a solicitat respingerea cererii ca rămasă fără obiect, ca urmare a emiterii ordinelor OMJ nr. 2883/C/19.07.2018 şi OMJ nr. 3396/C/30.08.2018.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 5196 din 10 decembrie 2018 Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect obligarea Ministerului Justiţiei la alocarea fondurilor. A respins acest capăt de cerere, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă. A admis în parte cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Direcţia Naţională de Probaţiune, astfel cum a fost modificată. A obligat pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune la plata diferenţelor de drepturi calculate potrivit Ordinului MJ nr. 3396/C/2018, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe calculate de la data scadenţei fiecărei indemnizaţii până la data plăţii efective. A respins primele două capete de cerere, ca rămase fără obiect. A respins, în rest, acţiunea, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului arată că înţelege să recureze hotărârea pronunţată de instanţa de fond sub aspectul actualizării cu indicele de inflaţie la data plăţii a sumelor achitate, precum şi în ceea ce priveşte obligarea la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe, avându-se în vedere că prin hotărârea dată, instanţa a încălcat normele de drept material, respectiv dispoziţiile art. 1357 alin. (1) C. civ. 1, care obligă creditorul la repararea prejudiciului doar în situaţia întrunirii condiţiilor răspunderii civile.

Astfel, recurenta consideră că pentru a putea fi obligată la actualizarea sumelor datorate cu rata inflaţiei şi la plata dobânzilor legale, era necesar ca instanţa să fi constatat nelegala emitere a OMJ nr. 603/C/2018, or aceasta a reţinut în considerente contrariul, apreciind că "se impune şi acordarea inflaţiei şi a dobânzilor legale, dar nu ca urmare a constatării vreunei ilegalităţi săvârşite la emiterea Ordinului MJ nr. 6031/C/08.08.2018, ci ca urmare a emiterii Ordinului MJ nr. 3396/C/30.08.2018", prin acest din urmă act administrativ fiind majorate sporurile reclamantului, din motive de oportunitate, spre limita maximă prevăzută de lege per ordonator de credite, respectiv 30% din salariul de bază.

De asemenea, recurenta arată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile şi pe cale de consecinţă nu se justifică actualizarea sumelor acordate prin OMJ nr. 3396/C/2018 cu rata inflaţiei şi nici acordarea dobânzilor legale, având în vedere faptul că începând cu data de 01.01.2018, dată de la care produce efecte OMJ nr. 3396/C/2018, nu a existat o obligaţie legală a pârâţilor în sensul acordării sporurilor în procent maxim, respectiv în procent total de aproape 30% din salariul de bază (astfel cum s-a acordat prin OMJ nr. 3396/C/2018 de modificare a OMJ nr. 603/C/2018) şi prin urmare lipseşte elementul esenţial al răspunderii civile, respectiv existenţa unei fapte ilicite.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Reclamanta a solicitat, în primul capăt al cererii iniţiale, anularea OMJ nr. 603/C/2018, din perspectiva neatingerii de către sporuri a limitei de 30% din salariul de bază.

Se constată că prin OMJ nr. 603/C/2018 au fost stabilite drepturile salariale (inclusiv sporurile) pentru personalul de probaţiune, începând cu data de 01 ianuarie 2018.

Prin Anexa nr. 433 la OMJ nr. 3396/C/2018 au fost stabilite drepturile salariale acordate reclamantei începând cu 01.01.2018, după cum urmează: salariul de bază 5893 de RON, spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică 1472 de RON şi sporul pentru păstrarea confidenţialităţii de 295 de RON. Cele două sume corespund procentelor maxime de acordare a celor două sporuri în discuţie, de 25%, respectiv 5%. În acest sens, se constată că sporurile acordate reclamantei în valoare totală de 1767 de RON au fost stabilite, individual în funcţie de clasa de salarizare a reclamantei şi cu respectarea dispoziţiilor art. 25 din Legea - cadru nr. 153/2017 potrivit cărora suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază. Cât despre neacordarea, la acest moment, a sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, aceasta a fost justificată prin art. 3 al OMJ nr. 3396/C/2018; în plus, aceasta nu a fost aptă să producă reclamantei vreo vătămare, de vreme ce, prin acordarea celorlalte două sporuri a fost atins plafonul maxim prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017.

Instanţa de fond a reţinut că se impune şi acordarea inflaţiei şi a dobânzilor legale, dar nu ca urmare a constatării vreunei ilegalităţi săvârşite la emiterea Ordinului MJ nr. 603/C/08.02.2018, ci ca urmare a emiterii Ordinului MJ nr. 3396/C/30.08.2018, prin care se stabileşte că drepturile pe care reclamantul trebuia să le încaseze din 01.01.2018 erau mai mari, şi a respectării caracterului său obligatoriu şi executoriu.

Prin OMJ nr. 3396/C/30.08.2018 a fost modificat OMJ nr. 2883/C/2018 şi s-au fost stabilit noile drepturi salariale (inclusiv sporurile) pentru personalul de probaţiune, începând cu data de 01 ianuarie 2018.

La art. 3 al acestuia s-a specificat că sporul pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de care poate beneficia personalul de probaţiune menţionat în Anexele la ordin, căruia i s-au stabilit drepturile salariale potrivit Anexei V din Legea cadrul nr. 153/2017, se va acorda ulterior parcurgerii prevederilor legale, cu respectarea imperativului încadrării în limita de 30% stabilită prin art. 25 din Legea nr. 153/2017, mărimea procentuală a celorlalte sporuri urmând a fi modificată corespunzător, cu încadrarea în limita maximă prevăzută de lege pentru fiecare dintre acestea.

Prin urmare, reclamanta are dreptul la repararea pagubei cauzate, constând în diferenţa dintre venitul pe care l-ar fi obţinut şi venitul efectiv plătit.

În privinţa cererii de actualizare a sumei astfel stabilite, cu indicele de inflaţie, precum şi a cererii de obligare a pârâtei la plata dobânzilor legale penalizatoare, Înalta Curte are în vedere faptul că prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie nr. 2/2014 din 17 februarie 2014 (Completul competent sa judece recursul in interesul legii), publicată in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014, s-a reţinut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflaţie acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naţionale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale, acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi si art. 1.535 alin. (1) din C. civ. din 2009.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune împotriva sentinţei civile nr. 5196 din 10 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 septembrie 2021.