Suspension of tax assessment execution denied for failure to prove justified case and imminent irreparable harm

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 17.08.2020, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din legea 554/2004, coroborat cu art. 278 din Legea 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/13.07.2020, Raportului de inspecţie fiscală nr. x/13.07.2020, emise de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna şi comunicată la data de 13.07.2020 şi Deciziei nr. 101/14.07.2020 referitoare la obligaţiile fiscale accesorii, emisă de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia sectorului 1 a Finanţelor Bucureşti.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 1111 din 6 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. - în insolvenţă în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureştiîn reprezentarea Administraţiei Sector 1 a Finanţelor Publice. A suspendat executarea Deciziei de impunere nr. x/13.07.2020, Raportului de inspecţie fiscală nr. x/13.07.2020 şi Deciziei nr. 101/14.07.2020 până la pronunţarea instanţei de fond.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în nume propriu şi în reprezentarea Administraţiei Sector 1 a Finanţelor Publice a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de chemare în judecată.

În opinia recurentei, instanţa de fond soluţionând cauza a dat o dezlegare greşită cauzei dispunând suspendarea actelor administrative fiscale. Instanţa de fond a considerat în mod eronat că sunt îndeplinite condiţia existenţei cazului bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.

Precizează recurenta că, din cele indicate de reclamanta prin cererea de susupendare a executării, nu rezultă îndeplinirea cumulativă a celor doua condiţii referitoare la existenta unui caz bine justificat şi la iminenţa unei pagube, rezultate ca efect al aplicării actului administrativ atacat.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

2.1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată netemeinicia excepţiei nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, urmând să o respingă, întrucât motivele de recurs formulate de recurentul-reclamant se subscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, prin cererea de recurs a fost criticată nelegalitatea hotărârii pronunţate în fond, prin prisma greşitei aplicări a normelor de drept substanţial, fiind indicat ca temei de drept al casării pct. 8 al articolului 488 alin. (1) din C. proc. civ., recurenta formulând contraargumente de ordin critic faţă de considerentele sentinţei pronunţate.

2.2. Argumente de fapt şi de drept relevante

În cauza de faţă, prin sentinţa civilă recurată, instanţa de fond a admis cererea de chemare în judecată şi a suspendat executarea Deciziei de impunere nr. x/13.07.2020, a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/13.07.2020 şi a Deciziei nr. 101/14.07.2020.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 si art. 15 din Legea nr. 554/2004 suspendarea se poate dispune doar în cazuri bine justificate precum si pentru prevenirea unei pagube iminente, ireparabile, de care reclamanta să fie ameninţată prin executarea actului atacat, aceste două condiţii imperative denotând caracterul de excepţie al măsurii suspendării.

Practica judiciară a statuat că noţiunea de caz bine justificat implică existenţa unei îndoieli puternice asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu.

Instanţa de control judiciar observă că intimata-reclamantă nu prezintă motive puternice de nelegalitate ale actului administrativ fiscal, nereuşind să conducă la ideea unei îndoieli puternice asupra legalităţii acestuia.

Din cuprinsul deciziei a cărei suspendare se solicită, reiese faptul că aceasta întruneşte condiţiile impuse de legislaţia fiscală în vigoare, astfel că nu se poate vorbi de naşterea unei îndoieli puternice asupra prezumţiei de legalitate a deciziei menţionate, astfel că nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat.

Trebuie subliniat faptul că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate şi de veridicitate, în sensul că actul exprimă ceea ce în mod real a decis organul emitent, de aici rezultând principiul executării din oficiu, "executio ex officio", întrucât actul administrativ unilateral este el însuşi executoriu.

Din argumentele prezentate de intimata-reclamantă prin cererea de suspendare a executării, nu rezultă îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii referitoare la existenta unui caz bine justificat şi la iminenţa unei pagube, rezultate ca efect al aplicării actului administrativ atacat.

Or, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune numai în situaţia îndeplinirii cumulative a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Cu privire la condiţia cazului bine justificat, se reţine că pentru constatarea îndeplinirii acestei condiţii, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ. În acest sens, poate constitui un caz temeinic jusitifcat emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

Mai mult decât atât noţiunea de caz bine justificat implică existenţa unei îndoieli puternice asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu.

În speţa de faţă, intimata-reclamantă nu a prezentat motive puternice de nelegalitate ale actului administrativ fiscal, nereuşind să conducă la ideea unei îndoieli puternice asupra legalităţii acestuia.

În ceea ce priveşte iminenţa unei pagube în patrimoniul intimatei-reclamante, instanţa de control judiciar observă că nici această cerinţă a legii nu este îndeplinită, întrucât, din cuprinsul cererii de chemare în judecată reiese că se invocă doar considerente generice şi nu argumente concrete care să dovedească pericolul imediat de producere a unui prejudiciu.

În susţinerea argumentelor anterior expuse, corect s-a reţinut de către organul fiscal că pentru obligaţiile stabilite prin decizia contestată nu a fost declanşată procedura de executarea silită uno ictu, prin indisponibilizarea bunurilor mobile/imobile aparţinând acestuia pentru a se putea dovedi iminenţa producerii unei pagube în patrimoniul său.

Prin urmare, executarea actului administrativ nu poate fi considerată prin ea însăşi producătoare a unei pagube iminente.

2.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488, pct. 8 C. proc. civ.., va admite recursul declarat de pârâtă şi, casând sentinţa atacată, va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Admite recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în nume propriu şi în reprezentarea Administraţiei Sector 1 a Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 1111 din 6 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare, respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 septembrie 2021.