Tax authority's appeal dismissed as moot after repeal of challenged storage order; partial suspension upheld.

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 14.12.2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. unic de dosar x/2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, a formulat cerere de suspendare a executării Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1960/06.08.2018 astfel cum a fost modificat prin Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2761/07.11J2018 până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea acestui ordin.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 5532 din 27 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ şi s-a dispus suspendarea parţială a executării Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1960/06.08.2018, cu modificările ulterioare, până la pronunţarea asupra cererii în anularea acestui ordin.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 5532 din 27 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

S-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect, invocându-se modificarea OPANAF nr. 3236/2018 prin OPANAF nr. 508/2019, în sensul abrogării dispoziţiilor care impuneau deţinerea de spaţii de depozitare.

În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată, apreciindu-se că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei lipsei de interes a recursului, care face inutilă cercetarea celorlalte aspecte reţinute spre soluţionare.

1. Argumente de drept şi de fapt relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, a formulat cerere de suspendare a executării Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1960/06.08.2018 astfel cum a fost modificat prin Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2761/07.11J2018 până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea acestui ordin.

Prin sentinţa nr. 5532 din 27 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ şi s-a dispus suspendarea parţială a executării Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1960/06.08.2018, cu modificările ulterioare, până la pronunţarea asupra cererii în anularea acestui ordin.

Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunţată la data de 27 decembrie 2018 iar, între această dată şi data de 22 ianuarie 2019 la care autoritatea pârâtă a declarat calea de atac exercitată împotriva acesteia, în Monitorul Oficial nr. 171/04.03.2019, a fost publicat Ordinul ANAF nr. 508/2019, prin care a fost modificată Anexa 1 la Ordinul nr. 3236/2018 al Preşedintelui ANAF, în sensul că au fost abrogate dispoziţiile care impuneau deţinerea de spaţii de depozitare de către operatorii economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice, dispoziţii criticate de reclamantă în prezenta cauză.

Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază că încetarea, prin abrogare, a efectelor OPANAF nr. 1960/2018 a cărui suspendare s-a dispus prin sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, ce formează obiectul prezentului recurs, nu afectează, prin ea însăşi, legalitatea acestei hotărâri, fiind o împrejurare ulterioară pronunţării acesteia, dar pune problema subzistenţei interesului pârâtei în promovarea recursului exercitat în cauză.

Conform dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.

Aşadar, prin interes se înţelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, fiind necesar ca acesta să fie născut şi actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune, condiţie ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât şi pe parcursul soluţionării acesteia.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă nu mai justifică un interes în soluţionarea recursului de faţă, atât timp cât anterior exercitării căii de atac aceasta a emis un alt ordin, prin care a abrogat dispoziţiile din OPANAF nr. 1960/2018, criticate de reclamantă în prezenta cauză, un astfel de interes subzistând numai în cazul în care aceste dispoziţii mai erau în vigoare.

Soluţia instanţei de control judiciar se impune şi în contextul în care instanţa de contencios administrativ poate, în principiu, să analizeze pe fond legalitatea unui act administrativ şi după ieşirea din vigoare a acestuia, dar cu condiţia să fi produs efectele vătămătoare prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, ceea ce nu este cazul în speţă.

Aşa fiind, Înalta Curte, având în vedere că activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes care să îndeplinească condiţiile legale astfel cum au fost analizate anterior, urmează să respingă, ca atare, prezenta cale de atac exercitată de autoritatea pârâtă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 5532 din 27 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 septembrie 2021.